Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Specialitatea Business și Administrare
Departament Economie Marketing și Turism

Lucru individual
la disciplina Teoria Economică

Tema: Resursele economice si rolul lor în dezvoltarea societății.

A elaborat: Simon Elena,

studenta anul I, gr. BA202
A verificat : Bradu Margareta

Chișinău 2020

1
 Cuprins:
Introducere......................................................................................................... 3
Cap. I. Abordări teoretice despre resursele economice ................................. 4-5
Cap. II. Analiza structurii resurselor economice .......................................... 5-8
Cap. III. Problemele si soluțiile resurselor economice .................................. 9-10
Concluzii și recomandări .................................................................................. 11
Bibliografie ......................................................................................................... 12

2
 Introducere
 Sistemul nevoilor economice trebuie corelat cantitativ, calitativ şi structural cu cel al resurselor
economice. Dintotdeauna, echilibrul dinamic nevoi-resurse a constituit o preocupare centrală a societăţii
şi a Ştiinţei economice.
Orice activitate economică presupune utilizarea unor resurse. Majoritatea acestora sunt furnizate
de natură, iar o parte a lor sunt adaptate de factorul uman pentru multiplele sale nevoi.
Resursele economice sunt totalitatea elementelor sau premiselor utilizabile în activitatea economică
pentru producerea de bunuri şi servicii în vederea satisfacerii nevoilor.

Actualitatea temei.
Orice activitate umană presupune asigurarea de resurse economice specifice, în cantităţi determinate
şi de calitate adecvată. Resursele economice constituie totalitatea elementelor materiale şi umane, reale şi
monetare, ce pot fi atrase şi utilizate în producţia de noi bunuri economice, în scopul satisfacerii
veniturilor sociale. Ele mai pot fi definite ca fiind totalitatea elementelor, premiselor – directe şi indirecte
– ale acţiunii sociale practice,care sunt utilizabile, pot fi atrase şi sunt efectiv utilizate la producerea de
noi bunuri materiale şi servicii. Ele constituie deci, potenţialul material şi spiritual ce stă la baza reluării
şi dezvoltării de bunuri materiale şi servicii.

Scopul lucrării este de a cunoaște și de a utiliza raţional şi eficient resursele economice

disponibile, pentru a se obţine, prin antrenarea şi combinarea lor, o cantitate cât mai mare de bunuri
materiale şi servicii, de o calitate cât mai ridicată. Iar rezultatul utilizării resurselor îl reprezintă bunurile
materiale şi serviciile, create şi prestate în scopul satisfacerii unor nevoi (trebuinţe).

Metodologia cercetării. Pentru atingerea scopului au fost utilizate metoda analizei și

sintezii,inducției și dedudției, abstractizarea științifică e.t.c
Selectare temei, scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura lucrării, care cuprinde:
introducerea, trei capitole ce redau conţinutul lucrării, concluzii și bibliografia.

Rolul și importanța practică a lucrării. Resursele reprezintă intrările în sistemul - firmă în

vederea realizării de bunuri materiale şi lucrări sau prestări de servicii potrivit obiectului de activitate al
firmei. Într-o organizaţie intră resurse care sunt transformate în produse sau servicii destinate valorificării
acestora. Resursele unei firme, după natura lor, se împart în:
• resurse materiale;
• resurse umane;
• resurse financiare;
• resurse informaţionale.
Fiecare din aceste resurse au propriile surse de realizare și în această lucrare le v-om studia mai detaliat.

Literatura de bază. La realizarea lucrării au fost utilizate informații din cărți , de pe pagina
oficială a Ministerului Economiei și Biroul Național de Statistică.

Cuvinte cheie- resurse , resursele economice, rolul, scopul, nevoi, bunuri, economie.

3
 Cap. I. Abodări teoretice despre resursele economice
Dupa importanta lor resursele pot fi:
- primare – potentialul demografic, potentialul de resurse naturale
- derivate – formate pe baza celor primare. Sunt rezultatul folosirii si acumularii resurselor primare, ele
potentând eficienta utilizarii tuturor resurselor economice. Ex: masini, utilaje, cunostinte etc.
Cea mai generala clasificare a resurselor economice consta în delimitarea lor în :
- resurse materiale: include atât resursele naturale primare cât si cele derivate: echipamente si tehnologii
în fabricatie, infrastructuri economice, stocuri de materii prime
- resurse umane: stocul de învatamânt și știință, potențialul inovațional
- resurse financiare
- resurse informaționale: date, modele, sisteme.
Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de
bunuri materiale şi servicii destinate satisfacerii nevoilor.
Ele cuprind două mari componente,şi anume:
a) resursele umane – potenţialul de muncă, de creaţie ştiinţifică şi tehnică existent: populaţia aptă de
muncă, structura ei de calificare, nivelul de pregătire profesională, cultură ș i educaţie;

b) resursele materiale – resursele naturale: aerul, apa, solul, bogăţiile subsolului, fondul forestier şi
cinegetic; resursele derivate (obţinute prin activitatea oamenilor), cum sunt: mijloacele de producţie sau
factorul de producţie capital, adică maşini, utilaje, instalaţii, materii prime, materiale etc.

Resursele constituie suportul producţiei şi consumului, deoarece, prin cantitatea, structura şi nivelul
lor calitativ, condiţionează activitatea economică. În sens mai larg, resursele includ în sfera lor de
cuprindere şi potenţialul financiar şi informaţional existent, care mijloceşte desfăşurarea activităţii,
fluxurile economice ce au loc.

Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:

 resurse regenerabile și
 resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se refacă
dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat
dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor
naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o
resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse.
Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.

Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

 resurse biotice, derivate din animale și plante;

 resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ș.a.m.d.; resursele minerale și energetice sunt de
asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.

Unii autori, spre exemplu, pretind ca statul trebuie sa protejeze agentii economici interni, in
privinta accesului lor la resursele economice autohtone. Alti politicieni si experti economici se straduiesc
sa demonstreze ca nimic nu poate fi mai benefic pentru o tara decat „deschiderea portilor" spre resursele
4
ce le are (naturale, umane, financiare etc.) tuturor celor interesati, indiferent de apartenenta lor statala.
„Economistul" studiaza modul de utilizare a unor mijloace care se gasesc in cantitate insuficienta. El este
interesat de felul in care diferite grade de raritate, a diverselor bunuri, determina raporturi diferite intre
evaluarile ce li se dau, ca si de cel in care schimbarile ce survin in conditiile de raritate, datorate fie
schimbarii scopurilor, fie celei a mijloacelor - de partea cererii sau de partea ofertei - afecteaza aceste
raporturi. Stiinta economica este acea stiinta care studiaza ,de fapt ,comportamentul uman ca pe o relatie
dintre scopuri si mijloace limitate.

Resursele de care dispune o ţară sau alta sunt limitate, la un moment dat, fapt care acţionează
restrictiv asupra activităţii economice; astfel, caracterul dinamic şi nelimitat al nevoilor se loveşte de
limitele fizice ale resurselor.
De aceea, capătă o însemnătate deosebită utilizarea raţională a resurselor, adică obţinerea de
rezultate maxime pe fiecare unitate de cheltuială. Cu alte cuvinte, mărirea cantităţii de bunuri materiale şi
servicii, corespunzător trebuinţelor, trebuie să apeleze preponderent nu la sporirea volumului de resurse,
ci la creşterea randamentului folosirii lor.

Cap. II. Analiza resurselor economice

Resursele materiale sunt constituite din materii prime, materiale, semi-fabricate, energie,
combustibil, apă, aer comprimat aflate la dispoziţia firmei în vederea realizării unor produse sau servicii
potrivit obiectului de activitate al acesteia.
Tot în această categorie se incadrează activele imobilizate amortizabile, adică maşinile, utilajele,
instalaţiile, cladirile care servesc la transformarea primelor categorii de resurse, activele circulante sub
formă de materiale, în produse finite, lucrări sau servicii.

În anul 2017 peste 50% din toate resursele energetice din țară au fost consumate de către populație.
Consumul de energie în sectorul transporturilor a constituit 28% din consumul final energetic și doar 10%
au fost consumate în sectoarele de comerț și servicii publice și 8% în sectorul industrial.

Republica Moldova este asigurată cu resurse energetice primare doar în proporție de 26,2%, restul
constituind importul de resurse energetice. Din toate resursele disponibile în țară (Consumul Intern
Brut), o treime revine produselor petroliere. Pe teritoriul țării doar 9,1% din resursele energetice sunt
utilizate în sectorul de transformare și 90,9% sunt consumate direct de către consumatorii finali. În
sectorul de transformare resursele energetice primare sunt transformate în alte forme de energie, în special
în energie electrică și termică. În anul 2017, pentru producerea de energie electrică și termică au fost
utilizate preponderent gazele naturale - 91,1%.

Datele din Balanța energetică servesc ca bază pentru elaborarea de politici eficiente și
întreprinderea de măsuri relevante pentru micșorarea dependenței energetice a țării, optimizarea și
diversificarea resurselor energetice, și sporirea utilizării resurselor regenerabile, promovarea
biocombustibililor solizi și implicit, susținerea producătorilor de energie electrică din surse regenerabile.

În cadrul Atelierului de lucru, de asemenea, s-a discutat despre Agenda de Dezvoltare Durabilă și

importanța care este acordată resurselor energetice în procesul de dezvoltare a omenirii până în anul 2030.
Republica Moldova, împreună cu celelalte țări ale lumii, și-a luat angajamentul de a atinge Obiectivul de
5
Dezvoltare Durabilă 7 (ODD7) privind “Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile,
într-un mod sigur, durabil și modern”. Acest lucru va fi posibil prin implementarea țintelor naționale care
prevăd facilitarea accesului la resurse de energie curată, promovarea investițiilor în infrastructura
energetică și tehnologii de energie curată, sporirea utilizării surselor regenerabile de energie și creșterea
eficienței consumului de energie. Acest lucru este extrem de important ținând cont de faptul că creșterea
prețurilor a generat o povară grea pentru populație, dar și pentru domeniul economic.

La eveniment au fost prezenți experți din partea Agenției Internaționale de Energie și Comunității

Energetice, specialiști PNUD, precum și reprezentanți ai Ministerului Economiei și Infrastructurii,
Agenției pentru Eficiență Energetică, Agenției Naționale pentru Reglementarea în Energetică,
Universității Tehnice a Moldovei, Institutului de Energetică al AȘM și Oficiului Schimbarea Climei.

Atelierul este organizat în cadrul Proiectului comun ONU “Consolidarea sistemului statistic
național”, cu susținerea PNUD Moldova, și va contribui la evaluarea situației curente cu privire la
statisticile necesare pentru monitorizarea implementării ODD7 la nivel național și raportării progresului
țării la nivel global.

Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în anul 2018. Biroul Naţional de
Statistică anunţă, că în anul 2018 populația economic activă a Republicii Moldova (populația ocupată
plus șomerii) a constituit 1290,7 mii persoane, fiind în creștere (2,5%) față de anul 2017 (1259,1 mii).

Disparități importante pe sexe în cadrul forței de muncă nu s-au înregistrat: ponderea bărbaților
(49,9%) a fost practic egală cu cea a femeilor (50,1%), iar ponderea persoanelor economic active din
mediul rural a fost mai mare ca cea din mediul urban: respectiv 56,5% și 43,5%.

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani și peste (proporția populației active de 15 ani şi peste în

populaţia totală de aceeaşi categorie de vârstă) a constituit 43,3% (în 2017, respectiv, 42,2%). Acest
indicator a atins valori mai înalte în rândul populației masculine – 45,8%, în comparație cu cea feminină –
41,0%. Ratele respective pe medii au înregistrat următoarele valori: 43,6% în mediul rural și 42,8% în
mediul urban. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 30,2%, iar în categoria 15-
642 ani – 47,6%. Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă conform legislației naționale (16-58
ani pentru femei şi 16-62 ani și 8 luni pentru bărbați) a fost de 49,7%.

Rata de participare la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități 3  a constituit 26,7%, inclusiv

28,4% la femei, 25,2% la bărbați, 32,7% în mediul rural și 16,7% în mediul urban4.

Populaţia ocupată a constituit 1252,2 mii persoane, fiind în creștere față de nivelul anului 2017
(1207,5 mii). Ca și în cazul populației economic active, nu au fost înregistrate disparități pe sexe (50,3%
femei și 49,7% bărbați), iar ponderea persoanelor ocupate din mediul rural a fost mai mare față de cea a
persoanelor ocupate din mediul urban (respectiv 57,2% mediul rural și 42,8% mediul urban).

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de 15

ani şi peste fată de populația totală din aceeași categorie de vârstă) a fost de 42,0% (în 2017, respectiv,
40,5 %). Rata de ocupare a bărbaților (44,2%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor (40,0 %).
În distribuţia pe medii de reşedinţă acest indicator a avut valoarea 42,8% în mediul rural și 40,9% în
mediul urban. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16-58 pentru femei/62 ani și 8 luni pentru
bărbați) a fost de 48,0%, a populației în vârstă de 15-64 ani – 46,1%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani
acest indicator a înregistrat valoarea de 28,5%.

Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități a constituit 26,2%. În distribuția pe sexe acest

indicator a înregistrat valorile: 27,8% pentru femei si 24,8% pentru bărbați. Rata de ocupare a persoanelor
cu dizabilități din mediul rural a fost mai înaltă (32,5%) în comparație cu cea din mediul urban (15,5%)4.
6
 Din distribuția persoanelor ocupate pe activități economice rezultă că în sectorul agricol au activat
452,0 mii persoane sau 36,1% din totalul persoanelor ocupate (în 2017, respectiv, 390,5 mii și 32,3%).
Din rândul acestora, 49 la sută (sau 17,9% din total ocupare) o constituie persoanele ocupate cu
producerea produselor agricole în exclusivitate pentru consumul propriu.

În activitățile non-agricole au fost ocupate 800,2 mii persoane, fiind în descreștere cu 2,1% față de
anul 2017. Ponderea persoanelor ocupate în industriea constituit 11,8% (în 2017 – 12,0%), iar
în construcții4,7%(în 2017 - 4,7%). Numărul persoanelor ocupate în industrie (147,3 mii) a fost în
creștere față de nivelul anului trecut cu 2,0%, iar în construcții a constituit 59,5 mii, crescând cu 5,1% față
de 2017. În sectorul servicii au activat 593,4 mii, sau 47,4% din totalul persoanelor ocupate (în 2017 –
51,0%), numărul acestora micșorându-se cu 3,7% față de anul 2017.

În rândul persoanelor ocupate cu dizabilități predomină activitățile agricole (64,8%), urmate de

administrația publică, învățământ și sănătate (12,7%), industrie (7,3%), comerț (5,8%)4.

În repartizarea după forme de proprietate 76,6% din populația ocupată a activat în sectorul privat

și 23,4% - în sectorul public.

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că ponderea salariaților a constituit

62,1% din total (777,2 mii persoane). Marea majoritate a salariaților (90,6%) a fost angajată pe o perioadă
nedeterminată de timp.

Munca nedeclarată5 în rândul salariaților a constituit 6,6%, fiind practic la nivelul anului precedent
(6,2% în anul 2017). Practica de angajare fără perfectarea contractelor individuale de muncă (în baza unor
înţelegeri verbale) este mai frecventă printre salariații bărbați (8,0%) decât salariații femei (5,3%). Cele
mai mari ponderi ale salariaților care lucrează doar în baza unei înțelegeri verbale sunt estimate în
agricultură (47,1%), comerț (17,5%) și construcții (7,1%).

În sectorul informal au lucrat 15,9% din totalul persoanelor ocupate în economie (în 2017 –
14,9%), iar 38,5% au avut un loc de muncă informal (în 2017 – 34,7%). Din numărul persoanelor
ocupate informal salariații au alcătuit 11,8%.

7
 Din totalul salariaților 7,3% aveau un loc de muncă informal. Salariu „în plic” primesc 7,1% din
salariați (inclusiv: 8,8% bărbați și 5,7% femei), iar cele mai mari ponderi ale acestora se estimează pentru
activitățile din agricultură (48,2%), comerț (17,1%), industrie (7,1%) și construcții (6,8%).

Numărul șomerilor, estimat conform definiției Biroului Internaţional al Muncii a fost de 38,4 mii,

fiind în descreștere față de nivelul anului 2017 (51,6 mii). Şomajul a afectat într-o proporţie mai mare
bărbații – 58,4% din total șomeri şi persoanele din mediul urban – 65,6%.6

Rata şomajului (ponderea şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea
de 3,0%, fiind mai mică fată de anul 2017 (4,1%). Rata şomajului la bărbaţi a fost de 3,5% iar la femei -
de 2,5%; în mediul urban – 4,5% și în mediul rural, respectiv, 1,8%. În rândul tinerilor (15-24 ani) rata
șomajului a constituit 7,4%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea de 5,6%.

Printre persoanele cu dizabilități valoarea acestui indicator a fost de 1,9%, inclusiv 1,4% la  bărbați
și 2,4% la femei4.

Populația inactivă de 15 ani şi peste a constituit 1692,2 mii persoane. Structura populației inactive
se prezintă după cum urmează: majoritatea, 35,3%, o alcătuiesc pensionarii, 20,8% - persoanele declarate
de către gospodării ca fiind plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru, 14,3% - elevii și
studenții, 11,2% - persoanele care îngrijesc de familie, 11,7% - persoanele care (la momentul interviului)
se aflau în țară, dar care nu lucrează în Moldova deoarece deja au un loc de muncă (permanent sau
sezonier) peste hotare sau persoanele care planifică să lucreze peste hotare și, restul, 6,7%, o formează
alte categorii de persoane inactive din punct de vedere economic.

În anul 2018, ponderea tinerilor NEET a constituit 27,1% din numărul total de tineri cu vârsta de
15-29 ani (cu excepția persoanelor plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru).

8
 Cap. III. Problemele și soluțiile resurselor economice

Asigurarea cu resurse materiale, conform necesarului, se face prin serviciul de marketing,

compartimentul de achiziţii.
Anumite categorii de resurse materiale se realizează prin surse interne (necesarul de apă, aer
comprimat, energie electrică, subansamble), iar celelalte categorii se realizează din surse externe aflate în
pieţe specializate. Resursele energetice fac parte din categoria resurselor materiale si reprezinta cantitatea
de energie care poate fi exploatată sau utilizata într-o anumita perioada de timp, prin folosirea surselor
energetice.

Sursa energetica defineste un purtator de energie sub forma concentrata.

Intreprinderile, mai ales cele mari consumatoare de energie, manifesta preocupari constante atît în
direcția asigurării necesarului de resurse energetice cît și a gospodăririi lor raționale.

Pentru aceasta apeleaza la urmatoarele căi:

- modernizarea tehnologiilor de fabricație;

- reducerea ponderii resurselor energo-intensive;

- reducerea pierderilor de energie din rețelele de transformare, transport, distribuție, consum;

- folosirea raționala în timp a utilajului de productie;

- stabilirea științifică a consumurilor de energie si urmarirea respectarii lor.

Folosirea raționala a resurselor energetice contribuie, pe de o parte, la

reducerea costurilor de producție și, pe de alta parte, la slabirea presiunii asupra economiei
naționale în ceea ce privește cererea de resurse energetice.

Resursele umane au un rol determinant în activitatea unei organizaţii, ele având o implicare
majoră la realizarea celorlalte resurse. Ele au două componente: managerii şi ceilalţi angajaţi.
Managerii îşi îndeplinesc atributele şi responsabilităţile prin decizii, iar ceilalti angajaţi pun în
practică deciziile managerilor. Funcţionalitatea unei organizaţii este dată de armonizarea deciziilor şi
acţiunilor persoanelor ce o compun.
Problematica resurselor umane la nivelul unei organizaţii constă în:
• administrarea personalului;
• previzionarea numărului de personal;
• definirea posturilor;

9
 • recrutarea, selecţia, angajarea şi formarea personalului;
• motivarea, salarizarea şi evaluarea performanţelor;
• gestiunea carierei şi integrarea profesională;
• comunicarea şi informarea;
• condiţiile de muncă şi de securitate.

Ca principale surse de realizare, menţionăm:

• unităţile şcolare preuniversitare şi universitare;
• oficiile de plasare a forţei de muncă;
• persoanele în căutarea unui loc de muncă;
• personalul altor firme.
Datorită rolului determinant într-o organizaţie, resursa umană este considerată o resursă strategică.
Resursele financiare reprezintă mijloacele băneşti de care au nevoie firmele pentru acoperirea
nevoilor de finanţare pe o anumită perioadă.
Fenomenul financiar la nivelul fiecărei firme este organizat într-un ansamblu de măsuri şi
activităţi ce formează finanţele firmei. Ele au ca principal obiectiv asigurarea condiţiilor pentru realizarea
obiectului de activitate al firmei în condiţii de maximă rentabilitate.
Firmele au nevoi variate de fonduri:
• nevoie de lungă durată şi valoare mare;
• nevoi de scurtă durată.
Ca surse de asigurare a fondurilor menţionăm:
• surse interne (autofinanţare) care se formează din excedentul monetar obţinut din operaţiuni
economice şi financiare, adică diferenţa dintre încasări şi plăţi;
• surse externe concretizate prin: creştere de capital prin noi aporturi în numerar şi în natură,
împrumuturi, credite bancare şi credite comerciale.
Resursele informaţionale reprezintă pricipalele elemente necesare realzării funcţiilor
managementului.
Prin aceste resurse se determină situaţia realizării la un moment dat a celorlalte resurse, starea
mediului extern şi manifestarea mediului intern al firmei.
Resursele informaţionale sunt realizate şi gestionate prin sistemul informaţional care reprezintă
cadrul organizatoric prin intermediul căruia se materializează culegerea, prelucrarea, transmiterea şi
stocarea informaţiilor necesare managementului.

10
 Concluzii și recomandări
Dezvoltarea economică este un proces ce vizează creșterea cantitații si calitații bunurilor și
serviciilor și vizeaza acestea nivelului de trai și a standardului de viață. Dezvoltarea durabilă este o
dezvoltare care trebuie să satisfacă cerințele generației actuale însă fără a compromite șansa generațiilor
viitoare de a-și satisface propriile necesități. Este clar că în prezent multe resurse au un grad redus de
asigurare în timp. În perspectiva unei dezvoltări durabile se impune abordarea unui nou model de
dezvoltare. Administrarea afacerilor înseamnă, înainte de toate, gestionarea resurselor materiale, umane,
financiare şi informaţionale, sub forma unui „mix” alcătuit cu pricepere. Dozajul bine proporţionat al
acestor patru „ingrediente” te va ajuta să găseşti reţeta potrivită pentru prosperarea afacerii tale. Însă ea,
„reţeta” trebuie adaptată permanent la schimbările de conjunctură ale pieţei.
Prin cantitatea, diversitatea, calitatea şi eficienţa utilizării lor, resursele constituie suportul activităţii
economice şi a satisfacerii nevoilor. Premisa primară a satisfacerii nevoilor umane, este natura. Mediul
natural este cel dintâi al resurselor materiale, precum şi cadrul existenţei şi activităţii oamenilor. În mod
direct sau indirect, natura oferă aproape toate cele necesare existenţei omului şi progresului societăţii.
Problemele folosirii raţionale, ale conservării şi economisirii resurselor naturale de toate felurile, a
devenit o preocupare de prim ordin în orice economie naţională. Resursele naturale împreună cu cele
umane, formează resursele originare sau primare, care cuprind: potenţialul de resurse naturale (minerale,
petrol, gaze naturale, fond funciar şi forestier) şi potenţialul demografic de resurse de muncă (populaţia
totală, populaţia activă, populaţia ocupată etc.). Alături de resursele economice primare, în societate
există şi resurse derivate, create de către oameni, pe baza celor primare (echipament tehnic – maşini,
utilaje, instalaţii, cunoştinţe ştiinţifice etc.).
În evoluţia lor, resursele naturale înregistrează schimbări atât ca stoc, cât şi ca structură în utilizarea
lor. Sub incidenţa progresului ştiinţifico-tehnic are loc:
- lărgirea limitelor geografice ale cunoaşterii şi exploatării resurselor naturale (zăcăminte de ţiţei de
pe platformele continentale ale mărilor şi oceanelor, energia solară, eoliană, geotermală, a mareelor etc.);
- extinderea limitelor economice ale exploatării resurselor naturale, făcând rentabilă exploatarea
unor zăcăminte aflate la mari adâncimi, cu un conţinut redus în substanţă utilă etc.;
- sporirea eficienţei, a randamentului utilizării resurselor.
Ca urmare a acestor procese, are loc o creştere a stocului exploatabil de resurse naturale şi al
suportului material al producţiei. Creşterea şi diversificarea trebuinţelor umane, face ca resursele
economice să rămână relativ limitate, deşi omenirea a progresat mult pe linia căutării, cunoaşterii şi
atragerii de noi resurse în circuitul economic. Raritatea relativă a resurselor este o caracteristică generală
a economiei. De aceea se impune utilizarea raţională şi eficientă a resurselor economice disponibile,
pentru a se obţine, prin antrenarea şi combinarea lor, o cantitate cât mai mare de bunuri materiale şi
servicii, de o calitate cât mai ridicată. Rezultatul utilizării resurselor îl reprezintă bunurile materiale şi
serviciile, create şi prestate în scopul satisfacerii unor nevoi (trebuinţe).
Resursele economice sunt reprezentate într-un vast areal, în care se detașeaza factorul uman,
materia organica si anorganica, elemente ale mediului natural care pot fi sau sunt deja incluse într-un
ciclu de transformari obiective, asigurat de un sistem de interese angajate în procesul satisfacerii nevoilor
umane. Sfera resurselor economice s-a mărit continuu într-un ritm care, însa, este mereu inferior nevoilor
manifestate într-o societate.

11
 Bibliografie

Monografii
1. M. Hamuraru, Teoria Economica, Chișinău 2012
2. Popescu C., Gavrilă I., Teoria Economica Generala , București 2005
3. D.Moldovanu.,Curs de teorie conomica,Chișinău 2006
4. C.Balaceanu.,C.Bentoiu.,Microeconomie, Bucuresti 2007
5. N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chișinău 2001
6. P. Roşca, Economia generală, Chişinău 1997
7. Galupa A., Teoria microeconomica a agenților economici.

Surse internet
1. https://www.academia.edu/14507379/Microeconomie
2. https://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=350&id=3242
3. https://ru.scribd.com/document/365967689/Resursele-economice-si-rolul-lor-in-societate-docx
4. https://ru.scribd.com/doc/40019749/Resursele-Economice-Si-Necesitatea-Utilizarii-Rationale-
a-Acestora
5. https://ru.scribd.com/document/387645499/referat-resurse-economice-docx
6. https://ru.scribd.com/doc/264389000/Resursele-economice
7. https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6328
8. file:///C:/Users/LENOVO/Downloads/Resurse%20umane%20sait.pdf

12