CARACTERELE GENERALE

ALE INSECTELOR
 Dăunătorii din agricultură fac parte din lumea animală care, cuprinde aproximativ 2.000.000 de specii din care peste
1.200.000 sunt specii de insecte. În ordine sistematică dăunătorii animali din agricultură aparţin la patru încrengături zoologice:
Nematoda (nematozi), Mollusca (moluște), Arthropoda (animale cu picioare articulate) şi Vertebrata (vertebrate).
Încrengătura Arthropoda cuprinde clasele: Crustacea (raci, crabi, creveti), Arachnida (păianjeni, acarieni), Myriapoda
(miriapodele) şi Insecta (insecte).
Clasa Insecta fiind cel mai mare şi mai diversificat grup de animale dăunătoare va fi prezentată mai amănunţit. Numele de
insectă îşi are originea de la cuvântul latin “insectum”= segmentat. Insectele sunt animale cu corpul format din segmente care pot fi
homonome (ca la larve) sau heteronome (ca la adulţi). Prezintă în general dimensiuni foarte variabile, de la forme milimetrice (0,1 –
0,2 mm) până la forme mari (33 cm).

Caractere generale morfologice

Insectele, pe lângă caracterele generale de artropod (corp segmentat, picioare articulate etc.) au şi însuşiri particulare,
proprii şi anume alcătuirea corpului din trei părţi bine evidenţiate: cap, torace şi abdomen.
Embrionul este format din 21 de somite sau metamere, care în viaţa postembrionară se repartizează astfel: 6 somite vor forma capul, 3
somite toracele şi 12 somite abdomenul.
La cap, insectele prezintă o pereche de antene, piesele aparatului bucal şi organele vizuale (ochi compuşi şi ochi simpli).
Toracele este alcătuit din 3 segmente bine distincte: protorace, mezotorace şi metatorace. Pe fiecare segment toracal,
ventral sunt inserate câte o pereche de picioare articulate, deci în total 6 picioare, de unde şi denumirea clasei Insecta de Hexapoda. Pe
mezo şi metatorace, dorsal şi lateral sunt inserate una sau două perechi de aripi. La unele grupe de insecte acestea lipsesc.
Abdomenul este format dintr-un număr variabil de segmente (10 – 11 segmente la insectele inferioare şi 5 – 6 la cele
superioare) şi prezintă o serie de orificii: orificiul anal, orificiul genital şi câte o pereche de orificii situate lateral pe majoritatea
segmentelor abdominale, de regulă 8 perechi, numite stigme, având rol în respiraţie.
CAP

TORACE

ABDOMEN
Corpul insectelor este acoperit de un tegument format din: cuticulă, hipodermă şi membrană bazală.

Tegumentul insectelor, spre deosebire de al celorlalte artropode, conţine numai chitină

(polizaharid azotat), nu şi carbonat de calciu. Pornind de la teoria lui I. I. Mecinicov (1845 –
1961) conform căreia “nevertebratele sunt nişte vertebrate întoarse pe dos”, tegumentul la insecte
reprezintă scheletul extern al acestora şi asigură locul de inserţie al muşchilor pe interior. De
asemenea, el protejează insecta împotriva factorilor nocivi externi şi permite eliminarea unor
substanţe în exterior.
Cuticula reprezintă învelişul corpului şi al apendicilor, conţine substanţe proteice şi
chitină. Este un înveliş mort, elastic şi dur, format din 3 straturi: epicuticulă, exocuticulă şi
endocuticulă.
Epicuticula este un strat de natură grasă, nechitinizat, cu rolul de a menţine în corp o
umiditate constantă.
Exocuticula este stratul cel mai dur, formată din lamele de chitină dispuse
perpendicular pe suprafaţa tegumentului, asigurând duritatea.
Endocuticula este stratul cel mai îngroşat, formată din lamele de chitină, dispuse
paralel cu suprafaţa tegumentului, asigurând elasticitatea.
Hipoderma este formată din celule vii de formă cilindrică sau cubică, cu nuclei mari şi
are rolul de a secreta cuticula.
Membrana bazală se prezintă ca o palisadă, formată din celule stelate ale căror
interstiţii sunt pline cu substanţă intercelulară omogenă. Este stratul cel mai subţire, adesea greu
de pus în evidenţă cu ajutorul coloranţilor şi are rolul de a prelua substanţele hrănitoare din
hemolimfă şi a le duce la hipodermă.
Cuticula nu este aproape niciodată netedă, ci ea prezintă o sculptură caracteristică
(creste, negi, solzi, ţepi, peri simpli, ramificaţii). Totalitatea perilor şi dispunerea lor pe organele
insectei se numeşte chetotaxie şi prezintă importanţă în sistematică.
 Coloraţia tegumentului la insecte

Tegumentul insectelor poate fi colorat în toate nuanţele (negru, verde, galben, roşu, brun), ceea ce dă insectelor o înfăţişare
de o rară frumuseţe. Aceste culori se datorează fie pigmenţilor (culori pigmentare), fie structurii cuticulei (culori metalice) sau rezultă
prin combinarea celor două situaţii.
În general, insectele prezintă trei tipuri de coloraţie:
- coloraţia pigmentară (chimică), când substanţele chimice sunt dizolvate în straturile tegumentului şi mai ales în cuticulă.
Pigmenţii se formează imediat după năpârlire şi se accentuează pe măsură ce cuticula se întăreşte. Această coloraţie este permanentă şi
nu dispare după moartea insectei.

- coloraţia de structură (fizică, optică) este dată de structurile tegumentului care

reflectă, refractă şi interferează lumina, apărând culori metalice. Şi acest tip de
coloraţie se păstrează după moartea insectei.

CASIDA NEBULOSA
(gândacul țestos al sfeclei)
 - coloraţia prin transparenţă, când tegumentul insectei este transparent, iar conţinutul intern dă culoarea insectei. Ex.
larvele gândacului din Colorado sunt de culoare roşie-portocalie datorită coloraţiei hemolimfei, iar culoarea verde a unor larve de
lepidoptere este determinată de hrana ingerată.

omizi Larva gândacului din Colorado

 Caractere generale anatomice

Sistemul circulator
Circulaţia la insecte este deschisă şi lacunară. Inima este situată dorsal şi are rol de pompare. Sângele se numeşte hemolimfă,
nu are globule roşii şi deci, nu transportă oxigen. Hemolimfa circulă prin vasul dorsal (inimă şi aortă) de la partea posterioară spre
partea anterioară dorsal şi prin diafragme (dorsală şi ventrală).
Sistemul nervos este ganglionar şi scalariform, dispus ventral. Sunt câte doi ganglioni pe fiecare segment legaţi prin comisuri şi
conective. În capsula cefalică ganglionii se concentrează şi formează creierul la insecte.
Sistemul respirator
Respiraţia la insecte este traheeană, completată uneori prin cea cutanee. Traheele se deschid la exteriorul corpului prin
orificii numite stigme. Fiecare stigmă prezintă iniţial o cameră atrială prevăzută cu numeroşi spini ce au rolul de a filtra aerul. Din
camera atrială porneşte o trahee scurtă, se ramifică în trei ramuri (una pentru partea dorsală, alta pentru partea ventrală şi ultima pentru
partea viscerală). Apoi fiecare se divide dicotomic, ducând aerul până la ultima celulă din organism prin traheole. Expiraţia la insecte
este activă, iar inspiraţia este pasivă.
Sistemul excretor
Excreţia se face prin tuburile lui Malpighi, organe sub forma unor tuburi lungi şi subţiri, goale, ce se deschid la tubul digestiv.
Prin osmoză, metaboliţii (uraţi, acizi, săruri) trec în tubul digestiv şi sunt eliminaţi prin orificiul anal.
Numărul lor este de 2 – 150. Funcţii de excreţie, ca rinichi de acumulare, mai îndeplinesc corpul gras şi celulele pericardiale
(nefrocite).
Sistemul digestiv
Este format din tub digestiv şi diferite glande. Tubul digestiv cuprinde: intestinul anterior, intestinul mediu şi intestinul
posterior.
Intestinul anterior se deschide cu orificiul bucal şi cavitatea bucală în care se află glandele salivare, apoi se continuă cu
faringele, esofagul şi proventricul.
Intestinul mediu prezintă o serie de excrescenţe numite cecumuri gastrice, care ajută la digestie.
Intestinul posterior se deschide cu orificiul anal.
Sistemul secretor
Este format din glande exocrine şi endocrine. Glandele exocrine secretă ceară (glande ceriere), fire de mătase
(glande sericipare), substanţe urticante cu rol de apărare (glande repulsive), substanţe atractante (glande producătoare de
feromoni) etc. Glandele endocrine secretă hormoni, având rol în metamorfoză şi diapauză.
Sistemul muscular
Musculatura la insecte este alcătuită din muşchi scheletici sau striaţi şi muşchi viscerali sau netezi.
Muşchii scheletici se prind pe partea internă a tegumentului şi servesc la mişcarea corpului, organelor de locomoţie,
pieselor bucale (muşchi mandibulari).
Muşchii netezi sunt circulari sau longitudinali şi alcătuiesc muşchii inimii, ai gonadelor şi intestinului.

Sistemul reproducător
Sexele la insecte sunt separate, rareori întâlnim cazuri de hermafroditism.
Sistemul reproducător este situat în abdomen, iar orificiile canalelor genitale se deschid pe partea ventrală pe
segmentele 8 şi 9 abdominale.
Sistemul reproducător mascul este format dintr-o pereche de gonade (testicule), două canale deferente, canal
spermatic, glande anexe şi organ copulator numit aedeagus.
Sistemul reproducător femel este format dintr-o pereche de gonade (ovare), două conducte genitale (oviducte), un
canal comun (vagin), glande anexe, receptacul seminal şi bursa copulatoare.
Reproducerea la majoritatea insectelor este gamogenetică, însă unele insecte se reproduc şi parthenogenetic
(Homoptera – Aphididae (afide)).