UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALITATEA BUSINESS SI ADMINISTRARE
DEPARTAMENT DREPT PRIVAT

SIMON ELENA

„SARCINILE, SCOPUL ȘI FUNCȚIILE STATULUI”

Conducător științific: __________________Cuznețov Alexandru, doctor în drept

(semnătura)

Autorul: __________________
(semnătura)

CHIȘINĂU-2020
 CUPRINS
1. Introducere……………………………………………………….. 3-5
2. Scopul și sarciniie statului……………………………….............. 5-7
3. Funcțiile statului …………………………………………………. 7-10
4. Rolul statului ……………………………………………………... 11

Concluzii …………………………………………………………. 12
Bibliografia ……………………………………………………….. 13

2
 1. Introducere
Obiectivele lucrului individual:
a) la nivel de cunoaştere şi înţelegere trebuie să:
- definim conceptul de stat;
- descriem atributele statului;
- subliniem scopul și sarcinile statului;
- explicăm funcțiile statului.
b) la nivel de aplicare trebuie să:
- relatăm despre rolul organelor statului, prin prisma funcționalității acestora;
- propunem modalități concrete de realizare de către stat a funcțiilor sale;
- demonstrăm aplicabilitatea funcțiilor statului în contextul realității sociale a
Republicii Moldova.
Cuvântul „stat” provine de la latinescul „status” – ceva ce vizează un fenomen
stabil, constant, permanent.
În Evul Mediu pentru stat se folosea îndeosebi termenul de regat, țară, principat,
republică, noțiuni care exprimau ideea de întindere a teritoriului statal și ideea de putere
a regelui, principeul sau după caz, a corpului politic local de a comanda și de a cere să li
se dea ascultare.
În sensul său modern, noțiunea „stat” apare mult mai târziu, începând cu secolul al
XVI-lea. Cert este, că folosirea acestui cuvânt în sensul său modern este legată de numele
lui Niccolo Machiavelli, care în lucrarea sa Principele (1532) menționează că „toate
statele, toate stăpânirile care au avut și au putere asupra oamenilor au fost și sunt fie
republici, fie principate.
Noțiunea de „stat” este folosită în mai multe sensuri. În sensul cel mai larg al
cuvîntului, statul este oganizatorul principal al activității unei comunități umane, care
stabilește reguli generale și obligatorii de conduită, garantează aplicarea sau executarea
acestor reguli și, in caz de necesitate, rezolvă litigiile care apar în societate. În sens
restrictiv și concret, statul este ansamblul autorităților publice care asigură guvernarea.

3
 Deseori, în viața de toate zilele, cuvântul „stat” este utilizat și într-un sens mult mai
restrâns, avându-se în vedere nu întregul ansamblul de organe de guvernare, ci un organ
concret, cum ar fi, de exemplu, Parlamentul, Guvernul, Curtea Supremă de Justiție etc.
De aici noțiunea de stat are două semnificații:
-societate, formă de convențuire a comunităților umane;
-putere, organizare ce dispune de un aparat coercitiv.
Profesorul, B.Negru, evidenţiază în lucrarea sa „Teoria generală a dreptului şi
statului” posibilitatea definirii fenomenului stat din mai multe aspecte:
a) sociologic – statul constituie o grupare de indivizi bine organizată, care ocupă un
anumit teritoriu geografic recunoscut politic şi asupra căruia o autoritate publică
exercită prerogativele de putere, înzestrată concomitent şi cu vocaţie de organizare a
vieţii colective;
b) politic – statul apare ca o colectivitate umană, istoric constituită şi organizată, pe un
anumit teritoriu, care se structurează politic în grupul de guvernanţi şi în restul
populaţiei;
c) juridic – statul reprezintă ordinea juridică internă constituită din ansamblul de
norme privind raporturile sociale (politice, economice, militare, culturale etc.)
aplicate în interiorul statului. Statul poate fi privit ca o persoană juridică fiind titular
de drepturi şi obligaţii, având astfel elementele necesare unui subiect de drept.
După profesorul Ion Deleanu , statul semnifică dimensiunea specifică și esențială a
societății politice, societate care, ca rezultat, din fixarea unui teritoriu determinat al unei
colectivități umane relativ omogene, întruchipând Națiunea și care este guvernată de o
putere instituționalizată, având capacitatea și mijloacele de a exprima și de a realiza
voința unei părți din colectivitate ca voință generală.
Genoveva Vrabie definește statul, ca fiind „un sistem organizațional, care
realizează în mod suveran conducerea unei societăți ( a unui popor stabilizat pe un
anumit teritoriu), deținând în acest scop atât monopolul creării, precum și monopolul
aplicării dreptului”.

4
 Conceptul statului este caracterizat din mai multe aspecte. Astfel, evidenţiem un
ansamblu de definiţii ce caracterizează acest fenomen:
Statul- un aparat represiv, o mașină de represiune în mâna claselor dominate, care le
permite acestora să-și asigure dominația asupra claselor dominate pentru a le supune
exploatării. (Karl Marx, Friedrich Engels)
Statul – concentrarea tuturor intereselor mintale şi morale ale cetăţenilor. (Aristotel)
Statul – uniune de oameni. (Cicero)
Statul – uniune socială ce prezintă o dominare independentă asupra oamenilor liberi
în hotarele unui anumit teritoriu. (Korkunov, Şerşenevici, Trubeţkoi)
Statul – o organizaţie de administrare apărută de la sine, destinată pentru protejarea
unei anumite ordini. (Gumplowicz)
Statul – uniune de indivizi ce urmăresc un anumit scop, împuternicită cu calităţi de
subiect de drept şi fiind purtător de drepturi. (Iellinek)

Cuvintele cheie ale lucrului individual sunt : stat, funcție, scopul, principii, sarcini,
populație
2. Scopul și sarciniie statului
Statul reprezintă un sistem organizațional al puterii, determinat istoricește, format
ierarhic ca un instrument de dominație, ce realizează în mod suveran conducerea unui
popor de pe un anumit teritoriu delimitat prin frontiere, deținând în acest scop atât
monopolul creării, cât și aplicării dreptului.
Atributele (dimensiunile) statului se manifestă ca importante pentru studierea lor în
cadrul Teoriei Generale a Dreptului și Statului prin faptul că indică acele semne ce
deosebesc statul de alte forme de organizare a societăţii, iar prezenţa concomitentă a
tuturor atributelor statului ne vorbeşte despre prezenţa a însuşi fenomenului stat.
Fiind principala instituție politică a societății, statului îi revine un loc de seamă în
societate. Locul și rolul statului sunt determinate, în primul rând, de scopul lui.
Dacă analizăm diversele teorii ce s-au dezvoltat pe parcusul evoluții istorice referitor la
scopul statului, putem evedenția două concepții esențiale:
5
1. Prima concepție este reprezentată, înainte de toate, de filosofia clasică greacă, pentru
care scopul statului este nelimitat, autocuprinzător. Conform acestei concepții, nu
poate exista o sferă de activitate care nu ar prezenta vre-un interes pentru stat. Părtașii
acestei concepții considerau ca orice activitate trebuie să fie disciplinată de stat.
Această concepție a predominat mai mult în epoca antica si cea medievală.
2. A doua concepție a aparut mai târziu, rezervă omului o activitate liberă de orice
dominații din partea statului. Se înaintează ideea conform căreia statul are ca scop
doar ocrotirea dreptului și garantarea libertății. În această ordine de idei, Hegel
menționa: ….„ Dacă cetățenilor nu le merg bine, dacă scopul lor subiectiv nu este
satisfăcut, dacă ei nu găsesc ca mijlocirea acestei satisfaceri conține statul însuși, ca
atare, atunci statul stă pe picioare slabe.
Pentru realizarea scopului, care este determinat ca o idee de bază pentru activitatea
statului, apare necesitatea de a evidenţia un anumit număr de sarcini care, spre deosebire
de scop, poartă un caracter temporar sau nu atât de generic, în dependenţă de condiţiile
de dezvoltare a societăţii şi care pot fi revăzute şi reevaluate.
În dependență de scopul urmărit, statul își propune soluționarea unor sarcini
concrete pe diverse domenii: economic, politic, social, ideologic etc. Sarcinile statului nu
pot fi soluționate de la sine. Pentru aceasta este nevoie de o activitate multilaterală a
statului.
Sarcina economică principală a Republicii Moldova este stabilită în art. 126 alin. 1
din Constituție, „economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare
socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în
concurența liberă”.
Sarcina politică principală este determinată de realitatea cu care se confruntă statul
nostru.

6
 Ideologică

Sarcinile
Politică statului Socială
contemporan

Economică

Sarcina socială principală a Republicii Moldova este stipulată în art. 47 alin. 1 din
Constituție care obligă statul să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai
decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei lui, cuprizând hrana,
îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicala precum și serviciile sociale necesare.
Sarcina ideologică a statului nostru constă în recunoașterea reală, și nu formală, a
demnității tuturor membrilor comunității umane și în formarea unei societăți, în carea
demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane,
dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.

3. Funcţiile statului
Pentru a îndeplini sarcinile punctate, statul trebuie să desfășoare o activitate
eficientă în diverse domenii. Acestei activități multilaterale îi sunt subordonate funțiile
statului.
Etimologia cuvântului „funcţie” vine de la latinescul „fonctio” – deprindere,
îndeplinire, muncă.
Într-o manieră mai populară putem menţiona că funcţiile statului sunt acele
„drumuri” pe care păşesc diferite organe competente ale statului în scopul realizării
destinaţiei sociale a statului

7
 De obicei, funcțiile statului sunt definite ca fiind direcțiile fundamentale de
activitate a statului, în care se manifestă esența sa. Dat fiind faptul că, activitatea statului
este complexă, pot fi diferențiate diverse funcții ale lui. În dependența de sfera de
activitate a statului, funcțiile acestuia se pot grupa în funcții interne și funcții externe.
În conținutul funcțiilor interne ale statului își găsesc expresia politică internă,
activitatea lui pentru soluționarea sarcinilor interne ale vieții societății și statului. În
cadrul funcțiilor interne un loc aparte revine funcției legislative, o funcție politico-
juridică chemată să fixeze normele obligatorii de viață comună, care rămân ca limite
fundamentale și pentru acțiunea autorităților publice.
Funcția executivă caracterizează activitatea concretă a statului în urmărirea
scopurilor speciale. Activitatea executivă se desfășoară în diferite direcții care corespund
diverselor scopuri sociale.
Funcția judecătorească are sarcina de a verifica dreptul în cazurile apariției unor
litigii în societate.
O altă funcție a statului este funcția social-economică. Această funcție se manifestă
diferențiat de la stat la stat, de la o etapă de dezvoltare la alta etc. În condiții
contemporane intervenția statului în economie este destul de puternică. Bineînțeles,
această intervenție nu transformă statul într-un instrument de influență totală asupra
economiei, cum era în condițiile sistemului socialist, unde statul a naționalizat și a preluat
sub controlul și conducerea sa întreaga economie.
Funcția cultural-educativă caracterizează atitudinea statului față de potențialul său
uman, intelectual și spiritual. Activitatea statului, pe lîngă toate celelate scopuri, trebuie
sa aibă ca finalitate educarea persoanei pe care aceasta să devină capabilă de a avea un
rol util în societate.

8
 Funcții
interne
După sfera de
răspîndire
Funcții
externe
Funcțiile
statului
Funcții
permanente
După timpul
acțiunii
Funcții
temporare

Funcții interne
ale statului

Cultural- Social-
Executivă Judecătorească
educativă economică

Pe lîngă funcțiile interne ale statului există și funcții externe ale statului. Funcțiile
externe ale statului vizează, în general, activitatea statului în relațiile cu alte state.

9
 .

economică

culturală

ecologică
Principalele funcții externe ale statului
contemporan
politică

tehnico-știinșifică

militară

Funcţiile externe ale statului contemporan, enumerate deasupra au destinaţia de a

servi ca model. Persoanele care studiază Teoria Generală a Dreptului și Statului sunt
încurajate să evidenţieze şi altele.

10
 Direcțiile de realizare a
funcțiilor externe ale statului

Dezvoltarea relațiilor cu alte Integrarea statelor în

state organismele internaționale

4. Rolul statului
Protecția ordinii de drept, a
drepturilor si libertăților
oamenilor

Înlăturarea divergenților sociale

Realizarea compromisului
Rolul funcțional al statului
social, evidența și coordonarea
civilizat contemporan
intereselor populației.

Emiterea hotărîrilor care sunt

susținute de diferite părți ale
socitetății

Păstrarea păcii, preîntîmpinarea

conflictelor armate.

Rolul statului civilizat contemporan evidențiază destinația statului contemporan

democratic, caracterizat nu doar prin instituții democratice, dar și printr-o cultură socială,
fundamentată pe toleranță și pe o capacitate de integrare și acceptare a elementelor noi
pozitive și de contracarare a elementelor negative. Statul contemporan democratic
11
civilizat promovează politici integraționiste, realizate într-o simbioză foarte flexibilă
dintre valorile sociale tradiționale, toleranță și democrație. Statul contemporan
democratic civilizat este un stat de drept ce identifică o societate civilă sociabilă, integră,
care posedă o cultură socială înaltă. Scopul statului civilizat contemporan rămâne a fi
proclamarea, promovarea, protejarea, restaurarea eficientă a drepturilor și libertăților
omului și cetățeanului în condițiile unei societăți pluriculturale și tolerante, prin
antrenarea eficientă și calitativă a tuturor instituțiilor sale și printr-o comunicare
constructivă a acestora cu societatea civilă

5. Concluzia
In final, am putea spune că, Republica Moldova este un stat de drept, în care
demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane,
dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.
Indiferent de recunoașterea sau nu a existenței unui scop în sine al statului, scopul
urmărit de orice stat urmează să fie într-o perfectă consonanță cu dezideratele, așteptările,
speranțele, dorințele, într-un singur cuvânt – cu scopul urmărit de cetățenii acestui stat.
Doar o asemenea unitate moral-spirituală a triadei individ-societate-stat poate asigura
realizarea sarcinilor propuse. În acest sens, formularea scopului statului nostru in
Constituția Republicii Moldova este una perfect axată pe interesele și scopurile
membrilor societății, își doresc să trăiasca într-un stat de drept, democratic, în care sunt
respectate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, create condiții pentru libera
dezvoltare a personalității umane.
Sarcinile statului sunt indispensabile oricarui stat, indiferent de gradul de dezvoltare
socio-economică și de nivelul de democrație. Însă, pentru statele aflate în perioada de
tranzicție spre o economie de piață prosperă și o democrație dezvoltată aceste sarcini ale
statului devin, pur și simplu, primordiale.
12
 Funcțiile statului trebuie analizate într-o armonioasă îmbinare, ele contribuie la
realizarea scopului fundamental pe care îl are statul- de promovare a drepturilor și
intereselor, demnității cetățenilor în societate.
Statul este chemat sa îndeplinească noi funcții social-economice, printre care
politica financiara a statului, apărarea activității antreprinoriale, apărarea concurenței pe
calea adoptării legislației. In obligația statului este deasemenea elaborarea strategiei
dezvoltării economice. O funcție importanta a statului este protecția sociala a populației.
Concluzia lucrării generală este că, dacă trecem de la declarații la fapte, constatăm o
imensă varietate, în dependență de timp și loc, de scopuri urmărite de stat. Și cum spunea
savantul Constantin Stere “statul apare ca reprezentant al unității naționale, al
interesului și binelui general și permanent al poporului întreg, pe deasupra a intereselor
trecătoare și particulare “.
Bibliografie
1. Niccolo Machiavelli. Principele. București: editura Minevra, 1990, p.4
2. Ion Deleanu. Drept constițional și instituții politice, vol II- Iași, 1993, p.8
3. Genoveva Vrabie. Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului-Iași, 1993, p.
184
4. Gh. Avornic. Teoria generală a dreptului- Chișinău: Cartier, 2004, p.64

Carte cu mai mulți de 3 autori

1. Alexandru Cuznețov, Vlad Vlaicu, Olga Tretiacov, Marcel Lungu, Alexandru
Calenic. Dreptul Afacerilor, editura Chișinău 2020, p.20-29

Resurse internet
1. http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1802/Negru
%20A..pdf?sequence=1&isAllowed=y

13
14