UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

FACULTATEA DE DREP
SPECIALIZAREA DREPT

TEMĂ DE CONTROL
DREPT CONSTITUȚIONAL
PARTIDELE POLITICE

PROFESOR COORDONATOR:
PROF.UNIV.BIANCA SELEJA-GUȚAN

STUDENT:
BIRO(BRATU)PAULA
ANUL I
SEMESTRUL II

CENTRUL TERITORIAL SIBIU

2020
 Partidele politice
În societatea modernă, partidele politice s-au impus ca realităţi incontestabile. Procesul
apariţiei lor trebuie privit în strânsă corelaţie cu apariţia şi dezvoltarea parlamentarismului, deci
cu ideea de reprezentare în viaţa publică. În ansamblul instituţiilor unei societăţi, cele mai apropiate
pot fi considerate statul şi partidele politice, care, desigur, nu trebuie confundate. Statul exprimă
colectivitatea, în timp ce partidele poitice exprimă ideologiile şi interesele grupurilor sociale care
coexistă în cadrul naţiunii. Evoluţia partidelor politice de la apariţia lor şi până în prezent poate fi
considerată spectaculoasă. Având ca punct de plecare considerarea partidelor ca reprezentând
grupuri, clase, ideologii, ea a ajuns până la aprecierea că partidele întruchipează
statul, naţiunea. La început simplă denumire a unei tendinţe politice, vocabula partid politic,
exprimă repede o nouă realitate, un grup social foarte particular pe care dreptul constituţional îl
ignoră, dar care este mediatorul necesar între poporul elector şi guvernanţii aleşi. Astăzi, mai mult
ca oricând, partidele politice îşi merită caracterizările de “motor al vieţii politice”, “motiv al
îmbătrânirii clasicei teorii a separaţiei puterilor” , “rău necesar”,etc, iar legislaţiile contemporane
care privesc structurile constituţional-politice merg cu reglementări privind partidele până la
detalii.
Apariția partidelor politice în sensul actual al termenului s-a produs destul de târziu in
istoria constituțională modernă., la sfârșitul secolului al XIX-lea, în forma lor incipientă ( SUA,
Marea Britanie, Suedia).Primele partide stabile apar in Marea Britanie (Partidul conservator,1832)
și în SUA ( Partidul democrat,1828). Noțiunea de partid politic este una complexă cu implicații
sociologice, politologice și juridice din cauza profundelor implicații sociale ale partidelor politice.
Deși de-a lungul evoluției lor istorice au fost elaborate diferite definiții ale noțiunii de
partid politic, din punct de vedere juridic, acestea sunt forme de asociere, rezultat al exercitării
libertății de asociere a cetățenilor.Libertatea de asociere presupune dreptul indivizilor de a se
asocia în vederea protecției unor interese comune prin formarea unei entități colective. Conceptul
de partid politic trebuie să permită o clară delimitare de alte grupări politice cunoscute în evoluţia
politică a statelor, toate denumite generic partide precum : fracţiuni (care au divizat republicile
antice) ; cluburi (în care intrau deputaţii adunărilor revoluţionare) ; clanuri (condotierii italieni) ;
comitete (care pregăteau alegerile cenzitare în monarhiile constituţionale) ; vastele organizaţii
populare care cuprind opinia publică în democraţiile moderne. Deşi toate aceste grupuri şi asociaţii
aveau sau au ca scop cucerirea şi exerciţiul puterii politice, ele nu sunt unul şi acelaşi lucru cu
partidele politice acestea din urmă existând de puţină vreme, de aproximativ un secol şi jumărate.
Împreună cu statul, partidele politice sunt principalele expresii instituţionalizate ale puterii politice.
Prin natura relaţiilor de putere, prin locul ocupat în sistemul puterii şi prin modul de consacrare a
sistemului partidist,partidele prezintă anumite elemente instituţionale specifice.
Definirea ştiinţifică a partidului politic se impune în ideea explicării corecte a raporturilor partide-
parlamente şi mai ales a distincţiei ce trebuie făcută aici între raporturile politice partid-aleşi
(deputat, senator) şi raporturile juridice.Aceste distincţii sunt deosebit de importante în sistemele
constituţionale care fundamentează pe mandatul reprezentativ
Scopurile asocierii în partide politice se delimitează de scopurile altor asociații și sunt:
formarea și exprimarea opinilor politice ale cetățenilor, manifestarea libertății politice le acestora,
conturarea și consolidarea societății politice, obținerea majorității sufragiilor cetățenilor pentru
cucerirea și exercitarea puterii prin realizarea propriului program politic. Toate aceste scopuri
definesc existența partidelor politice și determină statutul lor constituțional, respectiv ansamblul
principiilor și normelor care reglementează modul de formare, precum și drepturile și obligatiile
partidelor politice într-un stat pluralist și democratic. Pentru a putea vorbi despre un adevărat regim
democratic, partidele trebuie sa-și asume anumite obligații, dintre carea cea mai importantă fiind
cea de constituționalitate. Pornind de la aceste afirmații considerații , putem defini partidele
politice ca fiind acelecasociații libere ale cetățenilor al căror scop este definirea și exprimarea
voinței politice ale acestora, respectând ordinea constituțională demcratică a statului și având
vocația și capacitatea guvernării.

Statutul juridic al partidelor politice.

Doctrina clasică a remarcat mai multe atitudini ale dreptului față de partidele politice, însă
în regimurile politice contemporane sunt relevante următoarele două: recunoașterea partidelor
politice și încorporarea lor în textele constituționale.
Statutul de recunoaștere a partidelor în ordinea constituțională a statului presupune
acceptarea existenței lor în temeiul exercitării libertății de asociere, precum și conferirea
unordrepturi și obligații specifice.
Încorporarea partidelor în ordinea constituțională a statului înseamnă recunoașterea rolului
acestora ca forțe ale societății prin consacrarea existenței lor în textele constituționale.Acest
fenomen este des întâlnit în Europa unde partidele politice apar consacrate în constituțiile unor
state precum Italia( art.49), Germania (art.21), Franța (art.4), Spania (art.6),Elveția( art.
137),Portugalia [ art.10 alin.(2)].În alte state, partidele nu sunt menționate in consituții ci sunt
supuse dreptului comun al asociațiilor ( Danemarca, Irlanda, Finlanda etc).Un caz special este cel
al Marii Britanii, unde, desi partidele sunt recunoscute ca având un rol primordial în funcționarea
sistemului constituțional, ele nu sunt tehnic încorporate în Constituție, din cauza caracterului
nescris al acesteia, dar totuși acestea sunt parte integrantă a ordinii constituționale.

Funcțiile partidelor politice

În doctrina clasică și recentă ale dreptului constituțional au fost identificate următoarele

functii principale ale partidelor politice:
 funcția de reprezentare, în exercitarea căreia partidele apar ca instrumente de
manifestare a libertății politice ale cetățenilor;
 funcția de mediere, în cadrul căreia partidele apar ca factori de formare și exprimare
a voinței politice a cetățenilor;
 funcția electorală: partidele sunt principalii actori ai competiției pentru cucerirea
puterii politice.
 funcția guvernamentală, în cadrul căreia partidele își afirmă vocația guvernării și
își asumă realizarea în concret a raporturișor de guvernare și directionarea politicii
interne și externe a statului.
Prima sarcină a unui partid după ce a câştigat alegerile este de a forma guvernul. În sistemele
parlamentare, membrii cabinetului sunt selectaţi, îndeobşte din rândul partidelor politice, în timp
ce în sistemele prezidenţiale pot fi numiţi miniştrii, personalităţi care nu aparţin partidului
victorios. Alternativa fundamentală a partidelor politice în cadrul sistemului parlamentar, este de
a inta în guvern sau a intra în opoziţie. În sistemele parlamentare multipartidiste, fiecare partid
trebuie să decidă dacă doreşte sau nu să se coalizeze cu alte partide. Deşi partidele politice nu îşi
propun o funcţie de opoziţie, totuşi acele partide parlamentare care au un număr mic de mandate
şi nu se coalizează cu partidul majoritar, sunt numite îndeobşte partide de opoziţie. Ele îşi asumă
în parlament rolul de a critica, de a lupta împotriva partidului majoritar. Opoziţia parlamentară
prezintă o cerinţă esenţială a democraţiei şi o expresie a pluralismului politic. Obiectivul
fundamental al partidelor politice de opoziţie este să răstoarne guvernul printr-o moţiune de
cenzură, fie să convingă electoratul că ele sunt capabile să conducă mai bine decât guvernul
sprijinit de partidul majoritar.

Rolul partidelor politice în statul de drept

Prin stat de drept se înţelege, acel stat care recunoaşte supremaţia legii, proclamă şi
garantează respectarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului, stabileşte prin
Constituţie limitele autorităţilor sale pentru ca nu cumva să nu încalce dreptatea, demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile lui, declarate ca valori supreme ale societăţii. Programul partidelor
politice vizează probleme de organizare de stat; probleme ale raporturilor dintre autorităţi;
probleme economice, sociale administrative, culturale, ecologice, de învăţământ,
religioase,etc.Partidele politice se diferenţiază prin obiectivele lor evidenţiate în programe. Ele pot
fi de centru, adică moderate, de stânga, de factură socialistă, de dreapta, de factură naţionalistă, ori
de extemă stânga (comuniste), de extremă dreaptă, de nuanţă fascisto-nazistă. Toate au însă unele
obiective comune, ca de pildă : educaţia politică prin propagandă constând în lămuriri de la om la
om, mitinguri, conferinţe, presă, radio şi TV. Educaţia politică are ca scop modelarea opiniei
publice, formarea voinţei politice şi atragerea masei electoratului să-şi însuşească programul
partidului respectiv. În acest mod cetăţeanul devine membru activ al partidului politic şi îl va
sprijini în alegeri prin votul său, străduindu-se totodată, să atagă noi membii alături de sine.Un alt
obiectiv comun tuturor partidelor politice constă în propunerea de candidaţi la alegerile locale şi
generale şi la constituirea autorităţilor publice. De asemenea, partidele politice îndrumă cetăţenii
cum să se comporte cu ocazia referendumurilor şi îi mobilizează pentru iniţiative legislative.
Realizarea acestor obiective nu sunt dăunătoare statului atâta vreme cât nu sunt îndreptate
împotriva ordinii de drept. Acestea sunt limitele oricărui partid politic. Rolul pozitiv al partidelor
politice în statul de drept este accentuat chiar de Constituţie.În principiu, partidele se adresează
tuturor cetăţenilor, chiar şi minorilor care sunt încadraţi în organizaţii de tineret. De exemplu,
partidele totalitare întotdeauna au făcut eforturi să atragă tineretul în rândurile lor, ştiind că acesta
este mai uşor de modelat. Sunt totuşi anumite persoane cărora le este interzis să fie membii vreunui
partid politic, şi anume: Preşedintele României în timpul mandatului [ art. 81 alin. (1) din
Constituţie ],judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai
armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stadiliţi prin lege organică [art. 73 alin (3)
lit. j) ]
Partidele politice și libertatea de asociere. Limitări ale dreptului de asociere în partide
politice.

Într-un stat democratic partidele politice sunt cele mai importante forme de exercitare a
libertății de asociere, de aceea limitarile dreptului de asociere trebuie să se circumscrie unor
scopuri legitime stabilite de lege și să nu contravină unui regim politic democratic.
În statele europene, există o serie de modalități consacrate, de regula, de constituție sau de
lege, prin care partidele politice pot fi controlate, limitate sau chiar desființate.
o categorie importantă de restricții privind partidele sunt cele care fie împiedica formarea
lor (măsuri cu caracter peventiv), fie duc la desființarea acestora ( măsuri cu caracter represiv). În
mod obișnuit textele constituționale sau legale interzic formarea sau funcționarea partidelor ale
căror scopuri contravin ordinii constituționale democratice.Dizolvarea unui partid politic
reprezintă cea mai gravă măsură de limitare a libertatii de asociere în partide politice și din acest
motiv trebuie circuscrisă unor condiții destul de stricte de legalitate și proporționalitate. Căteva
din motivele care pot duce la măsura interzicerii formării unor partide sau la cea a dizolvării sunt:
- partidele care, prin scopurile sau comportamentul membrilor săi, pot aduce atingeri ordinii
constituționale democratice;
- partidele care militază împotriva independenței sau integrității teritoriale ale statului;
- partide care au scopuri imorale sau criminale;
- partide ale căror scopuri pun în pericol drepturile și libertățile fundamentale;
- partidele extremiste – fasciste, rasiste și chiar comuniste;
- partidele care îndeamnă la discriminare, ură sau violență;
Alte restricții ale partidelor politice pot avea la bază cetățenia membrilor, localizrea sediului,
fondarea partidului pe criterii religioase, etnice și rasiale, iar unele constituții interzic crearea de
asociații secrete, inclusiv partide politice cum ar fi de exemplu în Letonia și România.
Principiul libertății partidelor politice implică și amestecul sau neamestecul restâns al
statului în structura și organizarea internă, însă cu toate acestea, funcția de mediere a partidelor nu
poate fi îndeplinită dacă nu ar fi îndeplinite condiții minimale de democrație in interiorul acestora.
Compatibilitatea cu caracterul democratic al statului al acestor categorii derivă nu doar din modul
lor de reglementare ci și din modalitățile și frecvența aplicării lor. Astfel, în unele state măsurile
desi există, astfel de restricții sunt foarte rar sau deloc aplicate.
Un alt criteriu pentru aprecierea caracterului democratic al măsurilor restrictive este
modalitatea de aplicare a acestora, inclusiv autoritatea competentă a lua aceste măsuri. dacă în
cazul măsurilor preventive aceeste autorități pot fi judiciare sau executive, în cazul celor
sanctionatorii autoritatea competentă este Curtea Constituțională sau Curtea Supremă de justiție a
statului respectiv.

Partidele politice în ordinea constituțională a României.

 Primele forme de grupări politice au apărut în perioada regulamentelor Organice, în
Principatele Române Țara Românească și Moldova. În perioada revoluției de la 1848 apare
denumirea de partidă, iar la 1857 se vorbea în Comisia de supraveghere a alegerilor pentru
divanurile ad-hoc, de existența a doua partide , mai excat cel conservator și cel național.Partidele
politice moderne au luat naștere, în românia, după anul 1860, iar la 1866 curentele și grupările
politice erau deja bine definite și au urmat să se dezvolte în întreaga perioadă democratică a
României moderne pînă în anul 1938, an care a însemnat primul pas spre desființarea regimului
bazat pe pluralismul politic.
După evenimentele din decembrie 1989, o data cu democratizarea României a apărut o
explozie a partidelor politice, acest lucru fiind cev firesc în contextul reafirmării pluralismului
politic.

Legislația privind partidele politice in România

Pluralismul reprezintă fundamentul democrației constituționale, iar in sens restrâns

semnifică existența mai multor partide, participante la o competiție corectă pentru putere, capabile
sa-și asume gvernarea. În urma schimărilor fundamentale survenite în ordinea constituțională după
22 decembrie 1989, a fost firească consacrarea constituțională a pluripatidismului în Constituția
actuală a României, astfel reprezentând reacția societății civile și politice romînesti față de de
dictatura partidului unic.

Partidele politice sunt reglementate în, România atât de Constituție [art.8, art.40,art. 146
lit.k)],cât și de o serie de legi organice:Legea nr 14/2003 a partidelor politice, Legea nr. 334/2006
privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, Legile electorale.
Constituția României stabileste în art.8. alin.(2) principiile organizării și funcționării partidelor
politice. Legea nr.14/2003 oferă o reglementare detaliată a tuturor aspectelor care țin de înființarea
și functionarea partidelor politice, iar finanțarea acestora face obiectul unei legi organice separate,
mai exact Legea nr.334/2006. Art.1 din Legea nr.14/2003 definește partidele politice ca fiind
asociații cu caracter politic al cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la
formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de
Constituție.Sub aspectul naturii juridice, partidele politice sunt calificate de lege ca fiind persoane
juridice de drept public. Legea enumeră și prinipalele functii ale partidelor: promovarea intereselor
si valorilor nationale, a pluralismului politic, contribuția la formarea opiniei publice, participarea
cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice precum și stimularea participării
cetățenhilor la scrutinuri , potivit legii.
Sub aspectul organizării și funționării partidelor, legea impune criteriul administrativ-
teritorial, interzicând constituriea de stucturi ale partyidelor după criteriul locului de mmuncă,
precum și desfășurarea de activităși politice la nivelul agenților economici sau al instituților
publice, cu excepția acelor activităși politice desfășurate, cu acordul acestora în timpul campaniei
electorale.
În Capitolul II, legea stabilește o serie de reguli care îi privesc pe membrii partidelor politice.
Aceștia pot fi doar cetățeni români cu drepr de vot, iau un cetățean român nu poate face parte în
același timp în două sau mai multe partide.
Organizarea partidelor politice are la bază statutul și programul politic propriu. Articolul 10 din
lege stabilește elementele de conținut ale statutului unui partid: denumirea integrală și denumirea
prescurtată, descrierea semnului permanent; semnul permanent sub formă grafică alb-negru și
color, în anexă;sediul central; drepturile și îndatoririle membrilor; sancțiunile disciplinare și
procedruile prin care acestea pot fi aplicate membrilor,procedura de alegere a organelor executive;
conițiile în care își încetează activitatea etc.
În ceea ce privește înregistratrea partidelor politice menționăm că autoritatea competentă
în materie este Tribunalul București.Pentru înregistrare se depun următoarele documente: cererea
de înregistrare, statutul partidului, actul de constituire și dovada deschiderii contului bancar.
Partidele a caror cereri au fost admise se înscriu în Registrul partidelor politice, iar decizia de
admitere se publică in Monitorul Oficial al României. Capitolul VII al legii cuprinde regulile care
privesc încetarea activități ipartidelor politice cu ar fi: dizolvare[ prin hotărâre pronunțată de
Curtea Constitușională, pentru încălcarea art. 30 alin.(7) și art.40 alin.(2) și (4) din
Constituție];dizolvare 0prin hotărâre pronunțată de Tribunalul Bucuresti); autodizolvare;
reorganizare. Finanțarea acestora este reglementată de Legea nr 334/2006 și sunt enumerate
principalele forme de finanțare: cotizații ale membrilor, donații , venituri provenite de activități
proprii, subvenții de la bugetul de stat etc.Totodata legea stabilește scutirea de impozite și taxe a
acestor venituri precum și plafoane pentru unele categorii de venituri cum ar fi donațiile.
Bibliografie:
Bianca Selejean-Guțan Drept constituțional și instituții politice; Vol. II; ed. a 3-a, Ed. Hamangiu
2016
Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol II, Ediţia a XIa,
Ediţia All Beck, 2004
Vasile Gionea, Studii de drept constituţional şi istoria dreptului, Vol I, Regia Autonomă
˝Monitorul Oficial˝, Bucureşti, 1993