Sunteți pe pagina 1din 34

REECHILIBRAREA HIDRO-

ELECTROLITICA SI ACIDO-
BAZICA
COMPARTIMENTELE HIDRICE

 2 compartimente:
◦ intracelular– 2/3 din lichide
◦ extracelular – 1/3 din lichide
 Interstitial
 Intravascular
 Compartimentul intracelular este controlat de
compartimentul extracelular
 Compartimentul extracelular este controlat de
catre rinichi
COMPARTIMENTELE HIDRICE

 Apa din sectorul extracelular sufera schimbari rapide,


nu numai cu eventuale circumstante fiziologice sau
patologice, ci si cu unii factori mai stabili, precum varsta:

- La adult: apa reprezinta cca 60% din G corporala;

este repartizata astfel:

40% apa intracelulara

20% apa extracelulara: 15% apa interstitiala


5% apa intravasculara
COMPARTIMENTELE HIDRICE
 La n.n prematur cu G corpoala < 2,5 kg,
volumul apei totale este de 78-82% :
 52% LEC si 30% LIC
 La n.n normal (la 3 kg), volumul apei totale este
de 75%:
- 50% LEC si 25% LIC
 La 1 an (la 10 kg), volumul apei totale este de
75%:
 40% LEC si 35% LIC
COMPARTIMENTELE HIDRICE

 Calculul volumului de apa totala (A) si apa


extracelulara (B):

 A. Sugar: G in kg X procentul de apa la varsta


respectiva (75%) impartit la 100
(5 X 75 / 100 = 3,75 l)

- B. G in kg X procentul de apa extracelulara impartit


la 100 (5 x 40/100 = 2 l; 60 x 20 /100 =12 l la adult)
COMPARTIMENTELE HIDRICE
 Continutul mai mare in apa al organismului
n.n si sugarului tine de volumul mai mare al
LEC fata de cel al LIC la aceste varste.

 Explicatia acestei disproportii tine de faptul


ca depozitele principale ale LEC (piele, schelet,
SNC) sunt procentual mai bine reprezentate la
n.n; in vreme ce depozitul principal al LIC
(musculatura) e mai slab dezvoltata la n.n in
comparatie cu adultul.
COMPARTIMENTELE HIDRICE
 Pana la 1 an, lichidele pierdute din organism vor
repr. % mai mari din totalul apei, --> simptomele
vor aparea cu mai multa usurinta.
 Valoarea cu care operam in clinica este aceea a
LEC.
NECESARUL DE APA SI ELECTROLITI

 Apa totala din organism reprezinta:


◦ 0,6 x G(Kg) la copil si adult
◦ 0,78 x G(Kg) la nou nascut
 Necesarul hidric:

 Necesarul de Na: 2-3 mEq/kg/24 ore sau 3 mEq/100 ml


 Necesarul de K: 1-2 mEq/kg/24 ore sau 2 mEq/100 ml
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE - ETIOLOGIE
 Aport insuficient de apa si electroliti:
 tulburari de constienta (coma)
 tulburari de deglutitie
 sugari neglijati de anturaj
 Pierderi exagerate de apa si electroliti:
 pe cale digestiva:
 diaree si varsaturi (BDA)
 varsaturi (stenoza hipertrofica de pilor, abdomen acut,
meningita)
 prin poliurie
 pe cale cutanata : hipertermie, mucoviscidoza
 pe cale pulmonara: polipnee
SINDROMUL ACUT DE DESHIDRATARE
- ANAMNEZA
 calea pe care s-a produs deshidratarea
 amploarea pierderilor hidrosaline : volumul si frecventa
scaunelor, varsaturilor, diureza
➢ 1 varsatura/1 scaun
adult 200 ml
copil 10-15 ani 150 ml
copil 5-10 ani 100 ml
copil 2-5 ani 50 ml
 daca este prezenta setea
 ultima mictiune
 greutatea anterioara imbolnavirii
 daca s-au facut tentative de rehidratare si cu ce.
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE - DIAGNOSTIC

 Stabilirea intensitatii SDA : au importanta in


deshidratare doar pierderile rapide in greutate – ore,
zile:
 deshidratarea usoara: pierdere ponderala 5% sugar,
3-4% > 1 an
 deshidratare medie : pierdere ponderala 10% la sugar,
6-8% > 1 an
 deshidratare grava : pierdere ponderala 15% la sugar,
10-12% > 1 an
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE - DIAGNOSTIC
Evaluarea volumului de apa pierduta in mod patologic:
- prin raportarea G actuale la G copil in debutul bolii
- prin aprecierea rasunetului deshidratarii asupra starii
generale:
- o deshidratare < 5% nu se poate evalua clinic
- o deshidratare 5-10% :clinic: pliu cutanat lenes, absenta
semnelor de colaps sau de afectare grava a senzoriului
- o deshidratare 10-15%: pliu cutanat persistent (> 10-15
secunde), facies toxic (ochi incercanati, infundati in orbite),
tulburari ale senzoriului (agitatie, letargie, obnubilare, coma),
instalarea colapsului (puls slab, abea perceptibil la femurale,
extremitati reci, cianotice, oprirea diurezei de mai multe ore),
aparitia convulsiilor.
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE - DIAGNOSTIC

SIMPTOME USOARA MEDIE SEVERA

Mucoase uscate ± + +
Abs. secretiei lacrimale ± + +
Pliu cutanat normal lenes persistent
Deprimarea FA - + +
Ochi infundati in orbite - ± +
Hiperpnee - ± +
Tahicardie - + +
Hipotensiune - ± +
SINDROMUL ACUT DE DESHIDRATARE –
DIAGNOSTIC TOPOGRAFIC

 DESHIDRATAREA EXTRACELULARA:
 este hipotona
 manifestari instalate rapid
 deosebit de grava: soc hipovolemic
colaps vascular
convulsii ( hNa < 125 mEq/l),
stare de coma
FA deprimata
enoftalmie
 consecinta pierderilor hidroelectrolitice (predominant saline)
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE – DIAGNOSTIC
TOPOGRAFIC

 DESHIDRATAREA INTRACELULARA :
 hipertona
 simptomatologie tardiva

 mai putin severa:

- manifestari neurologice
- coma in cazul deshidratarilor de 15% sau tipat strident,
- encefalopatie hiperosmolara cu edem cerebral
- febra prin deshidratare
- mucoase uscate
- sete vie
- hiperexcitabilitate
 HNa > 150 mEq/l
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE – DIAGNOSTIC
TOPOGRAFIC

Elemente de orientare privind modelul de


deshidratare realizat:
- Pierderi foarte rapide (in mai putin de 2 zile):
- deshidratare hipertona:
- realizata prin decalajul dintre apa pierduta (75%) si
solvatii pierduti (25%), subsecvent abilitatii/inabilitatii functiei
renale
- poate rezulta uneori si din folosirea ptr. substitutie a
unor solutii cu mare incarcatura de solvati
- alteori, prin defect renal de concentrare
- obisnuit, hipernatremia este principala forma de exces de
solvanti.
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE – DIAGNOSTIC
TOPOGRAFIC

Deshidratarea produsa in 2-7 zile:


- deshidratare hipotona
- 60% din apa pierduta apartine
compartimentului extracelular si 40% celui
intracelular
- apare si cand pierderile enterale de apa si
electroliti sunt inlocuite cu lichide cu continut redus
de solvati (ceai, suc de fructe)

Deshidratarea produsa lent (mai mult de 7


zile):
- apa pierduta apartine in proportie de 50% atat
sectorului extracelular cat si celui intracelular.
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE - DIAGNOSTIC
Stabilirea formei osmolare a deshidratarii in functie de sodemie:
a. forma hipertona: Na > 150 mEq/l:
- deficit mai mare de apa decat de electroliti
- clinic: semne de deshidratare mixta: extra si intracelulara
- cauze: aport scazut de apa, pierderi de lichide hipotone (diaree, diabet
- insipid), folosirea pentru rehidratare a unor cantitati crescute de NaCl
b. forma hipotona: Na < 130 mEq/l:
- deficit mai mare de electroliti decat de apa
- clinic: semne de deshidratare extracelulara +/_ semne de hiperhidratare
intracelulara
- apare prin corectarea unui deficit H-E doar prin aport de apa.
c. forma izotona: Na 130-150 mEq/l:
- pierderi proportionale de apa si electroliti
- clinic: deshidratare extracelulara
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE - DIAGNOSTIC

 Continutul in solvati al lichidelor


gastrointestinale(eliminate prin varsaturi,
diaree), fiind in general similar cu al lichidului
extracelular, deshidratarea prin pierderi
gastrointestinale este obisnuit izotona.
EXAMENUL CLINIC IN SOC

 Neurologic:
 Alterarea constientei
 Fontanela deprimata , pulsatila (hipernatremie)

 Tegumente si extremitati:
 Paloare
 Marmorare
 Cianoza
 Reumplere capilara intarziata
 Puls filiform
 Hipotonie musculara

 Cardio-pulmonar:
 Tahicardie
 Hiperpnee

 Renal:
 Oligurie - anurie
 Urina concentrata
REHIDRATAREA ENTERALA
 cale: per os
 solutii: gesol: contine pentru 1 litru de apa:
NaCl 3,5 g;
NaHCO3 2,5 g;
KCl 1,5 g;
glucoza 20 g
 cantitate: - in primele 4-6 ore, 10-20 ml/kg corp/ora
sau 50-100 ml/kg corp
- ulterior 50 ml (< 5 ani) si 100 ml (> 5 ani),
pentru fiecare scaun modificat emis in continuare
 contraindicatii: colaps, ileus, varsaturi incoercibile
 nu se va depasi 2/3 GESOL din ratia de lichide/24 de
ore, iar restul de 1/3 ceai sau solutie glucozata 2 %.
REHIDRATAREA PARENTERALA
 Indicatii:
 diareea acuta forma medie + varsaturi
 diareea acuta cu SAD > 15%
 diaree acuta severa care va duce rapid la SAD > 15%

 Rehidratarea standard in functie de criterii clinice:


a. necesarul fiziologic de electroliti: Na 3 mEq/kg/24 ore; K
2 mEq/kg/24 ore; Ca 2 mEq/kg/24 ore; Mg 1 mEq/kg/24 ore
b. pierderi electrolitice (mEq/l)
 Rehidratarea dirijata in functie de ionograma si parametrii
acido-bazici:
a. corectarea acidozei (doar daca pH < 7,2): deficit de baze X
greutatea (kg) X 0,3 (factorul de corectie pentru sugar)
REHIDRATAREA PARENTERALA

1.Combaterea colapsului hipovolemic prin refacerea


volemiei, în prima oră de tratament:

 obiectivul primordial al tratamentului


 20 ml/kg lichide in bolus
 Coloide: HES, Dextran; (reexpansionarea volumului plasmatic,
prin reţinerea apei intravascular )
 Cristaloide: Ser fiziologic, Ringer lactat (de electie in
deshidratarea prin pierderi digestive)
 Alte: albumina umana, plasma, sange
 La nevoie se repeta administrarea de lichide in bolusuri de 20
ml/kg/ora
REHIDRATAREA PARENTERALA

2. Combaterea acidozei metabolice până la sfârşitul


primelor 2 ore de tratament, aducând, pe seama
bicarbonatului, pH-ul sanguin la cel puţin 7,2 -
7,3:
 în stările de deshidratare uşoara sau medie, acidoza
metabolică se corectează rapid prin restabilirea circulaţiei
tisulare şi deci a filtrării glomerulare, nemaifiind nevoie de
corectarea din afară a acidozei
 în deshidratările avansate, cu acidoză metabolică gravă (BE
> -10 mEq/l ), se impune combaterea ei, prin adm. soluţiei
echimolare de NaHCO3
BE X G (kg) X 0,3 (spaţiul extracelular pentru
bicarbonat este 30% din G copilului) sau
3 mEq/kg corp bicarbonat în 30-40 minute
REHIDRATAREA PARENTERALA

3. Înlocuirea pierderilor H-E patologice, anterioare


începerii tratamentului şi restabilirea compoziţiei
lichidelor extracelulare:
- durează în general până la sfârşitul primelor 8 ore de
perfuzie
- reprezintă raţia de întreţinere + pierderi
patologice de la debutul afecţiunii şi până la
internare + pierderile patologice care continuă în
spital, după instalarea perfuziei
REHIDRATAREA PARENTERALA

4. Acoperirea pierderilor fiziologice (raţia de întreţinere):


 începe după primele 8 ore de perfuzie şi durează 16
ore
 scop – menţinerea constantă a G, refăcută în etapa
anterioară
 la n.n 30-60 ml/kg corp/zi
 preşcolar 60 ml/kg corp/zi
 şcolar 50 ml/kg corp/zi
 Cantitatea de electroliţi necesari înlocuirii pierderilor
fiziologice este:
Na: 1-2 mEq/kg corp/zi
K: 1 mEq/kg corp/zi
Cl: 2 mEq/kg corp/zi
Ca: 2mEq/kg corp/zi.
REHIDRATAREA PARENTERALA
5. Înlocuirea pierderilor patologice de apă şi
electroliţi care continuă după începerea
tratamentului:
 dacă scaunele se menţin numeroas, abundente: se va
suplimenta cu 10-25 ml apă/kg corp/zi.
6. Restabilirea compoziţiei lichidului intracelular:
 se reface mult mai greu decât cel extracelular
 electrolitii K (cationul dominant), Mg, puţin Na, HCO3,

proteine, fosfaţi
 refacerea K durează 5-10 zile
REHIDRATAREA PARENTERALA
 In deshidratarea hiponatremica:

 Pierdere suplimentara de Na:


 Deficitul de Na = (Naideal – Naactual) x G x 0,2 (adult)
0,3 (sugar)
0,5 (n.n)
 Na< 125 mEq/l !!! Risc de convulsii hiponatremice

 Nu se creste Na cu mai mult de 1 mEq/l/h in primele 24 ore


– risc de distrugere a tecii de mielina de la nivel pontin
- primele 2 ore ½ din pierderi
- 6 ore restul de ½ pierderi
- pana la 24 ore necesarul
REHIDRATAREA PARENTERALA
 Acidoza – Alcaloza
◦ pH < 7,35 – acidoza
◦ pH > 7, 35 – alcaloza
 O variatie de 10 mmHg a PCO2 corespunde unei variatii cu 0,08
a pH-ului
 Regula lui Winter: ultimele 2 cifre ale unui pH > 7 trebuie sa
fie egale cu valoarea PCO2 in acidoza metabolica, pentru a
evidentia o compensare respiratorie corespunzatoare. (pH=7,25
PCO2=25 mmHg. Daca PCO2 este mai mare – posibil disfunctie
respiratorie
 Nu corectam – daca PaCO2 > 45 mmHg
 Valorile normale:
 ale bicarbonatului : 22-24 mmol/l
◦ < 22 mmol/l – acidoza metabolica
◦ > 24 mmol/l – alcaloza metabolica
◦ pO2 - 60-80 mmHg
◦ pCO2 35-40 mmHg
 !! De cele mai multe ori acidoza se remite daca se
corecteaza cauza, nu este necesar un tratament
specific (pH > 7,2)

 Se evita administrarea solutiei de NaHCO3 8,4%


in bolus – prin metabolizarea sa se pune in
libertate CO2 care difuzeaza prin toate
membranele celulare → acidoza intracelulara cu
efecte adverse importante miocardice si nervoase!
TRATAMENTUL DEZECHILIBRELOR
K SERIC
 Hipopotasemia
◦ Simptome:
 Hipotonie musculara
 Hiporeflexie

 EKG:

 contractii premature atriale


sau ventriculare
 Subdenivelare ST

 Aplatizarea undelor T
 QT alungit
 Unde U

◦ Tratament:
 Corectie orala 2-3 mEq/kg/zi

 Intravenos:

 Daca K seric <2,5 mEq/l -


0,5 mEq/kg in 1 ora
TRATAMENTUL DEZECHILIBRELOR
K SERIC

 Hiperpotasemia
 Simptome:
 Slabiciune musculara
 Parestezii
 Paralizii
 EKG:
 Prelungirea intervalului PR
 Largirea complexelor QRS
 Unde T inalte, ascutite
 Aritmii ventriculare
TRATAMENTUL
DEZECHILIBRELOR K SERIC
 Hiperpotasemia
◦ Tratament
 Calciu gluconic 10%: 1 ml/kg/doza in 10-30 min.

 Antagonizeaza efectele neuromusculare


 Debutul actiunii in cateva minute
 Durata actiunii: 30 minute
 Se poate repeta o data

 Perfuzie cu Glucoza + insulina (2 UI/10g glucoza)


 Redistribuirea K din SEC in SIC
 Debutul actiunii <30 minute

 Durata actiunii: cateva ore

 Bicarbonat de Na: 1-2 mEq/kg in 10-30 minute


 Redistribuirea K din SEC in SIC

 Debutul actiunii: 3-4 ore


 Durata actiunii: cateva ore
TRATAMENTUL
DEZECHILIBRELOR K SERIC
 Hiperpotasemia
◦ Tratament
 Nebulizari cu albuterol
 2,5 mg < 10 kg; 5 mg 10-40kg; 10 mg > 40kg
 Kayexalate: 1 g/kg po
 Extrage K la schimb cu Na (risc de hipernatremie)
 Se poate repeta la 2-4 ore
 Debutul actiunii: 1 ora
 Dializa peritoneala sau Hemodializa

S-ar putea să vă placă și