Sunteți pe pagina 1din 7

Resurse pastorale

Teologice nr. 3

Asociaţia Pastorală  Uniunea de Conferinţe

Cuprins:
 Cea mai timpurie mărturie extra-biblică despre Isus, Michael Hasel

 Mişcare de reformă A.Z.Ş., Ekkerhardt Mueller


 Necombatanţa, Ekkerhardt Mueller
 Profeţiile cronologice din Daniel 12, Gerhardt Pfandl

Cea mai timpurie mărturie extra-biblică despre Isus şi Isus. În funcţie de stilul scrierii, acesta a datat inscripţia
(Michael Hasel, Southern Adventist University) şi osuarul undeva în jurul anului 66 d.Hr., şi consideră
inscripţia ca fiind autentică.
Investigaţiile ulterioare efectuate de Israel
Geological Survey au stabilit că nu există nici o dovadă
În octombrie 2003, pe paginile marilor publicaţii cum că inscripţia ar fi fost falsificată în timpurile moderne.
din întreaga lume apărea ştirea despre descoperirea unui Osuarul este expus în prezent în Muzeul Regal Ontario,
extraordinar artefact arheologic: o urnă-osuar, folosită din Toronto. Dacă într-adevăr este autentic, osuarul se
pentru înhumare, în timpul sec. I d.Hr., pe care se putea înscrie printre cele mai semnificative descoperiri
citi următoarea inscripţie: „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui arheologice legate de Noul Testament. Nu numai că
Isus”. Imediat s-a făcut legătura cu Noul Testament în prezintă cea mai timpurie referire extra-biblică la persoana
care apar câteva versete în care se afirmă că Isus avea lui Isus, dar şi prima descoperită pe un artefact ce poate fi
un frate pe nume Iacob (Mat. 13:55), care mai târziu a datat în sec. I d.Hr.
ajuns unul dintre liderii bisericii creştine primare (Gal. 1:19;
Fapte 15:13). Descoperirea a iscat, însă, şi alte întrebări
legate de autenticitatea osuarului, locul unde a fost
descoperit, şansele ca acest osuar să fii aparţinut fratelui Mişcarea de Reformă A.Z.Ş.
lui Isus. Toate aceste întrebări nu primesc întotdeauna un (Ekkerhardt Mueller, BRI)
răspuns prompt, iar pe deasupra, împrejurările în care a
fost făcută descoperirea mai complică şi ele problema.
Osuarul provine dintr-o colecţie particulară. Potrivit În anumite zone ale lumii, biserica adventistă de ziua a
afirmaţiilor proprietarului, Oded Golan, inginer din Tel Aviv, şaptea întâmpină dificultăţi din partea aşa-numitei Mişcări
a fost cumpărat de la un anticar din Ierusalim, pe la de reformă. Poate că mai sunt pastori şi membri care încă
începutul anilor ’70, ceea ce înseamnă că nu se cunoaşte nu au avut de-a face cu această mişcare şi, ca atare, nu
locul în care a fost descoperit, un element cardinal în cunosc prea multe despre ea. Cu ceva timp în urmă BRI a
procedura de datare şi stabilire a autenticităţii. Legătura publicat volumul The Seventh-day Adventist Reform
deloc neînsemnată dintre osuar şi Isus a fost descoperită Movement (Mişcarea Adventistă de Reformă), autor
de proeminentul epigrafist francez, Andre Lemaire, invitat Helmut H. Kramer. Cartea prezintă cu sensibilitate şi
să examineze câteva documente din colecţia particulară a acurateţe, originea, învăţăturile şi cauzele apariţiei acestei
lui Golan. După citirea inscripţiei, acesta şi-a dat seama grupări schismatice. Autorul a fost la un moment dat, chiar
de legătura ce putea exista între osuar şi Noul Testament preşedintele ramurii nord-americane a acestei grupări.
1
Cartea poate fi achiziţionată de la BRI, la un preţ special organizat într-o grupare eclesiastică, sub numele de
de $3,50 (http://biblicalresearch.gc.org./bookshop.htm). „Societatea Misionară Internaţională a Adventiştilor de
Gerhard Pfandl ne-a pus la dispoziţie o prezentare sumară Ziua a Şaptea”. Mai târziu, descoperind în Spiritul Profetic
a istoriei şi învăţăturilor acestei mişcări. În plus, l-am rugat afirmaţii în care se făcea referire la o mişcare de reformă,
pe fr. Kramer să pregătească o declaraţie pentru membrii excluşi s-au văzut ca împlinire a acestor profeţii
periodicul BRI. În continuare avem plăcerea să vă şi, în consecinţă, şi-au schimbat numele în „Mişcarea de
prezentăm pledoaria sa. Reformă Adventistă de Ziua a Şaptea”.
În anul 1920, fr. Daniels, preşedintele Conferinţei
Informaţii despre Mişcarea de Reformă A.Z.Ş. Generale, a mers în Germania pentru discuţii cu
(Gerhard Pfandl, BRI) conducerea bisericii adventiste de acolo şi, de asemenea,
cu conducerea Mişcării de Reformă. Deşi fr. Daniels a
1. Origine declarat răspicat că liderii germani au făcut o greşeală,
În multe zone ale câmpului mondial actual, adventiştii se toate încercările sale de reparare a rupturii dintre cele
confruntă cu o organizaţie care se autointitulează două părţi au eşuat. Pentru că cei de la Conferinţa
Mişcarea de Reformă Adventistă de Ziua a Şaptea sau, Generală nu au luat măsuri imediate de sancţionare a
uneori, „Mişcarea germană de reformă”, având în vedere diviziunii şi excludere a conducerii, ca pedeapsă pentru
ţara de origine. Nu de puţine ori, organizaţia se vădeşte păcatele lor, reformiştii au declarat Conferinţa Generală,
de-a dreptul ostilă, chiar dacă sunt şi membri care, responsabilă pentru greşeala acestora. De la întâlnirea din
emoţional, nu s-au detaşat radical de biserica adventistă 1920, au mai fost făcute şi alte încercări de reunificare,
de ziua a şaptea. Încă de la început, adventiştii de ziua a toate însă soldându-se cu eşec din pricina spiritului
şaptea din Europa s-au confruntat cu numeroase inflexibil al liderilor reformişti, care cred că adventiştii
probleme în ceea ce priveşte păzirea Sabatului şi serviciul trebuie să le accepte punctul de vedere pentru a fi în
militar. Copiilor li se cerea prin lege să meargă sâmbăta la ordine cu Dumnezeu.
şcoală, iar săptămâna de lucru se încheia sâmbăta după-
amiaza. Tinerii adventişti care consimţeau să satisfacă II. Doctrine divergente
serviciul militar obligatoriu, de multe ori ajungeau la Reformiştii cred că Dumnezeu este Cel care a chemat la
închisoare în urma refuzului de a munci şi a-şi îndeplini existenţă mişcarea, a cărei apariţie, de altfel, a şi fost
îndatoririle militare, în Sabat. La începutul primului război profetizată. Şi aici sunt aduse ca argumente două
mondial, când guvernul a venit cu mai multe presiuni evenimente:
asupra conducătorilor bisericii, cei din Germania au cedat (1) În 1888, cu ocazia sesiunii Conferinţei Generale
şi le-au spus membrilor să îşi îndeplinească îndatoririle de la Minneapolis, biserica, spun ei, a respins
militare în Sabat, aşa cum toţi ceilalţi soldaţi o făceau în solia îndreptăţirii prin credinţă, proclamată de
ziua de duminică. Adoptarea acestei poziţii în ceea ce Waggoner şi Jones. În consecinţă, Dumnezeu a
priveşte serviciul combatant şi îndeplinirea datoriilor ridicat Mişcarea de Reformă pentru a-i vesti solia
militare în Sabat venea în opoziţie clară cu poziţia cu claritate.
tradiţională, adoptată în trecut de adventişti. În momentul (2) În 1914, conducerea, spun ei mai departe, a
în care membrii germani au luat cunoştinţă de această abandonat poruncile lui Dumnezeu, prin
schimbare de poziţie, mulţi au început să protesteze. Mai încurajarea membrilor să se înroleze în armată şi
ales în oraşul Bremen, opoziţia a devenit deosebit de să îşi îndeplinească îndatoririle militare şi în
vehementă la adresa conducerii bisericii. În această Sabat. Reformiştii s-au împotrivit acestei hotărâri,
situaţie, liderii au venit cu alte măsuri şi i-au exclus pe de aceea au dreptul de a exista ca mişcare
protestatari. Membrii excluşi au început un război deschis distinctă.
împotriva bisericii adventiste, un război deosebit de amar
în răstimpuri. În 1919, mai înainte de a vedea care era Câteva dintre învăţăturile lor nu pot fi susţinute nici cu
poziţia oficială adoptată de Conferinţa Generală în Biblia, nici cu scrierile sorei White:
problema serviciului militar, membrii excluşi au tipărit în Libertatea de conştiinţă. Mişcarea de reformă insistă că
10000 de exemplare, o broşură în care biserica adventistă biserica trebuie să prezinte explicit şi să susţină standarde
era prezentată drept marea femeie apostată. În acest stricte, care să fie urmate de oameni. În multe cazuri,
document s-a încercat demonstrarea pe baza scrierilor lui membrii înşişi aşteaptă de la biserică să le specifice
Ellen White a faptului că expresia „A căzut Babilonul” se fiecare detaliu legat de comportamentul în situaţii
referă la adventiştii de ziua a şaptea, în pofida declaraţiilor specifice, cum ar fi serviciul militar. Astfel conştiinţa
clare, prin care dânsa susţinea contrariul. „Dacă se va individului nu mai are un cuvânt prea mare de spus.
ridica cineva, fie din mijlocul nostru, fie din afară, având o Serviciul militar. Adventiştii reformişti cred că nici un
solie prin care poporul lui Dumnezeu este inclus în credincios sincer nu se poate înrola în armată, nici măcar
Babilon, susţinând că marea strigare reprezintă apelul de în sectorul medical. Adventiştii de ziua a şaptea susţin că
a ieşi din biserică, să ştiţi că omul acela nu este purtătorul membrii bisericii se pot achita de serviciul militar, în regim
unei solii de adevăr. Să nu-l primiţi, nici să nu cereţi de necombatanţă.
binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui, căci Dumnezeu Vegetarianismul. Reformiştii au făcut din vegetarianism un
nu a vorbit prin el, nici nu i-a dat vreo solie, ci omul acela a test pentru calitatea de membru, în ciuda declaraţiei clare
plecat fără să fie trimis.” (TM 41). pe care Ellen White o face în această privinţă: „Noi nu
Se pare că primii reformişti nu aveau cunoştinţă trebuie să facem din folosirea alimentelor din carne o
de această afirmaţie. În 1919, membrii excluşi s-au probă în ceea ce priveşte frăţia .” (9T 159).
2
144.000. Reformiştii interpretează această cifră în mod lui Baal. Având o experienţă de 20 de ani de slujire ca
literal. Numai 144000 vor fi mântuiţi, în urma predicării pastor în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, eu aş fi
întreitei solii îngereşti, începând cu 1844 şi până la primul care să admită că noi, ca biserică, avem multe
sfârşitul timpului, ceea ce le procură o explicaţie pentru probleme. Nu puţini sunt cei care pretind a fi adventişti de
numărul lor destul de mic. ziua a şaptea şi nu trăiesc conform adevărului pe care îl
Comuniune strânsă. Adventiştii reformişti susţin că, de cunosc. Nu suntem tot ceea ce Domnul doreşte să fie
vreme ce la cina ce de taină nu au fost prezenţi decât biserica rămăşiţei Sale. Avem disperată nevoie de
Hristos şi ucenicii, serviciul comuniunii este rezervat redeşteptare şi reformă. Fiecare în parte avem nevoie să
exclusiv membrilor cu drepturi depline. luăm aminte la sfatul Martorului credincios din Apocalipsa
Divorţul şi recăsătorirea. Poziţia adoptată de Mişcarea de 3:18-20. Înţelegând foarte bine toate acestea, sunt
Reformă în acest punct este următoarea: indiferent de bucuros să consemnez faptul că, la fel ca în vechiul Israel,
contextul premergător ruperii căsătoriei, partea nevinovată şi în cadrul bisericii adventiste din prezent, numeroşi
nu are nici o şansă de a fi reprimită în biserică, în cazul în slujitori credincioşi ai lui Dumnezeu stau în faţă,
care se recăsătoreşte. menţinând ridicat standardul adevărului. Am fost martor la
Rămăşiţa. Se susţine că în Apoc. 12:17, avem trei entităţi: un vast număr de mărturii autentice în favoarea puterii
femeia, sămânţa şi rămăşiţa. Femeia este văzută ca Evangheliei, folosite în chip minunat de Dumnezeu pentru
simbol al bisericilor protestante, sămânţa reprezintă răspândirea soliei adevărului până la capătul pământului,
biserica adventistă, iar rămăşiţa, la mişcarea de reformă. pe orice cale cu putinţă, de la mărturie personală la
Solia către Laodicea. Se crede că avertismentul către evanghelizări radio, TV, publice, programe de sănătate
Laodicea se adresează conducerii Conferinţei Generale etc.
AZŞ şi arată respingerea bisericii adventiste. În încercarea În timp ce grupări asemenea Mişcării de Reformă dedică
de a găsi un fundament biblic pentru acest mod de mult timp şi efort evidenţierii greşelilor Bisericii Adventiste
înţelegere, reformiştii atrag atenţia că solia este adresată de Ziua a Şaptea, problema este dacă aceştia se
„îngerului bisericii”, care, consideră ei, reprezintă examinează şi pe ei înşişi şi dacă într-adevăr stau mai
conducerea bisericii. bine decât noi. Care sunt roadele lucrării lor? Vedeţi
dumneavoastră, în zilele lui Isus, era un grup de oameni
Apel către membrii Mişcării de Reformă şi cei care care, văzând apostazia din rândul copiilor lui Dumnezeu,
intenţionează să se alăture acestei grupări au luat hotărârea să se separe de chiar fraţii lor iudei,
(Helmut Kramer, Upper Columbia Conference) pentru a nu se întina spiritual şi ceremonial. Aceştia s-au
autointitulat „farisei”. Este interesant de observat că
Au trecut aproximativ 15 ani de când Institutul de Studii această clasă s-a dovedit a fi cea mai potrivnică lucrării lui
Biblice a publicat prima carte semnată de mine, Mişcarea Isus. Am convingerea că aceasta ar trebui să slujească
de Reformă Adventistă de Ziua a Şaptea. La data scrierii drept semnal de alarmă pentru cei care consideră că
manuscrisului, eram oarecum începător în ceea ce pentru a rămâne curaţi, trebuie să se separe de Biserica
priveşte viaţa în sânul bisericii adventiste de ziua şaptea. Adventistă.
Dacă veţi citi cartea astăzi, e numai normal să vă puneţi
întrebarea dacă nu s-a schimbat nimic între timp. Potrivit Apocalipsa 18, mesajul final va lumina tot
Răspunsul este - nu chiar. Am părăsit Mişcarea de pământul cu slava lui Dumnezeu. Din păcate, în ceea ce
Reformă din consideraţii doctrinare, iar nu din nemulţumiri priveşte impactul unor grupări cum ar fi Mişcarea de
de ordin personal, subiectiv. Mai întâi de toate, vreau să reformă adventistă de ziua a şaptea, este evident faptul că
vă spun că în rândul membrilor Mişcării de Reformă, aceştia aproape că nu au nici un impact asupra
printre care şi rude de-ale mele, se găsesc nu puţine comunităţilor în mijlocul cărora trăiesc. Misiunea lor
suflete frumoase. Aceşti oameni cred cu sinceritate ceea principală este de a atrage oameni din biserica adventistă,
ce li se spune. Din nefericire şi-au format un mod de iar nu să îi evanghelizeze pe cei pierduţi. Mandatul
gândire cu tendinţe critice faţă de persoanele care nu văd misionar ne solicită să mergem la orice neam, orice limbă,
lucrurile aşa cum le văd ei. Ei sunt convinşi că atunci când orice popor şi să vestim Evanghelia lui Isus Hristos.
caută greşeli, nu fac decât voia lui Dumnezeu, astfel ei Sunt fericit să fac parte dintr-o mişcare care înregistrează
împlinind mandatul din Ezechiel 9:4 de a „suspina şi geme impact asupra întregii lumii, pentru Isus Hristos. Am în
din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo”. minte veştile extraordinare despre felul în care Domnul
Aceştia par de-a dreptul convinşi că pentru a se păstra lucrează în Africa, India, America Centrală, America de
curaţi trebuie să rămână separaţi de biserica adventistă de Sud şi alte zone de pe pământ. Pe de altă parte, grupări
ziua a şaptea, pe care o văd ca fiind căzută şi lepădată de ca mişcarea de reformă se mulţumesc să-şi canalizeze
Dumnezeu. Acest concept al lepădării este motivat de mesajul către adventiştii de ziua a şaptea, iar nu către
greşelile comise de unii dintre fraţii din conducere, la milioanele de suflete pierdute. Apelul lor este pentru un
începutul primului război mondial. Aceştia nu au în vedere mesaj mai pur care să pregătească lumea pentru cea de-a
mila nemărginită a lui Dumnezeu faţă de oamenii doua venire a lui Isus. Această lucrare ar putea fi făcută
nedesăvârşiţi. Ilie gândea că era singurul care practica cu rezultate chiar mai mari în cadrul bisericii adventiste
adevărata închinare faţă de Dumnezeu, în mijlocul organizate.
poporului său, însă chiar şi aşa, nu a fondat o nouă Apelul meu către toţi membrii Mişcării de Reformă şi cei
organizaţie sau un nou popor. În ceasul celei mai negre care intenţionează să se alăture acestei grupări sau altora
descurajări, Dumnezeu i-a descoperit că mai erau alţi similare este ca în loc să predice mesajul separării, care
7000 din Israel care nu îşi plecaseră genunchiul înaintea nu este decât ceea ce Satana doreşte să realizeze, să ia
3
mai bine aminte la apelul adresat de Isus Însuşi, atunci conflagraţii, modificat cu ocazia comitetului din toamna
când S-a rugat Tatălui pentru ucenicii Săi: „pentru ca ei să anului 1954 şi ulterior, după cum urmează: creştinismul
fie una, cum şi Noi suntem una” (Ioan 17:22). Sau, aşa autentic se manifestă printr-o conduită civilă
cum sună apelul din partea solului lui Dumnezeu, poporul corespunzătoare şi loialitate faţă de guvernele civile.
lui Dumnezeu „să se apropie împreună”. Dorinţa Declanşarea războaielor printre oameni nu afectează cu
vrăjmaşului este de a dezbina. Domnul ne cheamă la nimic loialitatea şi responsabilitatea supreme ale
unitate. creştinului faţă de Dumnezeu, nici obligaţia de a trăi
„Atunci când furtuna persecuţiei se va dezlănţui asupra conform convingerilor sale şi a-L aşeza pe Dumnezeu mai
noastră, oile adevărate vor auzi glasului adevăratului presus şi mai înainte de toate.”
Păstor. Eforturile de lepădare de sine vor fi făcute pentru Acest parteneriat cu Dumnezeu, prin Isus Hristos care a
salvarea celor pierduţi şi mulţi care s-au rătăcit de turmă venit în această lume nu pentru a distruge vieţile
se vor întoarce la Marele Păstor. Copiii lui Dumnezeu se oamenilor, ci pentru a le salva, îi determină pe adventiştii
vor apropia împreună, stând înaintea vrăjmaşului ca o de ziua a şaptea să adopte poziţia de necombatanţă,
armată unită... Dragostea de Hristos, dragostea de fraţii urmând modelul Învăţătorului lor divin, de a nu nimici viaţa
noştri vor da mărturie înaintea lumii că am fost împreună umană, ci de a face totul pentru a o salva. Asumându-şi
cu Hristos şi am învăţat de la El. Atunci solia îngerului al obligaţiile, cât şi beneficiile ce decurg din statutul de
treilea va fi amplificată într-un strigăt puternic şi tot cetăţeni, loialitatea lor faţă de guvern le cere să accepte
pământul se va lumina de slava Domnului.” – 6T 401. Să să servească statul în orice poziţie de necombatanţă,
ne unim în proclamarea întreitei solii îngereşti până la civilă sau militară, pe timp de pace sau de război, în
marginile pământului pentru ca Isus să se întoarcă în uniformă militară sau ţinută civilă, care va contribui la
curând şi să putem merge acasă. salvarea de vieţi, cerând doar să slujească în poziţii care
nu presupun violarea convingerilor lor. Declaraţia de faţă
nu reprezintă o poziţie rigidă impusă membrilor bisericii ci
Necombatanţa un îndrumător, lăsând membrilor libertatea de a evalua ei
(Ekkerhardt Mueller, BRI ) înşişi situaţia.”4

Această declaraţie nu a fost revocată niciodată. „Încă de la


început, biserica adventistă de ziua a şaptea a susţinut
În condiţiile în care în diverse părţi ale lumii au loc necombatanţa pentru membrii săi... În Statele Unite, la
războaie, iar terorismul îşi arată din nou faţa urâtă, mulţi data de 18 aprilie 1917 a fost adoptată o declaraţie prin
adventişti îşi pun problema dacă să se implice sau nu în care se confirma poziţia adoptată în timpul Războiului civil:
acţiunile militare. De curând, în Coreea, cinci studenţi la „Prin prezenta reafirmăm declaraţia precedentă. Adresăm
teologie au refuzat să poarte arme în timpul instrucţiei celor cu autoritate, cererea de a ne fi recunoscute
militare. „Noi credem că purtarea armelor nu este potrivită convingerile religioase şi de a fi solicitaţi să ne slujim ţara
pentru noi, în calitate de creştini şi studenţi la teologie, cu doar în acele poziţii în care nu vom fi nevoiţi să ne violăm
perspectiva de a lucra ca pastori.”1 În timp ce în multe conştiinţa, prin încălcarea Legii lui Dumnezeu, în forma în
părţi ale lumii, adventiştii recrutaţi în armată fac eforturi care se găseşte în Decalog, explicată în învăţăturile lui
deosebite pentru a le fi recunoscut statutul de Hristos şi exemplificată în viaţa Lui.” (extras din procesul
necombatanţi, în alte ţări, sunt membri ai bisericii care verbal al şedinţei comitetului diviziunii nord-americane,
singuri aleg să intre în armată. În diferite teritorii ale 1:517, 18 aprilie 1917)5. În 1923, Comitetul Diviziunii
bisericii, războiul din Irak şi alte astfel de evenimente au Europene a votat o declaraţie similară, la Gland, Elveţia.
declanşat discuţii aprinse cu privire la poziţia actuală a Conferinţa Generală a adoptat hotărâri în 1951, 1952,
bisericii adventiste şi atitudinea noastră în ceea ce 1954 şi 1972. Dacă e să comparăm declaraţia din 1954 cu
priveşte războiul.2 Unii spun: „Nu există nici un indiciu cum cea din 1972, putem observa că pe lângă micile schimbări
că în prezent biserica adventistă ar dezaproba serviciul de cuvinte, ici şi colo, la final a mai fost adăugată o frază.
militar, în orice regim.” Aceştia susţin că „în prezent există În 1969, diviziunea nord-americană a făcut o declaraţie
o stare de incertitudine în ceea ce priveşte poziţia prin care recomanda necombatanţa, îngăduind membrilor
adventistă vizavi de serviciul militar.”3 să adopte o poziţie pacifistă, cu asigurarea sprijinului
Ceea ce nu este total adevărat. În timp ce biserica bisericii. „SUA se află în război cu Vietnamul şi doar
slujeşte membrilor necombatanţi din armată, la fel ca şi persoanele care pot aduce argumente religioase pentru
pacifiştilor şi celor combatanţi, recunoaşte indivizilor pacifismul lor vor fi scutiţi de serviciul militar.” 6 Afirmaţia
dreptul de a face alegeri libere, urmându-şi propria adiţională din 1972 permite bisericii să îşi susţină toţi
conştiinţă. Poziţia oficială a bisericii o găsim în declaraţia
din 1972 cu privire la necombatanţă.
„S-a votat: 1) Adoptarea ca poziţie fundamentală actul
4
Sesiunii Conferinţei Generale din 1954, intitulat Raportul Autumn Council of the General Conference Committee:
adventiştilor de ziua a şaptea faţă de guverne civile şi General Actions, octombrie 14-29, 1972, Mexico City, 17.
5
1
Seventh-day Adventist Encyclopedia, ediţia a II-a, revizuuită,
NSD Communication Department MZ (Hagerstown: Review and Herald and Publishing
2
A se vedea, de exemplu, Spectrum 30/4 (2002) şi 31/4 (2003); Association, 1996), 184.
ATS-Mail 2/6 (2003):3-4. 6
“Noncombatancy,”informaţie oferită de Adventist Chaplaincy
3
Samuele Bacchiocchi, “Endtime Issues No. 99.” Ministries
4
membrii, indiferent de ceea ce le dictează acestora, Profeţiile cronologice din Daniel 12
conştiinţa, dar care oficial se declară necombatanţi. (Gerhardt Pfandl, BRI)
De-a lungul anilor, biserica adventistă de ziua a şaptea a
adoptat declaraţii relevante pentru problema
necombatanţei. În „Declaraţie pentru pace” citim: „Într-o
În ultimii ani, mai mulţi adventişti de ziua a şaptea au
lume plină de ură şi luptă, o lume a conflictelor ideologice
început să aplice profeţiile temporale din Daniel 12:5 – 13,
şi militare, adventiştii de ziua a şaptea se doresc a fi
la viitor.13 Respingând interpretarea adventistă tradiţională
cunoscuţi ca făcători de pace şi acţionează în favoarea
care consideră cele 3 vremi şi jumătate, 1290 de zile şi
dreptăţii şi păcii globale, sub Hristos, Capul unei noi
1335 de zile, drept perioade profetice din trecut, adventiştii
umanităţi.”7 Într-un document anterior se declară:
în cauză susţin că aceste perioade de timp trebuie
„Adventiştii, prin învăţătură şi exemplu, trebuie să ia
înţelese ca zile literale, aflate încă în viitor. Potrivit unei
poziţie şi să lucreze pentru pace şi bună-înţelegere între
interpretări, cele 1335 de zile încep odată cu darea Legii
oameni – şi astfel să fie cunoscuţi ca făcători de pace şi
duminicale în America, iar cele 3 vremi şi jumătate/1260
constructori de poduri.”8 Iar în ultima declaraţie oficială,
de zile şi cele 1290 de zile încep odată cu aplicarea la
emisă în 2002, se afirmă: „Isus Hristos, Prinţul păcii,
nivel global a Legii duminicale. 14
doreşte ca urmaşii Săi să trăiască în societate ca făcători
de pace, şi de aceea îi numeşte ferice (Mat. 5:9).”9
I. Evaluare
În timp ce Tony Campolo diferă de adventiştii de ziua a
Această nouă propunere prezintă un număr de probleme
şaptea din America de Nord, afirmând că: „Aţi luat poziţie
care descalifică interpretarea.
pentru neprihănirea prin Isus Hristos. Însă treptat,
(1) Cele 3 vremi şi jumătate sau 1260 de zile din Daniel
bunăstarea materială ce caracterizează această
7:25 şi 12:7 sunt văzute ca perioade istorice diferite, una
comunitate v-a sedus într-un mod de gândire de aşa fel,
trecută, cealaltă viitoare. Interpretarea violează unul dintre
că nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva loialitatea
principiile fundamentale de hermeneutică biblică,
voastră este mai mult faţă de America decât faţă de
„Scriptura este propriul ei interpret, un verset constituind
Împărăţia lui Dumnezeu.”10, William Johnsson afirmă într-
cheia pentru înţelegerea altui verset.” Dacă acest principiu
un editorial: „Încă de la începutul istoriei noastre, noi
este abrogat, profeţia capătă consistenţă de plastilină,
adventiştii am susţinut în mod oficial, poziţia de
fiind modelabilă după bunul plac al interpretului. Profeţiile
necombatanţă pe timp de război. Noi sprijinim guvernul,
din Daniel sunt date potrivit principiului repetării şi
însă loialitatea noastră supremă este faţă de Dumnezeu,
dezvoltării, lucru ce se poate vedea clar din studiul celor
indiferent de preţ.”11 Angel Manuel Rodriguez
patru profeţii majore din carte (Daniel 2; 7; 8-9; 10-12)
concluzionează: „nu există război drept... În orice vreme,
care, toate, încep în timpul în care a trăit autorul şi se
biserica trebuie să afirme apăsat caracterul negativ al
termină la cea de-a doua venire. Fiecare profeţie
războaielor dintre oameni. Dacă în contextul războiului,
accentuează diferite aspecte ale acestei perioade de timp.
funcţia bisericii este de a susţine pacea şi reconcilierea,
Daniel 7 vine cu alte detalii legate de cornul cel mic, faţă
atunci trebuie să promoveze necombatanţa în rândul
de ceea ce apare în viziunea din Daniel 2, iar Daniel 8
membrilor săi, în baza învăţăturii biblice cu privire la
augmentează şi mai mult imaginea cornului celui mic etc.
valoarea vieţii omeneşti.”12 Biserica adventistă nu
Astfel, elementele comune ce apar în diferite capitole ale
abandonează promovarea necombatanţei. Dimpotrivă! Îi
cărţii trebuie să se refere la aceleaşi lucruri sau
invită pe toţi membrii la a călca pe urmele lui Hristos,
evenimente. Dacă „smulgerea necurmatului” din Daniel
trăind în armonie cu principiile enunţate în predica de pe
8:11 se referă la evenimente din trecut, tot aşa trebuie şi
munte.
„smulgerea necurmatului” din Daniel 12:11, iar dacă cele
trei vremi şi jumătate din Daniel 7:25 au de-a face cu
trecutul, tot aşa trebuie şi cele trei vremi şi jumătate din
7 Daniel 12:7.
“A Statement of Peace,” în Statements, Guidelines & Other
(2) Poziţia aceasta ignoră structura de bază a viziunii lui
Documents:A Compilation, ed. Ray Dabrowski (Silver Spring:
Daniel, în care viziunile sunt întotdeauna urmate de
General Conference Communication Department, 2000), 50.
8 explicaţii.
“A Statement on the Peace Message to All People of Good a. Daniel 2 – viziunea (31-35), explicaţia (36-46)
Will,” în Statements, Guidelines & Other Documents: A b. Daniel 7 – viziunea (1-14), explicaţia (15-27)
Compilation, ed. Ray Dabrowski (Silver Spring: General c. Daniel 8-9 – viziunea (1-12), explicaţia (13-26; 9:24-27)
Conference Communication Department, 2000), 51. d. Daniel 10-12 – viziunea (11:2 – 12:4), explicaţia (12:5-
9
“A Seventh-day Adventist Call for Peace,” 13)
http://www.adventist.org/beliefs/main_stat52.html
10
Tony Campolo, “Blessed are the Peacemakers,” Spectrum
31/2 (2003):54. 13
Marian G. Berry, Warning! (Brushton, NY: Teach Services,
11
William G. Johnsson, “War and Peace in Iraq,” Adventist 1990), 154. Ronald Gary Stickney, The Prophecy of Daniel 11
Review, Aprilie 2003, 3. A se vedea, de asemenea, William G. and Revelation (Grand Junction, MI: Proclaim the Prophecy
Johnston, “Man of Power,” Adventist Review, 19 iunie 2003, 5. “Now” Seminar, n.d.). Robert N. Smith, Jr., Sunday vs Rapture
12 (Ft. Worth, TX: Roheka Books, 2002).
Angel Manuel Rodríguez, “Christians and War,” Adventist
14
Review, 10 Aprilie 2003, 11. A se vedea de asemenea, Lincoln Berry, 154.
E. Steed, “Just War,” Liberty, ianuarie/februarie 2003, 30-31.
5
Este adevărat că viziunea din Daniel 11:2-12:4 este ea Ellen White se referă la stabilirea de date pentru cea de-a
însăşi o explicaţie a viziunii din Daniel 8, însă nu putem doua venire, ceea ce nu se intenţionează în această nouă
ignora faptul că în Daniel 7, 8 şi 10-12, timpul profeţiilor interpretare, însă nicăieri în scrierile dânsei nu există
apare întotdeauna înaintea secţiunii explicative, iar nu în vreun indiciu cum că orice alt tip de dată profetică va juca
corpul în sine al viziunilor. În Daniel 10-12 viziunea se vreun rol în viitor. De fapt, într-o scrisoare din 1850, Ellen
încheie în 12:5-13. Structura va fi distrusă dacă 12:5-13 White scrie despre un frate Hewit: „I-am spus de câteva
este interpretată ca o nouă viziune. din erorile sale din trecut, că cele 1335 de zile s-au
(3) Această poziţie ignoră total conexiunile gramaticale şi încheiat şi de multe erori ale sale. Dar fără prea mare
lingvistice dintre viziunea din Daniel 11 şi explicaţia din efect. Întunericul lui se făcea simţit în cadrul întâlnirii.” 17
Daniel 12. În primul rând, 12:5-13 nu este o altă viziune cu Unii cred că în această declaraţie, dânsa aşează cele
un subiect diferit, ci o explicaţie a anumitor elemente ale 1335 de zile în viitor. În general, însă, declaraţia este
viziunii din capitolul 11. Lucrul acesta reiese clar din înţeleasă ca însemnând „I-am spus de câteva din erorile
întrebarea care apare în 12:6: „Cât va mai fi până la sale din trecut, [i-am spus] că cele 1335 de zile s-au
sfârşitul acestor minuni?” Termenul ebraic pala’ (minuni) încheiat şi [i-am spus] de multe erori ale sale.” Altfel s-ar
poate fi tradus şi „evenimente extraordianare”15. Cum ridica întrebarea de ce Ellen White l-a mustrat pe fratele
versetul 5 nu se referă la orice evenimente, „aceste Hewit şi nu şi pe soţul dânsei şi alţi pionieri adventişti care
minuni” nu se pot referi decât la evenimentele văzute în afirmau că cei 1335 de ani s-au încheiat?18 Lucrul acesta
Daniel 11. Şi de fapt, pala’ste folosit în 11:36, unde ne arată că şi dânsa aşeza cele 1335 de zile în trecut.
desemează blasfemiile afirmate de împăratul de la II. Interpretarea adventistă
miazănoapte. Mai apare şi în 8:24, unde cornul cel mic În Daniel 12:5-13 profetul încă mai e pe malul Tigrului,
„face pustiiri de necrezut [pala’]”. În 12: 7,8 Daniel aude unde se afla în 10:4. Acum aude discuţia între două fiinţe
cuvintele „şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când cereşti cărora, mai târziu, li se alătură. Paralelismul dintre
puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot”. Cum nu acest pasaj şi Daniel 8:13,14 reiese din mai mult aspecte:
înţelege ce a auzit, Daniel întreabă „care va fi sfârşitul ambele au loc pe malul fluviului, în ambele sunt implicate
acestor lucruri?”. Astfel, de trei ori în 12:6-8 se face două fiinţe cereşti şi în ambele se ridică întrebarea „Cât va
referire la „aceste lucruri/minuni” şi de fiecare dată în mai fi?”.
legătură cu evenimentele din viziunea capitolului 11, ceea „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” (12:6) – se
ce constituie un indiciu clar al faptului că Daniel 12:5-13 face referire la viziunea din capitolul anterior, 11. Gabriel i-
face parte din viziunea din Daniel 11:2-12:4. Mai mult, a dat lui Daniel această explicaţie amplă pentru a-l ajuta
între versetele 7:25 şi 12:7 există o puternică conexiune să înţeleagă ce anume se va întâmpla cu poporul lui
tematică şi lingvistică. Zdrobirea puterii poporului sfânt în Dumnezeu (10:14). Acum apar alte două fiinţe cereşti
12:7 durează trei vremi şi jumătate şi corespunde dintre care una Îi adresează lui Mihail, Omul îmbrăcat în
persecuţiei sfinţilor din 7:25, care, de asemenea, durează haine de in, o întrebare edificatoare pentru Daniel.
trei vremi şi jumătate. Răspunsul din vers. 7 defineşte timpul sfârşitului ca fiind
(4) M. Berry, unul dintre principalii susţinători ai acestei noi ceea ce urmează după cei 1260 de ani de supremaţie şi
înţelegeri, stabileşte ca început pentru cele 1260 şi, persecuţie papală. „În acest răspuns Daniel primea de fapt
respectiv, 1290 de zile din Daniel 12, darea legii cea de-a doua jumătate de răspuns la întrebarea pusă de
duminicale la nivel global. Cele 1260 de zile, susţine aceste fiinţe celeste, în 8:13. Întrebarea se referea la
dânsa, se încheie cu darea decretului de moarte la nivel călcarea în picioare a sanctuarului şi oştirii de către
global, iar cele 1260 continuă pentru alte 30 de zile. Ea puterea papală. În 8:14, răspunsul dat a fost că sanctuarul
explică cele 30 de zile suplimentare ca reprezentând două va fi călcat în picioare până în 1844. Acum se dă
perioade de câte 15 zile. Primul segment de 15 zile răspunsul că oastea va fi călcată în picioare până în 1798.
reprezintă „ceasul” din Apoc. 17:12 (360:24=15), iar cel Iar în întrebarea pusă ulterior de Daniel şi răspunsul lui
de-al doilea segment de 15 zile sunt „ceasul” din Apoc. Mihail se va stabili relaţia dintre aceste două perioade.” 19
18:10. În timp de primele 1260 de zile sunt considerate (1) 1290 de zile (12:11) – smulgerea necurmatului (tamid)
zile literale, ultimele 30 de zile ale perioadei de 1290 de este menţionată de trei ori în cartea lui Daniel:
zile sunt considerate ceasuri profetice pe care le Daniel 8:11. Nici o perioadă de timp specifică nu este
interpretează conform principiului zi/an. Amestecarea corelată cu aceasta.
literalului cu profeticul sunt un alt indiciu al caracterului Daniel 11:31. Din nou, nu se menţionează nici o dată sau
confuz al acestei noi înţelegeri. perioadă de timp specifică.
(5) Şi, în ultimul rând, această nouă interpretare a
perioadelor din Daniel 12 vine clar în dezacord cu 17
afirmaţiile clare ale lui Ellen G. White. În 1880 dânsa scria: Ellen White, Manuscript Release, 6:251.
18
„După 1844 nu va mai fi nici o perioadă de timp definită, James White, “The Judgment,” Review and Herald, 29
care să slujească drept test pentru poporul lui Dumnezeu. ianuarie 1857, 100. Uriah Smith, “Short Interviews with
Marele test temporal a fost în 1843 şi 1844 şi toţi cei care Correspondents,” Review and Herald, 24 februarie 1863. Îi sunt
stabilesc date după această mare perioadă stabilită de îndatorat lui Alberto Timm pentru aceste texte. A se vedea
profeţie, înşeală şi sunt înşelaţi.”16 Este adevărat că aici articolul său “Os 1290 e 1335 dias de Daniel” in Ministeria
(Brazil), (mai -iunie 1999), 16-18 (articol apărut apărut şi în
15
5L. Koehler & W. Baumgartner, The Hebrew and Aramaic Polaris, nr. 30)
Lexicon of the Old Testament (Leiden: E. J. Brill, 1996), 928. 19
Ernest W. Marter, Daniel’s Philosophy of History (Bracknell,
16
Ellen White, Life Sketches of James and Ellen White, 221. England: Newbold College, 1967), 115.
6
Daniel 12:11. „De la vremea ... 1290 de zile.” Este acesta este corect, atunci cele 1335 de zile se încheie în
important de notat paralelismul dintre 1843-1844 când solia primului înger începe să fie
Daniel 11:31 şi 12:11. propovăduită. (Acesta este şi ultimul an al profeţiei celor
Daniel 11:31. Oşti vor fi trimise de el [împăratul de la 2300 de seri şi dimineţi, care se întinde din toamna lui
miazănoapte] şi vor pângări cetăţuia sanctuarului: apoi vor 1843 în toamna lui 1844.) Profeţia celor 1335 de zile nu
înlătura jertfele necurmate şi vor instaura urâciunea este menţionată în legătură cu activitatea cornului celui
pustiirii (NKJV). mic, ci este corelată cu benedicţiunea specială adresată
Daniel 12:11 Şi de la vremea la care jertfa necurmată celor care trăiesc în ultima parte a acestei perioade. O altă
este înlăturată, iar urâciunea pustiirii este instaurată, vor benedicţiune pentru timpul sfârşitului se găseşte în Apoc.
trece 1290 de zile. 14:13: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în
Reiese clar că cele două texte stau în paralel unul cu Domnul.”
celălalt, referindu-se la aceleaşi evenimente istorice. Concluzie
Acum, dacă 11:31 se referă la trecut, tot aşa trebuie şi Dovezile din Scriptură şi Spiritul Profetic nu sprijină ideea
12:11. că profeţiile temporale din Daniel 12 şi-ar avea împlinirea
În Daniel 8:11 „necurmatul” se referă la lucrarea de în viitor. Interpretarea adventistă care, în armonie cu
mijlocire a lui Hristos care a fost uzurpată de lucrarea principiile istoriciste de interpretare, aşează aceste profeţii
preoţilor prin slujbele religioase şi spovedanie. Sacrificând în trecut, se dovedeşte a fi cea mai bună soluţie pentru
din nou pe Hristos, cu ocazia fiecărei liturghii, papalitatea textele-problemă din Daniel 12:5-13.
a înlăturat lucrarea cerească a lui Hristos din gândul
oamenilor. Cât timp a durat aceasta? În mai 1998, Papa
Ioan Paul II a şi-a transmis epistola pastorală Dies (articole apărute în BRI Newsletter, iulie 2003
Domini, în care făcea apel pentru emiterea unor legi Trad.: Cristina Ruţă, secretară – Asociaţia Pastorală,
duminicale.20 În aceeaşi epistolă vorbeşte despre Uniunea de Conferinţe)
participarea la slujba de duminică şi afirmă că mai ales
după sec. VI au existat legi universale care făceau
obligatorie participarea la slujbă. Adventiştii de ziua a
şaptea susţin că în sec VI a avut loc înlăturarea
necurmatului şi instaurarea urâciunii pustiirii, stabilind anul
508 ca punct de start pentru cei 1290 de ani. De ce? În
primul rând pentru că numărând înapoi 1290 de ani de la
1798, văzut ca final al perioadei de 1260 de ani, ajungem
la anul 508. Ce s-a întâmplat în 508? În 496, Clovis,
regele Franţei trecea la catolicism. Toate celelalte triburi
germanice care au dus la destrămarea Imperiului Roman
erau ariane şi în opoziţie cu papa de la Roma. Clovis i-a
înfrânt pe vizigoţi, fiind prima putere civilă care s-a aliat cu
biserica romană, aflată în plină ascensiune. De aceea
Franţa este numită fiica cea mare a Bisericii Romano-
catolice.
„După marea sa victorie asupra goţilor, în 507... Clovis a
venit la Tours, probabil pe la mijlocul lui 508, pentru a
sărbători victoria. Aici s-a întâlnit cu emisarii bizantini care
i-au înmânat hotărârea prin care era numit consul
onorofic.”21 Alianţa de la acea dată dintre puterea civilă şi
cea religioasă (Franţa şi papalitatea) a constituit un pas
important către „instaurarea urâciunii pustiirii”, care se
referă la învăţăturile papale nebiblice şi impunerea lor prin
unirea dintre biserică şi stat. Ca o ironie a istoriei, Franţa,
puterea care, la începutul celor 1290 de ani, a fost de
ajutor papalităţii, a fost aceeaşi putere care, în 1798, la
încheierea perioadei, i-a adus moartea prin luarea
prizonier a papei Pius VI, de către Napoleon.
(2) Cele 1335 de zile (12:12) –Nici un eveniment istoric nu
este corelat cu începutul celor 1335. Contextul pare să
sugereze că încep odată cu cele 1290 de zile. Dacă lucrul
20
Papa Ioan Paul II, “Dies Domini”(May 31, 1998), secţiunea
47. Textul poate fi găsit pe site-ul Vaticanului:
www.vatican.va./holy_father/john_paul_ii .
21
Herwig Wolfram, The Roman Empire and Its Germanic
Peoples (Berkeley: University of California Press, 1997), 222.