Sunteți pe pagina 1din 6

FORMELE FARA FOND – O PROBLEMA DE IERI SI DE AZI

De-a lungul secolelor, spatiul romanesc a reprezentat o tinta a Marilor Puteri,


acest lucru fiind favorizat in special de situarea in centrul acestora , astfel dezvoltandu-se sub o
continua influenta a vecinilor. Acest proces si-a pus amprenta atat asupra culturii, cat si asupra
intregii vieti sociale, in toate aspectele ei.

Asimilarile care au avut loc in societatea romaneasca, fie ele pozitive sau negative, au
reprezentat o reala polemica intre marii oameni de cultura, inca din secolul al XIX-lea. Despre
efectele modernizarii romanesti desfasurate in aceste conditii au scris: A.D.Xenopol, C.D.
Gherea, N. Iorga, St. Zeletin, E. Lovinescu si Titu Maiorescu.

Nicolae Iorga sustinea ca in istoria lumii nu prezinta interes decat acele culturi care
“circula”, care se extind dincolo de punctele ei de pornire prin “influente, inrauriri, imitatii”. In
concluzie, exista o regula generala care face ca intotdeauna tarile superioare din punct de vedere
cultural sa reprezinte un model pentru cele aflate in stadii inferioare ale dezvoltarii. In acest
context, factorul ce a favorizat procesul de modernizare a fost aparitia noului sistem de viata
sociala a capitalismului in Occident. Din acest moment si pana la formarea unei piete mondiale,
era necesara subordonarea tuturor statelor aflate in periferia ei.

Dupa cum era de asteptat, nici tarile romane nu au scapat de influentele occidentale, ele
cunoscandu-le demult si pe cele ale Bizantului sau pe cele austriece. In dorinta de a proclama
independenta statala si nationala, aceasta modernizare in stil occidental avea rolul de a pune in
evidenta si o alta fatada a tarii care se afla sub protectorat rusesc si suzeranitate otomana.
Aceasta era si conceptia pasoptistilor sub conducerea carora au avut loc toate actiunile prin care
intentionau sa egaleze cultura si civilizatia tarilor straine. Luand in considerare si faptul ca la
momentul producerii acestor evenimente societatea romaneasca era predominant rurala si singura
realitate era reprezentata de taranul roman, modernizarea acesteia a fost doar superficiala, bazata
pe adoptarea unor forme fara fond.
Acesta este ,de fapt, conceptul care descrie cel mai bine situatia creata in Romania in
secolul al XIX-lea si al XX-lea din punctul de vedere al influentei straine. Autorul si principalul
teoretician care a dezbatut intens problema formelor fara fond a fost fondatorul Junimii, Titu
Maiorescu.

Cel mai dur atac al lui Titu Maiorescu şi al sustinatorilor ideilor sale indreptat împotriva
„importului“ de civilizaţie european-occidentală, împotriva „importului“ de „forme fără fond“, în
România anului 1868, este sintetizat în studiul „În contra direcţiei de astăzi în cultura
română”.

Articolul, aparut in anul 1868, reprezinta o analiza patrunzatoare asupra civilizatiei


romanesti, a carei modernitate era fondata pe un “neadevar” care a cuprins intreaga viata sociala,
in toate aspectele ei. "Vitiul radical in toata directia de astazi a culturei romane, este
neadevarul.”, prezent atat in aspiratiile materiale cat si in cele spirituale.

Fiind profund indoctrinat impotriva ideilor liberale care isi aveau punctul de pornire in
perioada pasoptista, idei care erau responsabile pentru Romania aparent moderna ce se crease si
profund indignat de superficialitatea cu care era tratata cultura romaneasca, acesta intrã în
contradictie cu viziunea contemporanilor sai, susţinând cã România „pânã la începutul secolului
XlX era încã cufundatã în barbaria orientalã; abia pe la 1820 societatea românã începe a se trezi
din letargia ei, fiind apucatã abia atunci de mişcarea contagioasã prin care ideile revoluţiei
franceze au strãbãtut pânã la extremitãţile geografice ale Europei.”

In acest context au fost preluate modele din “lustrul” societatilor straine, precum Franta si
Germania, dar din pacate a fost preluat decat “lustrul “dinafara. Aceasta se datoreaza in mare
parte tinerilor care erau uimiti de fenomenele marete ale culturii moderne, erau patrunsi doar de
efecte, au vazut doar partile exterioare, superficiale ale civilizatiilor si nu au fost interesati de
cauze, de fundamentele istorice mai adanci care au produs acele forme evoluate. Marcati de
spiritul occidental cu care intrasera in contact in afara granitelor, tinerii se intorceau cu hotararea
de a imita si de a raspandi caracteristicile culturii apusene sperand sa construiasca literatura,
stiinta, arte intr-un ritm alert pentru a prinde din urma societatile straine.
Adevaratul mobil care a indreptat publicul roman spre cultura occidentala nu a fost insa
pretuirea inteligenta a acestei culturi, ci vanitatea de a arata popoarelor cu orice pret (chiar prin
dispretul adevarului) ca le suntem egali la nivelul civilizatiilor.

Tocmai aceasta vanitate si dorinta de a copia universalitatea au impins la fondarea de


jurnale politice si reviste literare, scoli, atenee si alte asociatii culturale si stiintifice, insa toate
inainte de a detine o baza culturala proprie, solida si oameni competenti care sa se foloseasca de
acestea. Astfel, forma acestora era conform standardelor externe, dar nu aveau un fond de
functionare. Toate aceste infrastructuri sunt "pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara
adevar".

Existenta acestor institutii periculoase datorita superficialitatii si mediocritatii care nu


aveau la baza o infrastructura bine fondata si nu se bucurau nici de sprijinul oamenilor valorosi
reprezinta expresia a ceea ce Titu Maiorescu denumea ca fiind forme fara fond.

Acesta nu defineşte in mod concret conceptele de „formã” şi „fond”, dar putem deduce
cã forma se referã la instituţii, iar fondul la esenţa culturala.

Prin noţiunea de „formã” el se refera la structurile instituţionale, politice şi juridice ale


societãţii, sistemul de învãţãmânt, instituţiile culturale care organizeazã energiile creatoare şi
asigurã difuzarea şi circulaţia valorilor în societate”

„Prin noţiunea de „fond” el se refera la sistemul activitãţilor materiale şi sociale,


conţinutul pe care trebuie sã-l aibã o activitate specificã, dar şi zestrea culturala a unui popor,
mentalitãţile şi structura psihologiei colective, tradiţiile şi patrimoniul spiritual, toate asimilate în
conduite practice. (Grigore Georgiu, „Istoria culturii române moderne”, pag 132).

Teoria formelor fara fond, elaborata de critic si devenita, pentru multa vreme principalul
subiect dezbatut la nivel formal si nu numai, reliefa tocmai aceasta neconcordanta intre principiu
si forma.

Revenind la studiul criticului, acesta afirma ca mai periculoasa decat lipsa de fundament
in sine era “lipsa de simtire a necesitatii acestui fundament” a publicului si conformarea acestuia
cu modele cultural importate superficial din societatile straine, traind cu impresia ca au realizat o
cultura valoroasa.

Trebuie precizat faptul ca la momentul producerii acestor false modernizari singura clasa
reala a societatii era cea a taranimii si tot aceasta reprezenta mijlocul, mobilul prin care au fost
construite aceste edificii material si tot ea furniza intreaga retea financiara de care se foloseau
clasele superioare. In timp ce elitele se preocupau de atingerea standardelor europene, realitatea
era mult mai dura, avand in vedere ca taranul se afla la limita subzistentei, iar discrepantele
dintre cele doua realitati erau covarsitoare.

”Plângerea poporului de jos” şi “ridicolul plebei de sus “ ajunsesera la un punct care nu


mai putea fi tolerat deci era necesar ca aceasta caricatura a civilizatiei romanesti sa fie indreptata,
corectata. In acest sens, Maiorescu este radical – susţine ca totul trebuie luat de la capãt, creat din
nou în cultura româna, considerand ca aceasta este singura metoda prin care am putea sa ne
aliniem la standardele europene mai ales din punct de vedere calitativ, nu doar cantitativ. Tot
ceea ce se crease pana la momentul acela era lipsit de autenticitate iar cultura romana pentru a
deveni una valoroasa avea nevoie de elemente conforme cu realitatea acelui timp, fiind necesar
un fond si abia apoi o forma. Valoarea culturii consta de fapt in elementele originare,
nefalsificate, autentice ale poporului român, acea esenţã a neamului românesc deci, trebuia sa se
elimine orice a fost împrumutat si folosit în mod neadecvat. Maiorescu refuza hotarât imitaţia,
importurile fãrã discernãmânt, excesele ori deformãrile, pronunţându-se în acelaşi timp în
favoarea unui set de valori raportat la nevoile interne, pus mereu în relaţie cu trecutul şi cu
viitorul.

Studiul În contra direcţiei de astăzi în cultura română ( 1868 ), lansează teoria


„formelor fără fond”, analizând cu rationalitate modul în care curentul paşoptist a determinat
procesul de modernizare a societăţii şi culturii române, prin imitarea formelor civilizaţiei
occidentale, fără să se intereseze de stabilirea unor criterii proprii, originare in vederea unei astfel
de transformări, Titu Maiorescu identifică problemele de fond şi propune soluţii:
„0 primă greşeală, de care trebuie astăzi ferită tinerimea noastră, este încurajarea blândă a
mediocrităţilor.”, deci prima solutie ar fi stabilirea unor criterii valorice stricte care sa nu permita
afirmarea unor non-valori in mediul cultural si nu numai.

Pe de alta parte, cel mai important lucru de care trebuie sa ne ferim este existenta
formelor fara fond. Acestea, in conceptia lui Maiorescu „nu numai ca nu aduc niciun folos, dar
sunt de-a dreptul stricacioase, fiindca nimicesc un mijloc puternic de cultura.” Asadar, orice
formă fără fond trebuie eliminata, doar in acest mod fiind posibila reconstruirea culturii romane,
incepand cu fundamentul ei.

În finalul studiului În contra direcţiei de astăzi în cultura română (1868), Titu


Maiorescu atrage atenţia asupra celei mai grave probleme a acelui secol: fara cultura un popor
poate supravietui, cu speranta ca intr-un final va parcurge stadiile modernizarii in mod natural,
chiar daca aceasta se desfasoara mai lent. In schimb, prezenta unei false culturi duce la
„moartea” poporului.

Desi Titu Maiorescu a fost acuzat in repetate randuri, mai ales de catre Stefan Zeletin prin
teoria formelor cu fond, ca ar fi impotriva progresului, acesta afirma ca nu este impotriva
dezvoltarii culturii.

Maiorescu nu era impotriva dezvoltarii culturii, dar considera ca in felul acesta nu se


poate realiza un progres. Valoarea studiului consta in faptul ca el combate non-valorile si
mediocritate.

CONSIDERATII PERSONALE:

Consider că actualitatea teoriei lui Maiorescu este una mai mult decat alarmanta referitor
la procesul de dezvoltare al Romaniei secolului XXI, formele fara fond fiind astazi, mai
proeminente ca niciodata. Cu toate ca societatea romaneasca pare sa fi evoluat considerabil,
substanta culturii romanesti continua sa creasca in umbra esentelor.
Desi”franțuzismele” din secolele trecute au fost inlocuite de ”americanisme”, directia pe
care o urmam este inca una imprecisa si riscam sa fim prinsi in aceleasi tendinte vicioase din
acea perioada. Astfel pot fi explicate multe din fenomenele cu care se confrunta populatia
romana in momentul actual, cum ar fi: exploatarea resurselor naționale de către străini, lipsa de
locuri de muncă pe poziții de conducere, migrația intensă în căutarea unui trai mai bun si multe
altele care „omoara in noi duhul national”, asa cum se exprima M. Kogalniceanu, reprezentantul
pasoptistilor.

Daca vrem cultura, cultura trebuie fondata pe baze reale, în mod natural, în funcţie de
pasiunile, dorinţele, talentul românilor – ea trebuie sã reflecte realitatea pe care noi o traim si o
gandim nu o imitatie servila si fara valoare a ceea ce trãiesc occidentalii.

Cu fiecare artist veritabil promovat, cu fiecare obiect de prost-gust indepartat, cu fiecare


cultură traditională protejată suntem cu un pas mai aproape de arta adevarată. Solutia pentru a
elimina aspectele negative si a le pune in evidenta doar pe cele pozitiva este dezvoltarea unui
simţ critic în fiecare dintre noi, promovarea valorilor autohtone si îmbinarea originală dar
coerentă a elementelor tradiţionale cu tendinte inovatoare.

Asadar, concluzia este mai mult decat evidenta. Formele fara fond au fost, si vor fi si de
acum inainte, „o rama a portretului nostru national”.