Sunteți pe pagina 1din 7

Resurse pastorale

Teologice nr. 4

Asociaţia Pastorală  Uniunea de Conferinţe

Cuprins:
 Tendinţe actuale în adventism (I, II), Ekkerhardt Mueller

 Dezbateri pe tema credinţei şi ştiinţei, în biserica adventistă, Angel Manuel Rodriguez


 Bătălia pentru Decalog, James D. Standish
 Gânduri despre Rut 2:1-13, Greg A. King

Tendinţe actuale în adventism subconştient. În rândul acestor filosofii şi tendinţe actuale


în societatea noastră se numără şi:1
de Ekkerhardt Mueller, BRI
(1) Individualismul. Oamenii nu sunt interesaţi decât
Biserica anticipează anumite imperative de auto-definire la de propriul lor univers, animaţi fiind de dorinţa de
nivel doctrinar. Într-o anumită măsură, lucrul acesta se autonomie absolută. Regulile şi restricţiile impuse
poate dovedi benefic ţinând cont că oamenii au de luptat de alţii asupra lor sunt de regulă dispreţuite sau
cu întrebări biblice şi teologice care fac necesară respinse. Individualismul radical contribuie la lipsa
elaborarea unor explicaţii mai pertinente. Adesea, astfel de interes faţă de doctrinele biblice, standardele
de imperative au condus la studiu aprofundat şi au biblice şi subiectele teologice, lipsă de interes
confirmat şi întărit poziţia bisericii. În acelaşi timp sesizăm evidentă în zilele noastre.
şi aspecte negative. Dacă o mare parte din doctrinele (2) Pragmatismul. Ceea ce contează, indiferent de
bisericii sunt atacate, membrii se pot rătăci, pastorii şi orice, este ceea ce este practic, realist, realizabil,
teologii sunt absorbiţi în chestiuni nu tocmai optime, iar benefic pentru individ. Există, de exemplu,
biserica riscă să fie distrasă de la misiunea ei. Adventiştii primejdia de a aplica în biserică, modele şi
nu trăiesc într-un vacuum social. Societatea şi filosofia, la metode non-creştine, doar pentru că par să dea
fel ca şi alte confesiuni şi religii îşi exercită influenţa rezultate, fără nici o investigaţie prealabilă pentru
asupra noastră. Unele dintre aceste tendinţe ne afectează a vedea dacă sunt sau nu în acord cu Biblia.
în mod direct. Altele sunt resimţite atunci când trebuie să (3) Materialismul. Oamenii vor să îşi împlinească
ne ocupăm de problemele teologice apărute din interiorul toate dorinţele şi sunt dispuşi „să îşi vândă şi
bisericii. sufletul” pentru bani şi bunuri materiale. Pe lângă
aceasta, tot ce nu poate fi receptat cu simţurile
I. Influenţe teologice şi cvasi-religioase din afara bisericii umane se consideră a fi lipsit de relevanţă.
adventiste (4) Consumatorismul. Generaţia noastră trăieşte cu
1. Influenţe în societatea occidentală scopul de a se distra şi a se bucura de viaţă la
Mai înainte de a trece la influenţele teologice, este nevoie
să identificăm tendinţele actuale şi filosofiile care 1
A se vedea Peter Schmiechen, Christ the Reconciler: A
modelează societăţile, în special cele din Occident. Theology for Opposites, Differences and Enemies (Grand
Problema este că aceste filosofii rareori sunt promovate Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Company, 1996), 14-15,
sau discutate în mod direct. Cu toate acestea ne 54-55.
confruntăm cu ele şi poate chiar le acceptăm la nivel
1
maximum. Creştinii merg la biserică pentru a primi Testament era de factură mitologică. Ca atare, a negat
ceva, iar nu pentru a sluji lui Dumnezeu şi realitatea unui paradis literal, a refuzat să acorde lui Adam
semenilor. Închinarea devine un spectacol. şi Evei, statutul de persoane istorice şi s-a raliat poziţiei
(5) Toleranţa. Deşi toleranţa prezintă aspecte evoluţioniste. Tot el afirmă2 că istoria Noului Testament, la
pozitive, uneori nu este decât un paravan pentru rândul ei, a suferit modificări profunde. Astfel, neo-
indiferenţă, iar alteori se merge până acolo că ortodoxismul însuşi nu era ortodox, în adevăratul sens al
toate religiile sunt declarate egale, astfel că nu se cuvântului, ci adopta anumite presupoziţii ale
poate emite nici o judecată calitativă asupra nici liberalismului. Bultmann era atât de radical că a propus
unui stil de viaţă. Când din toleranţă se face un demitologizarea Noului Testament. În viziunea lui,
absolut, cei care susţin unicitatea creştinismului majoritatea textelor atribuite lui Isus nu erau autentice, ci
sunt văzuţi ca intoleranţi şi, ca atare, trebuie un produs al bisericii primare. Tot el a fost unul dintre
combătuţi. Deseori toleranţa coexistă cu iniţiatorii criticii formei, una dintre uneltele folosite în
ecumenismul. metoda critico-istorică ce continuă să fie metoda
(6) Pluralismul. Susţine că toate religiile conduc, mai dominantă aplicată în prezent în interpretarea Scripturii. În
mult sau mai puţin, la acelaşi dumnezeu sau un lucrarea „Metode de studiu biblic”, biserica adventistă s-a
rezultat similar. Toate sunt corecte. Biserica disociat chiar şi de utilizarea moderată a acestei metode. 3
trebuie să accepte toate punctele de vedere. În prezent avem o pluralitate de teologii, cum ar fi teologia
(7) Relativismul. Potrivit relativiştilor, nu există adevăr procesuală, teologia seculară, teologia radicală, teologia
absolut. Nimeni nu poate pretinde că a descoperit speranţei, teologia istoriei, teologia evoluţiei, etica
Adevărul. situaţională, teologia liberală, teologia feministă şi teologia
(8) Ecumenismul. Combinaţia de relativism, toleranţă evanghelică. Cele mai multe dintre acestea urmează
şi pluralism creează cadrul propice pentru un tradiţia liberală.
ecumenism deplin, în care unitatea capătă mai Pentru exemplificare, ne vom referi la Hein Zahrnt, teolog
multă importanţă decât adevărul. ale cărui lucrări au fost publicate în 1970, care prezintă
(9) Sentimentalismul. Ceea ce contează este multe dintre elementele principale pe care le regăsim în
experienţa personală. Sentimentalismul afectează prezent, în anumite cercuri adventiste. Acesta vorbeşte
profund închinarea şi stilul de viaţă creştin. despre nevoia ca teologia să fie o teologie contemporană,
Deciziile sunt luate pe baza a ceea ce te face să a experienţei. Scriptura reprezintă transcrierea originară a
te simţi bine, iar nu a ceea ce este bine sau sentimentului creştin şi trebuie reinterpretată. Zahrnt
adevărat. sprijină metoda critico-istorică. Pentru el patriarhii nici
(10) Patriotismul şi naţionalismul. Patriotismul şi măcar nu au existat. În cea mai mare parte, epistolele
Noului Testament au alt autor decât cel care apare
naţionalismul coexistă cu individualismul şi
identificat în textul acestora. Autoritatea canonului biblic
exercită o influenţă puternică asupra oamenilor şi
este pusă la îndoială pentru că se presupune că Biblia
viziunii lor despre lume. Aceasta nu numai că a
conţine contradicţii şi erori grave. Nu toată Biblia este
condus la crearea unor noi naţiuni independente,
Cuvântul lui Dumnezeu şi nu poate fi luată în sensul literal.
dat totodată fortifică tendinţa către biserici
Biblia nu este o carte de învăţături, ci o carte a vieţii, o
naţionale fiinţând oarecum independent în cadrul
carte umană de aducere aminte. Nici măcar Noul
corpului celui mare al bisericii internaţionale.
Testament nu se întemeiază pe fapte, ci este o carte a
credinţei. Inspiraţia este reinterpretată, susţinându-se că
2. Influenţe teologice.
are loc în prezent. Refuzul de a adăuga sau şterge ceva
La sfârşitul sec. 19 – începutul sec. 20, protestantismul
din Biblie este asociată cu religiile primitive sau copiii care
liberal preia supremaţia în plan teologic. Înţelegerea
insistă ca povestea să fie spusă mereu, la fel. În schimb,
biblică a revelaţiei şi inspiraţiei a fost practic abandonată,
Zahrnt se declară în favoarea unei „continuări” actuale a
Scriptura devenind un produs de fabricaţie exclusiv
mesajului biblic, ca adevăr prezent. Ceea ce înseamnă că
umană. Miracolele şi învierea erau inacceptabile. Şcoala
e posibil să fie nevoie să facem declaraţii care „în spirit”
de istoria religiei sugera că Biblia este rezultatul prelucrării
stau în acord cu Scriptura, deşi s-ar putea să difere destul
unor mituri babiloniene, idei derivate din misterele eleniste
de mult de aceasta. Biblia conţine multe paie şi puţin grâu,
sau influenţe ale cultului roman al împăratului. Isus cel
spune el. Isus a fost om şi atâta tot, un om care s-a
istoric a fost pus sub semnul întrebării. Profeţia
încrezut total în Dumnezeu. Posibil că niciodată nu S-a
apocaliptică şi evenimentele din timpul din urmă erau
autointitulat Fiul lui Dumnezeu. Moartea lui Hristos este
considerate nerelevante şi stranii. Evanghelia socială a
descrisă prin intermediul a numeroase imagini diferite şi
câştigat popularitate.
contradictorii, care în prezent nu mai sunt acceptabile din
Liberalismul a fost succedat de neo-ortodoxismul, care a
punct de vedere intelectual. De asemenea Zahrnt optează
încercat să recupereze ceva din spiritul Reformaţiunii.
pentru un fel de pluralism.4 Pentru că metoda istorico-
Dintre cei mai de seamă reprezentaţi îi amintim pe Karl
Barth, Emil Brunner şi Rudolf Bultmann. Însă neo- 2
Emil Brunner, The Word and the World (Lexington: American
ortodoxismul a introdus şi ideea de revelaţie ca întâlnire.
Theological Library Association, 1965), 99.
Scriptura este văzută ca raport al întâlniri ce a avut loc 3
“Methods of Bible Study", October 12, 1986, Comitetul
între Dumnezeu şi oameni. A fost scrisă din perspectiva
Conferinţei Generale, consiliul anual.
umană şi nu este Cuvântul lui Dumnezeu, în adevăratul 4
sens. Pentru Brunner, cea mai mare parte a Vechiului Heinz Zahrnt, Warum ich glaube - meine Sache mit Gott
(Munich: R. Piper & Co. Verlag, 1971), 65, 74, 83, 89-97, 105-
2
critică a aşezat sub semnul îndoielii, istoricitatea lui Isus, (4) Mântuirea. Bisericile conservatoare prin tradiţie, printre
naşterea dintr-o fecioară, Isus, ca Fiul lui Dumnezeu, care şi biserica adventistă, au acceptat declaraţia biblică
răstignirea, învierea, mormântul gol, înălţarea la cer şi cea potrivit căreia Isus, singurul om fără păcat, a murit pentru
de-a doua venire, adevărata întrebare este dacă păcătoşi, iar moartea Lui a fost o moarte substitutivă. Însă,
Dumnezeu chiar există. Acesta este cadrul social şi ideea jertfei substitutive a lui Hristos este respinsă de unii
teologic în care trăim şi de care suntem influenţaţi. Până adventişti şi înlocuită cu aşa-numita teorie a influenţei
în prezent, adventiştii au ales Biblia ca fiind descoperitorul morale.
voii lui Dumnezeu şi al doctrinelor. (BRI Newsletter, (5) Escatologie. Au fost făcute mai multe sugestii de
ianuarie 2004) reinterpretare a viziunii noastre despre sfârşitul timpului.
Unii cred că judecata lui Dumnezeu este incompatibilă cu
iubirea Lui. Alţii pretind că modul nostru de înţelegere a
profeţiei, vizavi de romano-catolicism, este greşit.
Tendinţe (partea a II-a) (6) Eclesiologie. În contextul actual al ecumenismului,
de Ekkerhardt Mueller, BRI conceptul de rămăşiţă biblică, la fel ca şi interpretarea
adventistă tradiţională a Babilonului sunt considerate de
unii ca fiind în detrimentul misiunii noastre, până într-acolo
În secţiunea anterioară am început să discutăm despre că se propune schimbarea acestor învăţături.
tendinţele semnalate în prezent în adventism. Ca o (7) Alte doctrine. Alte doctrine puse sub semnul întrebării
introducere am luat în atenţie diferite filosofii şi viziuni sunt doctrina despre sanctuar, uneori în mod eronat pus în
despre lume care au influenţă asupra bisericii adventiste. opoziţie cu îndreptăţirea prin credinţă, rolul lui Ellen G.
Acestea sunt forţe externe care tind să ne modeleze. Însă White, Legea şi Sabatul, slujirea şi stilul de viaţă creştin.
dificultăţile nu vin doar din afara bisericii, ci şi din cadrul Au fost sugerate noi forme de spălare a picioarelor, cum
comunităţii credincioşilor. În continuare ne vom îndrepta ar fi ungerea cu ulei sau arătarea umilinţei în alte moduri
atenţia asupra direcţiilor teologice urmate de biserică. Nu decât spălarea picioarelor. Alţii ar vrea ca Sfânta Cină să
vom intra în detalii, ci vom încerca o prezentare sumară a se încheie cu un dans-rugăciune.
acestor chestiuni.
1. Teologii adventiste divergente, de factură mult mai 2. Teologii divergente, propuse de adventiştii conservatori.
liberală Chiar şi unii adventişti care iau Biblia în serios se fac
O parte din poziţiile teologice divergente se bazează pe promotorii unor păreri divergente.
presupoziţii de factură mai liberală, fiind promovate de (1) Dumnezeu. Un număr de adventişti din diferite colţuri
nume care tind să adopte metoda critico-istorică, cel puţin ale lumii sunt nemulţumiţi de doctrina trinităţii. Poziţia
în anumite aspecte, şi care apelează la psihologie şi acestora se repercutează şi asupra doctrinei despre Duhul
sociologie pentru evaluarea datelor biblice. Sfânt, care este văzut doar ca o simplă putere
Scriptura şi ştiinţa par să vină în conflict, iar un număr impersonală, care provine de la Dumnezeu.
dintre aceşti adventişti urmează mai degrabă ştiinţa, decât (2) Mântuirea. Unele grupuri de credincioşi par să aibă
Scriptura. probleme şi cu ispăşirea substitutivă, optând pentru o
(1) Dumnezeu. Aşa-numita „viziune deschisă despre îndreptăţire legală universală, prin care toţi oamenii au fost
Dumnezeu” sau „teismul liberului arbitru” sau „teologia mântuiţi atunci când Isus a murit pe cruce. Potrivit acestei
procesuală” pledează pentru o natură bipolară a lui concepţii, nu avem nevoie să primim mântuirea, nu putem
Dumnezeu. Experienţa lui Dumnezeu în ceea ce priveşte decât s-o refuzăm.
lumea aceasta este deschisă, iar nu închisă. Cunoştinţa (3) Escatologie. În ceea ce priveşte interpretarea lui Daniel
lui Dumnezeu este limitată la prezent şi trecut. Nu rămâne şi a Apocalipsei, sugestiile sunt multe şi bizare. Membrii şi
prea mult loc pentru preştiinţa lui Dumnezeu. pastorii nu ezită să tipărească aceste opinii personale sau
(2) Scriptura. Unii adventişti au început să propună diferite să le distribuie pe suport electronic. Unii interpretează
poziţii de înţelegere a revelaţiei şi inspiraţiei divine. În profeţiile cronologice din Daniel 12:5-13 literal şi le aplică
unele dintre aceste cazuri elementul uman din compoziţia la viitorul imediat. Cât despre cartea Apocalipsei, sesizăm
Scripturii este accentuat până într-acolo că divinul trece pe un interes special pentru secţiunea trâmbiţelor, capitolul
locul doi. În multe locuri din Biblie sunt identificate 17 şi numărul 666. În mod frecvent, simbolul Babilonului,
contradicţiile şi discrepanţele care, se spune, nu pot fi cât şi Apoc. 8-11 sunt interpretate într-o manieră futuristă.
armonizate. Unii teologi reliefează aşa-numita natură (4) Alte doctrine. Alte doctrine puse sub semnul întrebării
condiţionată cultural a Bibliei, potrivit căreia mari secţiuni de către unii adventişti conservatori sunt sanctuarul şi
din Scriptură nu prezintă relevanţă directă în zilele noastre unele chestiuni legate de stilul de viaţă, cum ar fi căsătoria
şi de aceea este necesar să fie reinterpretate. şi divorţul. (BRI Newsletter, aprilie 2004)
(3) Creaţia. Deşi biserica adventistă acceptă raportul biblic
al creaţiei ca fiind literal şi istoric, crede în creaţia în 6 zile
literale şi cronologia scrută, părerile membrilor bisericii
variază de la susţinerea fără rezerve a evoluţionismului la
o înţelegere literală a Genesei 1, cu multe alte teorii
intermediare acestor două poziţii.
Dezbateri pe tema credinţei şi ştiinţei, în
112, 117-118, 133-139, 159. biserica adventistă

3
de Angel Manuel Rodriguez, BRI aproximativ 30 de ani, un mic număr de adventişti din
cercurile academice au pus sub semnul întrebării
credibilitatea poziţiei noastre în ceea ce priveşte creaţia, în
În ultimii doi ani de zile, grupuri de oameni de ştiinţă, urma dovezilor ştiinţifice acumulate de evoluţionişti.
teologi şi administratori ai bisericii, din diferite colţuri ale Aceştia consideră că pentru ca biserica să îşi păstreze
lumii, au dezbătut inter-relaţia dintre credinţă şi ştiinţă. Fr. relevanţa în lumea modernă ştiinţifică, sunt necesare
Jan Paulsen, preşedintele Conferinţei Generale, a luat schimbări în unele dintre poziţiile noastre doctrinare sau
iniţiativa prin convocarea unor astfel de întâlniri. Prima s-a cel puţin să se permită diversitatea de vederi. Chiar dacă
desfăşurat la nivel internaţional, în 2002, în Statele Unite. numărul acestora, în raport cu biserica globală, este
În cursul anului 2003 şi prima jumătate a lui 2004, întâlniri extrem de mic, problemele puse de ei trebuie tratate şi
similare au avut loc în mai multe diviziuni, o a doua evaluate corespunzător. Marea majoritate a teologilor şi
conferinţă internaţională, în America, urmând să pună oamenilor de ştiinţă adventişti, de peste tot din lume, sunt
punct acestor discuţii formale. de regulă bine informaţi în aceste probleme, însă au ales
Au fost întrebări cu privire la scopul şi utilitatea acestui să rămână la doctrina creaţionistă biblică.
studiu, întrebări uneori conjugate cu teama ca nu cumva
conducerea bisericii să urmărească modificarea doctrinei Cei interesaţi de schimbare nu au de oferit bisericii o
bisericii despre creaţiune. Nu există nici o intenţie din alternativă consistentă în locul creaţionismului. Unii dintre
partea conducătorilor bisericii de a modifica sau schimba aceştia susţin că de vreme ce adventiştii nu cred că ar
doctrina noastră fundamentală cu privire la creaţie. Lucrul exista vreo contradicţie între ştiinţă şi credinţă, poate că
acesta a fost afirmat răspicat de către fr. Paulsen, mai ceea ce trebuie făcut pentru umplerea golului aparent,
înainte de iniţierea discuţiilor, şi reafirmat de curând, cu este să acordăm prioritate ştiinţei, faţă de Biblie. Alţii au
ocazia comitetului din toamna anului 2003. Atunci ce conchis că Genesa 1-2 reprezintă o cosmogonie antică,
nevoie mai avem să discutăm inter-relaţia dintre credinţă devenită anacronică în urma descoperirilor ştiinţifice şi
şi ştiinţă? Adevărul este că o astfel de discuţie este astfel lipsită de relevanţă pentru noi, cei din sec. 21. Astfel
inevitabilă. În primul rând, evoluţionismul şi doctrina cele două alternative principale oferite bisericii de către
adventistă creaţionistă reprezintă două viziuni despre aceşti teologi şi oameni de ştiinţă sunt evoluţionismul teist
lume antagoniste şi fundamental diferite. Este un fenomen şi agnosticismul vizavi de origini. Numărul mic de
istoric interesant faptul că atât emergerea doctrinei adventişti dispuşi să pledeze în favoarea evoluţionismul
adventiste, cât şi formularea teoriei evoluţioniste au avut teist versus doctrina biblică creaţionistă încearcă să
loc în sec. 19. Nu mai era decât o chestiune de timp ca găsească un loc pentru providenţa divină în cadrul
cele două să ajungă la confruntări, astfel teologii şi procesului evoluţionist natural. Însă definirea rolului lui
oamenii de ştiinţă adventişti fiind nevoiţi să adopte poziţii Dumnezeu în cadrul evoluţiei oamenilor rămâne o sarcină
bine definite cu privire la problema originii vieţii. extrem de dificilă pentru ei.
Rădăcina gândirii evoluţioniste precedă cu mai mult de Cei care pledează în favoarea agnosticismului vizavi de
2000 de ani formularea teoriei evoluţioniste. În forma în origini sugerează că dovezile biblice legate de originea
care a fost propusă de Charles Darwin, teoria are ca oamenilor nu sunt credibile nici intelectual, nici ştiinţific, de
fundament convingerea că oamenii nu sunt decât produsul aceea, spun aceştia, Biblia nu deţine răspunsul final. De
unui proces care a demarat cu formarea spontană de asemenea nu este agreeată nici alternativa principală,
celule vii şi organisme primitive, care, prin lupta, teoria evoluţionistă, din pricina prejudiciilor pe care le
adaptarea şi supravieţuirea celor mai buni, au evoluat în aduce viziunii biblice despre Dumnezeu şi semnificaţiei
fiinţe din ce în ce mai complexe, în prezent culminând cu doctrinei ispăşirii prin Hristos. În chestiunea legată de
rasa umană. În opoziţie cu aceasta, doctrina adventistă origini, aceştia pur şi simplu găsesc refugiu în
este fundamentată pe Scriptură, prezentând fiinţele agnosticism, cu alte cuvinte, fac apel la ignoranţă în ceea
umane ca lucrare a mâinilor lui Dumnezeu, prin actul ce priveşte originea rasei umane pe această planetă. În
creator al iubirii. Doar una dintre cele două poziţii poate fi momentul în care abandonăm învăţătura biblică cu privire
corectă. Problema acesta este parte a conflictului cosmic, la creaţie, suntem pe cont propriu, plutind în derivă pe un
iar biserica trebuie să fie informată în această privinţă. ocean de idei şi speculaţii umane contradictorii. Biserica
În al doilea rând, este important ca biserica să fie adventistă este ferm întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu
conştientă de faptul că nici noi, nici evoluţioniştii nu şi, fără rezerve, admite ca adevărată, doctrina creaţiei în
deţinem toate răspunsurile. De vreme ce există zone de şase zile literale. Nu ne temem să investigăm dovezile
incertitudine în interpretarea datelor ştiinţifice, avem ştiinţifice, nici să recunoaştem că unele dintre acestea par
nevoie să fim bine informaţi cu privire la problemele cu să contrazică ceea ce spune Biblia. Însă întotdeauna
care ne confruntăm, ca urmare a votului nostru în suntem gata să urmăm Scriptura oriîncotro ne-ar conduce.
favoarea doctrinei creaţioniste biblice. Conferinţele pe
tema credinţei şi ştiinţei ne oferă un mediu propice pentru
examinarea şi discutarea acestor chestiuni, fără a ne
lepăda de credinţă. Nu putem pretinde că nu sunt
probleme şi conflicte între învăţătura biblică despre origini
şi teoriile ştiinţifice moderne.
În al treilea rând, avem nevoie să explorăm interacţiunea Bătălia pentru Decalog
dintre credinţă şi ştiinţă deoarece dezbaterea deja se
desfăşoară în anumite sectoare ale bisericii. în ultimii de James D. Standish,

4
Relaţii Publice şi Libertate Religioasă Supreme a Statului Alabama o reprezentare în granit, a
celor zece porunci, cântărind în jur de 2,4 tone. Întregul
eveniment a fost filmat, iar copii ale acestui material au
Cele zece porunci cu greu ar face subiectul unei ştiri fost distribuite simpatizanţilor încântaţi peste măsură. AU,
fierbinţi, însă la o privire rapidă prin presa americană din însă, nu a fost deloc încântat şi a reluat războiul legal cu
ultimele luni, concluziile par să fie cu totul altele. Nu numai judecătorul Moore. În acest punct naţiunea americană a
că undele radio sunt încinse de discuţiile legate de cele început să dea atenţie întâmplării. Una dintre părţi
Zece Porunci, dar iată că cele Zece Porunci şi-au făcut susţinea cu fermitate principiul separării dintre stat şi
intrarea pe străzile capitalei Statelor Unite. Un domn, cu biserică, protejarea cetăţenilor de impunerea de către stat
un aer moisecian, stă la volanul unei camionete ce poartă a ideilor religioase, rămânând la impunătoarele cuvinte
două table ale Decalogului gigantice, pe străzile rostite de Jefferson şi Madison. Cealaltă parte a luat
Washington-ului, pentru a spune clar şi răspicat că poziţie pentru dreptul de recunoaştere a fundamentului
America are nevoie de cele Zece Porunci. Iar dacă nici biblic propriu civilizaţiei americane, a precedentelor
asta nu e suficient pentru a vă atrage atenţia, atunci poate stabilite de Washington şi Adams, precum şi a dreptului
va reuşi mitingul din octombrie 2003, din faţa Curţii statului de a-şi stabili practicile. Nici una dintre părţi nu
Supreme a Statelor Unite. Mitingul, reprezentând punctul avea dreptate, dacă nu în principiu, măcar în practică.
culminant al unei caravane cu itinerarul Alabama – AU în mod deliberat a pus paie pe un foc căruia mai bine
Washington, a compensat numărul mic de participanţilor, nu i se dădea nici o atenţie. Judecătorul Moore ar fi rămas
prin limbajul şi prezenţa colorată a acestora. Un domn cu în continuare un judecător obscur într-un tribunal
joben şi cocoţat pe picioroange proclama că a venit neînsemnat dintr-un colţ al Alabamei, dacă cei de la AU
vremea „să punem capăt tiraniei juridice”, un altul, nu s-ar fi hotărât să facă din el subiectul unei controverse.
costumat ca Moise, purta o imitaţie a tablelor decalogului. AU a câştigat un proces minor, dar a oferit motivaţia
„În constituţie nu există separare între biserică şi stat”, necesară continuării clădirii unei mişcări ce e destinată să
proclama un număr de protestatari. Chiar şi George treacă biruitoare peste toţi cei ce s-ar opune unirii dintre
Washington figura printre ei ca domn foarte bine, îmbrăcat biserică şi stat. În urma unui sondaj efectuat la puţin timp
într-un splendid costum colonial. după victoria celor de la AU şi publicat în USA Today s-a
Bine, bine, da’ de ce atâta tam-tam? Aşa cum observa un descoperit faptul că 77% dintre americani erau de acord
ascultător pe un post de radio, „Credeam că poziţia cu monumentul judecătorului Moore. Pe de altă parte, nici
creştină susţine că în urmă cu 2000 de ani, legea a fost un om care urmăreşte aceste evenimente nu poate trece
ţintuită pe cruce, astfel că noi trăim sub har. Şi-atunci de cu vederea oportunismul politic care-i impulsionează pe
ce mai vociferează astăzi creştinii în legătură cu cele zece suporterii lui Roy Moore. Folosirea Legii lui Dumnezeu,
porunci?” Răspunsul poate avea mai puţin de-a face cu o scrisă cu degetul lui Dumnezeu, ca armă politică, cu greu
nouă marcă a teologiei evanghelice decât are cu politica ar putea fi considerată un act lăudabil. Iar faptul că
războaielor culturale din America. versiunea lui Moore a fost modificată, astfel că nu apărea
Pentru a înţelege fenomenul avem nevoie să cunoaştem nici o menţiune la ziua a şaptea, nu face decât să
câteva date din culise. În primul rând, sarabanda actuală confirme pericolul inerent implicării guvernului în chestiuni
în jurul decalogului a pornit de la un judecător necunoscut de credinţă.
din Alabama, pe nume Roy Moore, care s-a hotărât să Generaţia actuală găseşte cinismul drept foarte uşor şi
afişeze în sala de judecată unde îşi exercita autoritatea, o poate nu fără motive. Controversa celor zece porunci, cu
copie din lemn a tablelor cu cele zece porunci. Un grup tot bagajul de injurii, vederi extremiste, eforturi simbiotice
denumit American United for Separation of Church & de strângere de fonduri şi manevre politice sunt suficiente
State (AU) i-a intentat proces lui Moore, pe baza susţinerii pentru a te face să te întrebi dacă a mai rămas ceva sacru
că afişarea Decalogului încălca restricţia constituţională în această lume. Trebuie să fie, însă nu se găseşte nici în
privitoare la exercitarea credinţei. După cum s-a văzut sălile de judecată, nici în studiourile talk-show-urilor, nici
ulterior, deşi AU avea legea de partea sa, Moore se scrijelat pe pancarte sau în scrisorile pentru strângere de
bucura de asentimentul oamenilor. fonduri, ci în harul curat, oferit fără plată, cu legea iubiii
Locuitorii din Alabama sunt cunoscuţi ca fiind oameni scrisă mare în inima omenească frântă. O ştire care cu
profund religioşi şi independenţi. Iar ca nişte străini să se greu ar apărea pe prima pagină, însă la fel de
adreseze tribunalului federal cu cererea de a-i obliga pe cutremurătoare astăzi, ca în ziua cea înfricoşată când
judecătorii din Alabama să îndepărteze simbolurile Dumnezeu a dat omului Legea Sa imutabilă. (BRI
religioase din sălile de judecată situate pe teritoriul statului Newsletter, ianuarie 2004)
lor s-a soldat cu rezultatul, de altfel previzibil, iscării unui
scandal de amploare statală. Ca unul care nu ar da cu
piciorul la o astfel de ocazie, judecătorul Moore s-a hotărât
să candideze pentru Curtea Supremă a statului Alabama.
În materialul pregătit pentru campania personală acesta
apare ca judecătorul cu „Cele zece porunci”. Deloc
imprevizibil, acesta a câştigat poziţia de preşedinte al
Curţii Supreme din Alabama. La scurt timp după alegerea
sa, judecătorul Moore şi-a împlinit principala promisiunea
electorală. În crucea nopţii, fără consimţământul confraţilor
săi judecători, judecătorul Moore a instalat în holul Curţii
Gânduri despre Rut 2:1-13
5
de Greg A. King, Pacific Union College Hubbard, jr. The Book of Ruth, NICOT, Grand Rapids:
Eerdmans, 1988, pag 141).
Aici autorul încearcă să ne comunice ceva despre
Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât mai providenţa divină. În cartea lui Rut, providenţa nu este de
neschimbate rămân. Aşa a fost şi cu Rut şi Naomi. În varietatea spectaculoasă, miraculoasă a „focurilor de
ciuda schimbării de adresă din Moab, la Betleem, aceleaşi artificii pe bolta cerească”: din contră, o mare parte din
probleme şi aceleaşi incertitudini au continuat să activitatea lui Dumnezeu „se desfăşoară din penumbră; nu
tracaseze vieţile celor două văduve. Necazul lor era fără se manifestă prin intervenţie, ci prin exercitarea diafană a
ieşire. Ca o ironie amară, deşi acum locuiau în „Casa controlului providenţial” (Edward R. Campbell, jr. Ruth,
pâinii”, erau în continuare hăituite de foame, apăsate de AB, Garden City: Doubleday, 1975, pag. 29). Însă toate
singurătate, apăsate de convingerea că situaţia lor se cele ce au loc ca urmare a întâlnirii lui Rut cu Boaz dau
datora judecăţii divine (cap. 1:20-21), ameninţate de senzaţia că sunt parte a planului divin de răscumpărare şi
ştergerea liniei familiei lor şi, posibil, pe punctul de a se da refacere a lui Rut şi Naomi. Să avem noi îndrăzneala să
bătute. negăm conducerea providenţială a lui Dumnezeu şi
Aşa se prezenta necazul văduvelor din Israelul din implicarea Lui în viaţa copiilor Săi de astăzi? Toţi cei ce
vechime, similar suferinţei multora care fac parte din astăzi pot să se identifice cu Rut şi Naomi au nevoie
adunările noastre: văduve şi văduvi, persoane de curând teribilă să audă mesajul că aceluiaşi Dumnezeu care ştie
divorţate, angajaţi loiali care au fost concediaţi, părinţi şi când cade o vrabie la pământ (Mat, 10:29) Îi pasă de ei, Îl
soţi diagnosticaţi cu o afecţiune gravă sau chiar fatală. Noi interesează ceea ce li se întâmplă şi este implicat în vieţile
suntem Rut şi Naomi de astăzi. Iar solia din Rut 2 lor. Aceştia au nevoie să li se aducă aminte de darul
proclamă faptul că Dumnezeu lucrează pentru copiii Săi şi răscumpărării, de reaşezarea finală a tuturor lucrurilor şi
astfel ne insuflă curaj şi nădejde. Cel Prea Puternic nu ne- mai cu seamă de Isus Hristos, Marele Răscumpărător par
a uitat, nici nu ne-a abandonat, ci e gata să dirijeze excellence, Cel către care arăta Boaz. Răscumpărarea şi
evenimentele şi împrejurările ca să ne aducă o înviorare refacerea deja au fost demarate şi în cele din urmă
glorioasă. Primul verset din Rut 2 este un indiciu al rezultatele vor fi vizibile.
rezolvării apropiate, prin introducerea lui Boaz, ruda cea Mai este ceva ce ar trebui să spunem despre Rut. Am fi
bogată a lui Naomi,. Acum, în acest punct al naraţiunii, crezut că descendenţa ei moabită i-ar fi făcut imposibilă
Naomi şi Rut nu-l văd pe Boaz ca pe un potenţial candidat acceptarea în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Merită să
care să le scoată groapa în care căzuseră. Însă, el este observăm faptul că pe parcursul întregii cărţii, autorului îi
acolo şi deţine resursele cu ajutorul cărora va avea loc face o deosebită plăcere să atragă atenţia asupra faptului
răsturnarea de situaţie. Există un răscumpărător, acum va că Rut este o străină. Unele referinţe, cum ar fi cea dublă
fi desemnat mai târziu Boaz, aşteptând în umbră (în Rut din 2:6, sunt evident superflue. Nu se pierde nici o ocazie
2:20; 3:9,12, forma de participiu pentru ga)al se referă la de a se aminti cititorului de ereditatea ei moabită (1:4, 22;
Boaz; în NIV este tradus cu „răscumpărător-rudă”). Poate 2:2, 6, 21: 4:5, 10). În lumina statutului venetic, Rut se
că ar trebui să introducem sintagma „har preventiv” în consideră nevrednică de orice formă de bunătate (2:10).
vocabularul nostru teologic. Unii sunt deja familiarizaţi cu Totuşi, acest accent pus pe naţionalitatea ei străină
noţiunea de har preventiv, care se referă la harul divin slujeşte doar la evidenţierea şi dramatizarea efectului
care deja lucrează în inima omului, mai înainte de atunci când statutul lui Rut cunoaşte o inversiune.
întoarcerea acestuia la Dumnezeu. Deşi niciodată nu am Inversiunea ajunge la climax în ultimul capitol al cărţii,
auzit termenul de providenţă preventivă, cartea lui Rut unde Rut este descrisă ca binecuvântată de Dumnezeu şi
stabileşte validitatea acestui concept. bucurându-se de mare cinste în Israel (cap. 4:11-22).
Dar, între timp, ce au de făcut Rut şi Naomi? Potrivit Această străină, a cărei ereditate moabită ar fi părut să o
stipulaţiei prin care săracilor le ea îngăduit să strângă aşeze în afara orbitei unor astfel de binecuvântări, este
spicele lăsate de secerători (Lev. 19:9-10; 23:22; Deut. descoperită ca fiind străbunica lui David, israelită par
24:19-22), Rut îşi propune să caute un ogor de pe care să excellence, cea pe a cărei linie genealogică avea să vină,
i se îngăduie să strângă spice. Aşa că a plecat „şi s-a mai târziu, Isus Hristos (Mat. 1:1-17).
întâmplat” să sosească la ogorul lui Boaz. „Şi s-a „Dumnezeu nu este părtinitor ci primeşte oameni din orice
întâmplat” (qarah). Care este înţelesul acestei fraze? Vrea neam, care se tem de El şi fac ce este bine.” (Fapte 10:34,
autorul să sugereze să întâlnirea lui Rut cu Boaz, 35). Acest adevăr trebuie proclamat tare şi nu de puţine
eveniment care pe parcursul cărţii cumulează o ori în aceste timpuri în care expresii ca „epurare etnică” au
semnificaţie colosală, nu este decât o coincidenţă? revenit în limbaj cu multă forţă. Faptul că răscumpărarea
Categoric nu! Deşi cititorului poate avea impresia că Rut a şi refacerea sunt acordate acestei străine nu face decât să
ajuns pe ogorul lui Boaz, dintr-o simplă întâmplare, scoată în evidenţă valoarea şi statutul egale de care se
această „calificare a întâlnirii lui Rut cu Boaz drept bucură toţi oamenii în ochii lui Dumnezeu. Bogăţiile
‚întâmplare’ nu reprezintă decât modul în care autorul vrea Împărăţiei cereşti îi aşteaptă pe toţi cei care cheamă
să spună că intenţia omenească nu a fost activ implicată. Numele Domnului (Rom. 10:9). (BRI Newsletter, ianuarie
Pentru Rut şi pentru Boaz a fost o întâmplare, dar nu şi 2004)
pentru Dumnezeu.” (Roanld M. Hals, The Theology of the
Book of Ruth, Philadelphia: Fortres, 1969, pag. 12). Un
studiu al rădăcinii verbale ebraice care apare aici (qarah) (Trad. Cristina Ruţă,
consolidează această idee, căci „Yahweh deseori se află Secretară – Asociaţia Pastorală, Uniunea de Conferinţe)
în penumbra contextelor în care apare qrh” (Robert L.
6
7