Fig. 5.36.

Cuptor cu inducţie cu miez de fier pentru topirea aliajelor de aluminiu: / - capac; 2 - căptuşeală refractară; 3 - miez de fier
(oţel); 4 - suport; 5 - canal vertical;
6 - gură de turnare.

Fig. 5.37. Cuptor cu inducţie cu creuzet: / - creuzet; 2 - carcasă; 3 - gură de turnare; 4 - ax de rotaţie; 5 - conductoare electrice.
Cuptorul cu inducţie cu miez de fier (cu inel) are în partea inferioară a spaţiului de lucru un canal, care, la ambele capete este în
contact cu baia metalică. Acest canal cu metal formează circuitul secundar, alcătuit dintr-o singură spiră a transformatorului, iar circuitul
primar este constituit dintr-o bobină care se află în interiorul acestui canal. Pentru ca circuitul să fie închis şi cuptorul să poată funcţiona
trebuie ca acest canal să fie mereu plin cu metal. Solidificarea canalului trebuie evitată, întrucât contracţia de solidificare duce la distrugerea
căptuşelii refractare a canalului.
Aceste cuptoare prezintă o serie de avantaje, în comparaţie cu alte agregate, dintre care mai importante sunt:
• metalul nu vine în contact cu gazele din atmosfera agregatului;
• pierderile prin oxidare şi volatilizare sunt mici;
• metalul este încălzit uniform în tot spaţiul de elaborare;
• consumul de energie este mai mic, 380-450 kW/t faţă de 430-600 kW/t la cuptoarele electrice cu rezistenţă;
• productivitate mare şi durabilitate mare în exploatare.
Dezavantajul cuptoarelor cu inel îl constituie faptul că necesită păstrarea în permanenţă a unui rest de metal topit în cuptor, şi deci
se pretează numai la elaborarea continuă a aceluiaşi tip de aliaj.
în practică se folosesc cuptoare cu inducţie cu inel monofazice, cu o putere de 125-250 kW, cu o capacitate de 450-1000 kg şi o
productivitate de 400-450 kg/h. în ultimul timp au început însă să fie folosite şi cuptoare cu inducţie cu miez de fier bifazice sau trifazice, cu
capacităţi de 2,5-81.
Pregătirea încărcăturii, precum şi introducerea materialelor în cuptor sunt complet mecanizate. Cuptoarele de acest tip sunt utilizate
în special pentru elaborarea aliajelor care se supun turnării sub presiune.
Cuptoarele cu inducţie fără miez, cu creuzet (fig. 5.37) au întregul spaţiu de lucru înconjurat de o bobină (serpentină) din cupru
răcită în interior cu apă. Această bobină reprezintă primarul circuitului, iar bucăţile de metal ce se introduc în creuzet reprezintă secundarul.
După tipul alimentării, aceste cuptoare se împart în trei categorii:
• cuptoare cu frecvenţă industrială (50 Hz), alimentate de la reţeaua uzinei prin transformatoare coborâtoare de tensiune; puterea lor
variază între 20-500 kW şi au o capacitate de 80-4000 kg;
• cuptoare cu frecvenţă medie, cuprinsă între 500 şi 10 000 Hz; au cea mai largă aplicare în exploatare;
• cuptoare cu frecvenţă înaltă, între 50-400 kHz.
Aceste cuptoare se utilizează în mod frecvent la elaborarea aliajelor în compoziţia cărora intră elemente cu mare afinitate chimică
faţă de gaze.
 Randamentul şi consumul de energie, precum şi costurile de investiţii pentru acest tip de cuptor sunt mai mari decât Ia cuptorul cu
miez şi în plus, necesită o circulaţie permanentă de apă prin bobina primară.
Aceste cuptoare prezintă o serie de avantaje, şi anume:
• metalul nu vine în contact cu combustibilul şi cu electrozii, ceea ce permite obţinerea unor materiale cu proprietăţi superioare;
• oxidarea este redusă şi pierderile sunt mici;
• baia metalică este puternic agitată sub acţiunea forţelor electromagnetice;
• oferă posibilitatea elaborării de aliaje în vid şi în atmosferă inertă;
• au construcţie simplă, spaţii relativ mici, iar concentrarea mare de energie permite accelerarea procesului de topire şi realizarea
unor productivităţi mari.
Dezavantajele acestor cuptoare sunt:
• temperatura relativ scăzută a zgurii şi cantitatea sporită a acesteia;
• necesitatea unor surse de alimentare speciale, cu construcţie complicată care influenţează negativ randamentul sistemului de
încălzire.
Creuzetul acestor cuptoare este confecţionat dintr-o masă refractară pe bază de argilă silicioasă ce poate rezista la aproximativ 5000
topiri. Se menţionează în mod special posibilitatea de curăţire uşoară şi fără riscuri, precum şi schimbarea compoziţiei aliajului fără
dificultăţi.
Capacitatea, productivitatea şi consumul de energie pentru acest tip de cuptoare este prezentată în tabelul 5.14.
O variantă economică practică o reprezintă cuplarea unui cuptor electric cu inducţie cu creuzet, la frecvenţa reţelei cu un cuptor cu
inducţie cu canale.
Tabelul 5.14
Capacitatea, productivitatea, viteza de topire şi consumul de energie al cuptoarelor cu inducţie cu creuzet
Volumul Puterea Productivitatea Consum de energie
creuzetului t cuptorului kW kg/h kWh/t

0,85 310 565 575

3,2 720 1450 520
6,25 1370 2900 500
12,0 3800 8000 500
Cuptoarele de menţinere a aliajelor de aluminiu, în marea lor majoritate sunt cuptoare electrice cu rezistoare sau cuptoare cu
inducţie cu canale (pentru capacităţi mai mari de 1000 kg), o atenţie deosebită acordându-se în prezent cuptoarelor cu bobină scurtă.
Capacitatea acestora este cuprinsă între 7-20 t. Ele sunt căptuşite cu cărămidă de magnezită, iar bolta este căptuşită cu cărămidă de
silica. Cuptoarele electrice cu rezistoare (fig. 5.38) au putere de 100-300 kW şi un consum de energie de 100-150 kWh.
De cele mai multe ori cuptoarele de menţinere realizează şi rafinarea băii metalice. Ele sunt prevăzute cu un perete refractar care
separă camera de bază (de menţinere) de decantorul de zgură (fia. 5.39).

Fig. 5.38. Cuptor electric cu rezistoare pentru menţinerea aliajelor lichide de aluminiu: / - căptuşeala cuptorului; 2 - baia metalică; 3
- gură de evacuare; 4 - boltă mobilă; 5 - gură de alimentare.
Cuptoarele de topire cu flacără cu combustibil lichid (cu creuzet sau cu reverberaţie) sunt agregate robuste, dar cu randament termic
scăzut (30 %). Acest dezavantaj poate fi înlăturat prin preîncălzirea aerului de combustie, utilizând recuperatoare de căldură, sau prin
preîncălzirea şarjei, care conduc la creşterea randamentului.

Fig. 5.39. Cuptor cu flacără pentru menţinerea şi rafinarea aliajelor de aluminiu: / - nivelul topiturii; 2 - zona de încărcare; 3 - perete
refractar; 4 - decantor de zgură.