Şcoala clasică

Reprezentanţi: Fr. Taylor, H. Fayol, H. Koontz, C. O„Donnel, O. Gelinier, J. Woodward, H.

Nicklish etc.

Contribuţii:
-Utilizarea conceptelor economice (profit, cheltuieli, investiţii) într-o manieră analitică
-Relaţiile de management sunt examinate în ansamblul lor, cu accent asupra funcţiei de
organizare şi a funcţiunii de producţie
-Contribuţia decisivă la constituirea ştiinţei managementului şi la impregnarea unei optici
economice managementului;
Taylor, în lucrarea sa “Principiile managementului ştiinţific” publicată în 1911, arată că la baza
managementului ştiinţific trebuie să stea următoarele principii fundamentale:
-Selecţia ştiinţifică a muncitorilor şi perfecţionarea cunoştinţelor acestora
-Repartizarea aproape egală a muncii executate în organizaţie între manageri şi muncitori
-Realizarea cooperării între oameni, în locul individualismului haotic
De asemenea, propune renunţarea la sistemul liniar deorganizare şi constituirea unor
compartimente specializate care să-i ajute pe manageri în exercitarea funcţiilor manageriale.
Subliniază tendinţa muncitorilor la delăsare în muncă, aceştia fiind convinşi că dacă ar lucra
mai intens, managerii ar modifica normele. Susţine că “muncitorul american pe terenul de sport
luptă cu înverşunare pentru a obţine victoria, însă acelaşi muncitor în fabrică tinde în mod
deliberat să lucreze cât mai puţin.”
 Şcoala behavioristă/comportistă/sociologică

Reprezentanţi: D. McGregor, Ch. Arghiris, H. Simon, R. Lickert, M. Gvisiani, J. Indraskiewicz etc.

Contribuţii:
- Utilizarea prioritară a conceptelor şi metodelor socologice şi psihologice cum sunt: sistemul de
valori, comportament individual şi organizaţional, atitudini, aptitudini, motivaţie, cultură
organizaţională, leadership, role-playing, dinamică de grup, ş.a.
- Punerea în prim plan a resursei umane
- Evidenţierea importanţei stimulentelor de natură psiho-socială şi promovarea unui stil de
management participativ
- Emiterea teoriilor X, Y şi Z pornind de la ideea că în exercitarea funcţiilor managementului,
managerii pornesc de la o anumită opinie asupra naturii şi comportamentului factorului uman.

Douglas McGregor
Teoria X - premise
- Fiinţa umană medie este predispusă la delăsare în muncă, pe care ar evita-o dacă ar putea
- Datorită dispreţului faţă de muncă oamenii trebuie constrânşi, ameninţaţi, controlaţi şi pedepsiţi
pentru a-i determina să muncească
- Omul mediu evită răspunderea, preferă să fie condus, are ambiţie relativ redusă şi
mai presus de orice vrea să fie liniştit
- Omul mediu este egoist şi indiferent la necesităţile organizaţiei din care face parte
- Prin natura sa nu doreşte schimbarea, opunându-se acesteia
- Doreşte să-şi maximizeze doar avantajele materiale, neglijând nevoile psiho-sociale.
Managerii adepţi ai acestei teorii dezvoltă un stil de management autoritar şi utilizează
controlul de tip coercitiv.

Teoria Y se bazează pe următoarele premise:

- Consumul de efort fizic şi intelectual în muncă este tot atât de necesar ca distracţia şi
odihna
- Omul mediu îşi îndeplineşte sarcinile şi îşi asumă responsabilităţi din proprie iniţiativă
- Omul mediu nu doreşte să-şi maximizeze numai avantajele materiale, ci şi pe cele
psihosociale.
Managerii adepţi ai teoriei Y dezvoltă un stil de management democratic, folosind metode
participative.

O. Gélinier elaborează teoria Z ca o combinaţie între cele două teorii.

 Şcoala cantitativă

Reprezentanţi: A. Kaufman, J. Starr etc.

Contribuţii:
- Folosirea conceptelor şi metodelor matematice şi statistice
- Abordarea funcţiilor de previziune şi organizare
- Abordarea funcţiunilor de cercetare-dezvoltare, producţie şi comercială.

Această şcoală se caracterizează prin rigurozitatea abordării fenomenelor şi

proceselor de management, printr-o fundamentare superioară a deciziilor
folosind instrumentarul matematic şi statistic.
 Şcoala sistemică

Reprezentaţi: C. Barnard, H.A. Simon, P. Drucker etc.

La baza ideilor acestei şcoli stă conceptul de sistem – organizaţia fiind

considerată un sistem productiv (caracterizat prin intrări, procese, ieşiri) dar
şi ca sistem social (ansamblul relaţiilor interumane). De asemenea,
managementul organizaţiei reprezintă un sistem format din subsistemul
conducător (decizional), subsistemul condus şi subsistemul informaţional.
 Şcoala contextuală

A fost fondată de manageri, consultanţi şi cercetători care au promovat

ideea că nu există o singură modalitate de a conduce, care să fie
cea mai bună în orice situaţie. Aceştia au respins ideea formulării
unor principii, metode, tehnici şi instrumente universal valabile.

De exemplu, o anumită structură organizatorică funcţionează eficient la

o anumită firmă dar eşuează lamentabil la o alta. Susţinătorii acestei
şcoli au o explicaţie logică: rezultatele sunt diferite pentru că sunt
contexte diferite.