Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Narcis Ifrim
ora 02:10
stare:singur
Inainte sa te intalnesc, au fost multe clipe in viata mea in care m-am gandit la tine,
insa niciodata nu stiam cine erai. Ma gandeam la persoana perfecta. La cea care sa
ma iubeasca la fel cum o iubeam eu. La cineva care sa faca un sacrificiu la fel de
mare ca cel pe care l-as fi facut eu. Insa pe masura ce anii au trecut, nu te-am gasit
niciodata. Am mers dintr-o relatie in alta cautandu-te pe tine. Eram cu cate o
persoana pentru cateva zile, dupa care stiam ca nu esti tu. Am avut multe visuri si
sperante cu tine si, pe masura ce te asteptam, ma indragosteam si mai mult de tine.
Desi nu te intalnisem inca, nu te vazusem sau nu iti cunoscusem inca numele. Dar
am stiut ca existi undeva in lume.
Desi cu cat asteptam mai mult cu atat mai dureros parea sa fie fara tine,
intotdeauna aveam incredere ca intr-o zi o sa fiu cu tine. In fiecare dimineata
speram ca astazi sa fie acea zi, insa niciodata nu era. M-am obisnuit sa ma
entuziasmez si apoi sa fiu dezamagit. Devenea un stil de viata mai mult decat orice
altceva.
Intotdeauna imi imaginam chipul tau in visurile mele. Erai ca o printesa. Ca niciuna
alta. Frumoasa, buna, iubitoare si puternica. Ma gandeam la mine si la tine ca fiind
unul singur. Impreuna, deveneam mai puternici. Si nimic nu distrugea legatura
dintre noi. Oricum, viata nu s-a dovedit a fi aceasta fantezie. Viata nu este un vis,
viata este ce ti-o faci.
In cele din urma, pe masura ce inaintam in varsta, increderea in tine inca exista,
insa devenea din ce in ce mai slaba. Viata parea sa fie prea lunga. In orice caz,
atunci cand te afli in cautarea a ceva anume este greu sa il gasesti. Intr-o zi am
decis sa ma opresc si sa ma las purtat de soarta. Si chiar in acel moment m-am
oprit. Te-am gasit pe tine.
Chiar daca somnul isi face simtita prezenta,stiu ca si oricum daca ma duc la somn si
adorm,imi apari din nou in vis de fiecare data,tot mai frumosa tot mai
stralucitoare.Nu imi ajunge ca te am doar ziua,mai trebuie si noaptea sa te plimbi
prin visul meu.Cu rochia ta rosie,desculta,cu rujul inca ramas intact si cu buclele in
vant,facandu-ti aer cu un evantai.Chiar asa cald e acolo,sau ai alergat prea mult in
mintea mea.
Asa este ca nu imi vei da pace?Pana cand nu ma vei avea in bratele tale?Asa ca
trebuie sa ma chinui si sa ma amagesti seara de seara cu corpul tau suplu care se
ascunde intr-o inchisoare rosie de catifea?
Ti-am spus draga mea,vreau sa inchei cu vorbele lui Nechita Stanescu,care a zis
odata o vorba,o vorba care a ramas celebra:
,,Andreea nu e asa ca daca ti-as saruta talpa piciorului,dupa ai schiopata putin ca
sa nu zdrobesti sarutul?”