Sunteți pe pagina 1din 6

Anul

II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Sinteze curs 8
Data: 26 noiembrie 2020

COMPETENȚA STATELOR ASUPRA PERSOANELOR ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL (II)


1. Expulzarea și extrădarea
2. Refugiații și persoanele strămutate

1. EXPULZAREA ȘI EXTRĂDAREA

A. Expulzarea este „actul prin care un stat constrânge unul sau mai mulți străini aflați pe
teritoriul său, să-l părăsească, atunci când aceștia devin indezirabili, pentru săvârșirea unor fapte de
încălcare a legii ori intereselor statului gazdă”1
B. Extrădarea este „actul prin care un stat predă, la cererea altui stat și în anumite condiții,
o persoană aflată pe teritoriul său, presupusă a fi autorul unei infracțiuni, pentru a fi judecată sau
pentru a executa o pedeapsă la care a fost condamnată anterior”2.
NOTA BENE!
ARTICOLUL 19, Constituția României, republicată
(1) Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) , cetățenii români pot fi extrădați în baza
convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate.
(3) Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați numai în baza unei convenții internaționale
sau în condiții de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.

2. REFUGIAȚII ȘI PERSOANELE STRĂMUTATE

A. Refugiații
Potrivit Convenției privind statutul refugiaților (1951), prin refugiat se înțelege persoana
„care, în urma unor temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității,
apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afară țării a cărei cetățenie
o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări sau care,

1
Dumitra Popescu, Felicia Maxim, Drept internațional public, vol. 1, Editura Renaissance, București, 2011, pag. 100.
2
Idem.

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

neavând nici o cetățenie și găsindu-se în afară țării în care avea reședința obișnuită ca urmare a unor
astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă”.
Ordonanța nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată, cu
modificările și completările ulterioare:
Nu se acordă statutul de refugiat străinului care:
a) a comis o infracțiune contra păcii și omenirii ori o infracțiune la care se referă convențiile
internaționale la care România este parte;
b) a comis o infracțiune gravă de drept comun în afara României înainte de a fi admis pe
teritoriul acesteia ca refugiat;
c) a comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor enunțate în Carta Organizației
Națiunilor Unite.
Acordarea statutului de refugiat sau a unei alte forme de protecție conferă beneficiarului
următoarele drepturi:
a) să rămână pe teritoriul României și să obțină documentele corespunzătoare pentru
dovedirea identității și pentru trecerea frontierei de stat;
b) să își aleagă locul de reședință și să circule liber, în condițiile stabilite de lege pentru străin;
c) să fie angajat de persoane fizice sau juridice, să exercite activități nesalarizate, să exercite
profesiuni libere, să efectueze acte și fapte de comerț, precum și alte acte juridice, în condițiile legii;
d) să își transfere bunurile pe care le-a introdus în România pe teritoriul unei alte țări, în
vederea reinstalării;
e) să beneficieze de tratamentul cel mai favorabil de lege pentru cetățenii străini, în ceea ce
privește dobândirea proprietăților mobiliare și imobiliare;
f) să beneficieze de protecția proprietății intelectuale în condițiile stabilite de lege;
g) să beneficieze de asigurări sociale, ajutor social și asigurări sociale de sănătate, în condițiile
legii;
h) acces la toate formele de învățământ, în condițiile legii;
i) să beneficieze de un tratament egal cu cel acordat cetățenilor români în ceea ce privește
libertatea de a practica propria religie și de instruire religioasă a copiilor săi;
j) să beneficieze de dreptul la protecție a datelor personale și a oricăror alte detalii în
legătură cu cazul său
ȘI ALTELE....

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

B. Persoanele strămutate
O definiție a persoanelor strămutate este oferită în Principiile directoare ale O.N.U. privind
strămutarea (1998)3, astfel: „persoanele sau grupurile de persoane care au fost forțate sau obligate
să își părăsească domiciliul sau să plece de pe teritoriul de reședință, în special ca rezultat sau spre
a evita efectele conflictului armat, situațiilor de violență generalizată, încălcărilor drepturilor omului
sau calamităților naturale sau provocate de om, și care nu au traversat vreo frontieră de stat
recunoscută internațional”4.

COMPETENȚA STATELOR ASUPRA TERITORIULUI ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL.


REGIMUL SPAȚIILOR INTERNAȚIONALE (I)
1. Teritoriul de stat: noțiune, componență
2. Frontiera de stat
3. Fluviile internaționale
4. Canalele maritime internaționale

1. TERITORIUL DE STAT: NOȚIUNE, COMPONENȚĂ

Teritoriul de stat = spațiul geografic în limitele căruia statul își exercită suveranitatea deplină
și exclusivă.
Elementele componente ale teritoriului
- spațiul terestru: solul, subsolul;
- spațiul acvatic: apele interioare (râuri, fluvii, canale, lacuri, mări interioare). Pentru statele
care au deschidere la mare, spațiul acvatic este compus din: apele maritime interioare (apele dintre
țărm și liniile de bază de la care se măsoară lățimea mări teritoriale; apele porturilor, golfurilor și
băilor interioare; solul și subsolul acestor ape), marea teritorială (inclusiv solul și subsolul acesteia),
zona contiguă, zona economică exclusivă și platoul continental;
- spațiul aerian – coloana de aer situată deasupra teritoriului terestru și acvatic.

3
Document disponibil la https://www.refworld.org/docid/3d4f95e11.html.
4
Pct. 2 din Anexa la Principiile directoare ale O.N.U. privind strămutarea (1998).

3
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

2. FRONTIERA DE STAT

Frontiera de stat = limita juridică teritorială în interiorul căreia statul își exercită
suveranitatea în mod deplin și exclusiv.
Clasificare:
- după criteriul naturii lor: naturale, geometrice, astronomice;
- după criteriul elementelor componente de teritoriu pe care le despart: terestre, fluviale, maritime,
aeriene.

3. FLUVIILE INTERNAȚIONALE

„Fluviile internaționale = cursurile de apă care separă sau traversează teritoriile mai multor
state și care sunt navigabile până la vărsarea lor în mare”5.
- fluvii succesive (care traversează teritoriile mai multor state) și
- fluvii contigue (care separă teritoriile a două state).
Regimul juridic al fluviilor internaționale presupune (potrivit Convenției privind regimul
căilor de navigație de interes internațional – 1921):
- fiecare stat este suveran asupra porțiunii din aceste fluvii care se află pe teritoriul său, fie
că este vorba de fluviile care traversează teritoriul, fie de cele care formează frontiera fluvială;
traseul frontierei se face în albia cea mai adâncă a fluviului;
- în privința navigației se aplică principiul libertății navigației;
- în virtutea suveranității, numai statele riverane, prin acordul lor, reglementează navigația
pe fluviile internaționale fără vreun amestec din partea altor state;
- în timp de pace, navele comerciale ale tuturor țărilor – în conformitate cu reglementările
internaționale – se bucură de deplină libertate de navigație pe fluviile internaționale, fără nici un fel
de discriminare; navele militare, cele vamale și de poliție ale statelor neriverane nu au acces pe
fluviile internaționale, iar cele ale statelor riverane pot naviga numai în sectoarele lor, pentru
sectoarele altor state, fiind necesară autorizarea;
- statele riverane au obligația de a menține fluviul în stare de navigație, au dreptul de a
percepe taxe în cuantumul necesar efectuării lucrărilor de întreținere și amenajare, de
supraveghere, de poliție fluvială, controlul vamal și sanitar se exercită de statul riveran;

5
Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 208.

4
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

- în principiu, pentru fluviile internaționale se formează comisii internaționale alcătuite din


reprezentanții țărilor riverane pentru coordonarea activității acestor țări în vederea asigurării
libertății de navigație, și/sau a utilizării acestor ape în alte scopuri decât navigația, producerea de
energie electrică, pescuit.
Regimul juridic al Dunării – Convenția de la Belgrad (1948):
- navele care navighează pe Dunăre au dreptul, cu condiția de a se conforma regulilor
stabilite de către Statele dunărene, să intre în porturi, să procedeze acolo la operațiuni de încărcare
și descărcare, să îmbarce și să debarce călători, să se aprovizioneze cu combustibil, să se alimenteze
etc.;
- traficul local de călători și de mărfuri și traficul între porturile aceluiași stat sunt deschise
unui pavilion străin numai în conformitate cu reglementarea națională a acelui stat dunărean;
- regulamentele sanitare și de poliție în vigoare pe Dunăre sunt aplicate fără discriminare în
ce privește pavilionul, punctul de plecare al bastimentelor, destinația lor sau alte motive;
- funcțiunile de supraveghere vamală, sanitară și fluvială pe Dunăre sunt îndeplinite de către
statele dunărene;
- regulamentele vamale, sanitare și de poliție trebuie să fie de natură să nu stânjenească
navigația;
- atunci când ambele maluri ale Dunării fac parte din teritoriul aceluiași stat, acest stat are
dreptul de a pune mărfurile în tranzit sub sigiliu sau sub paza agenților vamali. Un asemenea stat
are de asemenea dreptul de a pretinde căpitanului, armatorului sau proprietarului o declarație
scrisă confirmând numai că transportă sau că nu transportă mărfuri al căror import este prohibit de
către statul tranzitat, fără a avea totuși dreptul de a interzice tranzitul. Aceste formalități nu vor
putea implica sau prilejui nicio vizitare a încărcăturii, nici să întârzie trecerea în tranzit. Căpitanul,
armatorul sau proprietarul care va fi făcut o declarație falsă va fi răspunzător de ea în conformitate
cu legile statului către care această declarație va fi fost făcută;
- atunci când Dunărea formează frontieră între două state, vasele, plutele, călătorii și
mărfurile în tranzit sunt scutite de orice formalități vamale;
- navele afectate de către statele dunărene serviciului de supraveghere (Poliție) fluvială sunt
obligate să arboreze, în afară de pavilionul lor național, o insignă distinctivă și uniformă,
semnalmentul și numărul lor trebuie să fie aduse la cunoștința Comisiunii. Aceste bastimente,
precum și cele afectate serviciului vămilor în țările dunărene, pot naviga pe Dunăre numai în

5
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

interiorul fruntariilor țărilor al căror pavilion îl arborează bastimentul și în afara ziselor frontiere
numai cu consimțământul statelor dunărene respective;
- bastimentele navigând pe Dunăre se pot folosi de stațiunile TFF aflate pe bordul lor, precum
și de mijloacele de comunicație riverană de care ar avea nevoie în scopul navigației;
- navigația pe Dunăre este interzisă vaselor de război ale tuturor statelor nedunărene;
- navele de război ale țărilor dunărene nu pot naviga pe Dunăre în afara fruntariilor țării al
cărui pavilion îl arborează, cu excepția unei înțelegeri prealabile între statele dunărene interesate.
aeriene.

4. CANALELE MARITIME INTERNAȚIONALE

Canalele maritime internaționale = „căi artificiale, construite în scopul de a spori posibilitățile


de comunicare între zonele maritime sau oceanice. Canalele situate pe teritoriul unui singur stat au
același regim ca și restul teritoriului. Dacă navigația pe un canal este de interes internațional, canalul
poate fi supus unui regim internațional stabilit prin tratate și caracterizat prin libertatea de navigație
pentru vasele tuturor statelor, fără discriminare, cu respectarea suveranității teritoriale a statului
riveran”6.
- canalul de Suez;
- canalul Kiel;
- canalul Panama.

Pentru completarea informațiilor, poate fi studiată una din următoarele lucrări:


1. Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2014,
pag. 147-151; 202-203; 206-213.
2. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck,
București, 2018, pag. 155-156; 204-206; 226-229.

6
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck, București, pag. 228.