Universitatea de stat din Republica Moldova

Facultatea de Psihologie, Sociologie, Asistența Socială și Științe ale

Educației

Lucrul individual la „Bazele psihoterapiei

Student: Bîtcă Dumitrița, Grupa 3.1, Psihologie

Profesor: Rusu Inga, lect. Univ.

Chișinău 2019
 Studiu de caz

„Bună, am 16 ani și mă lupt cu anorexia. Sunt un copil scheletic. Cumva pe la vârsta de 14 ani
m-am gândit că sunt grasă. Mi-am pierdut tatăl când aveam 3 ani și locuiam cu bunica, deoarece
mama era consumatoare de droguri. Bunica a murit când aveam 9 ani, așa că sentimentele mele
le-am păstrat pentru mine, nu le-am împărtășit nimănui. De fiecare dată când mă priveam în
oglindă nu îmi suportam aspectul. Eram grasă, de fapt nu eram chiar grasă, dar trebuia să mai
slabesc câteva kilograme. Cred că anorexia mea a început în vara când, înainte de clasa a IX-a,
un prieten mi-a spus că m-am cam îngrășat. Nu suportam ca oamenii să gândească despre mine
că eram grasă. Mă uram. Așa că am început să nu mai consum mâncare grasă, făceam câte 200
de exerciții pe noapte și într-o lună am slăbit 3 kilograme. Asta nu era deajuns pentru mine. Așa
că am început să nu mai mănânc aprope nimic...doar 5 biscuiți pe zi, câteva fructe și apă. Am
decis să alerg și am alergat 4 mile pe zi, plus 500 de exerciții în fiecare noapte, așa că într-o lună
am pierdut 11 kilograme și încă mă consideram grasă. Îmi plăceau complimentele: „Oo, ce slabă
ești...arăți atât de bine! ”. Dar tot nu eram fericită. Îmi amintesc că aveam 50 de kilograme și
vroiam să ajung la 45 de kilograme. Așa că m-am decis să ajung acolo...În cele din urmă am
început să nu mai mănanc absolut nimic. Beam apă, alergam și făceam exerciții prea multe.
Familia mea s-a îngrijorat și m-a dus la un medic. Mi-am pus greutăți la glezne și asta a făcut să
pară că sunt cu 5 kilograme mai grasă. Așa că s-au gândit că e doar un lucru adolescentin. Totuși,
nu era. În cele din urmă am slăbit chiar mai mult de 45 de kilograme. Frații mei erau îngrijorați.
Uram mâncarea ca și cum ar fi fost cel mai aprig dușman. Într-o zi am fost dusă la spital și mi s-a
spus că am anorexie. M-am certat și m-am împotrivit, dar ei mi-au pus tub pentru alimentare,
pentru că nu voiam să mănânc. Apoi m-am cântărit și luasem în greutate 3 kilograme. Mi-am
scos tubul și am plecat. Astăzi sunt încă anorectică și lupt să depășesc anorexia zi după zi. Acum
am 36 de kilograme. Doar un mic sfat- dacă credeți că cineva este supraponderal, țineți-o pentru
voi. Nimănui nu-i pasă ce gândiț voi. Poate nu îi afectează pe unii oameni, dar alții nu pot trece
peste asta, așa că vedeți- vă de treaba voastră! Într-o zi mâncarea nu va mai fi dușmanul meu și
voi învinge anorexia! ”
Abordarea psihanalitică

Abordarea psihanalitică pornește de la convingerea că comportamentul uman etse determinat de

interferența forțelor psihologice. După cum a formulat Freud în modelul structural de funcționare
a personalițății, aceste forțe înclud:

 Necesități primare, dorințe și impulsuri care sunt în afara conștiinței(Id/ inconștient)

 Capacități de gândire, simțire și acțiune în vederea satisfacției necesităților. Dorințelor și
impulsurilor( Ego/conștient)
 Sentiment de proprietate și de conștiință în momentul satisfacerii necesităților, dorințelor
și impilsurilor( SuperEgo/ norme morale și sociale)

Asumpțiile fundamentale ale acestei abordări sunt:

 Conținutul refulat al Id-ului, care este guvernat de principiul plăcerii, tinde să se exprime
la nivelul Eului
 Conștientizarea la nivelul Eului(guvernat de principiul realității) a acestui conținut refulat
generează trăirile emoționale negative.
 Odată generate trăirile emoționale negative, Eul, sub presiunea realității și SupraEului,
apelează la mecanisme de apărare pentru a bloca conștientizarea lor. Primul mecanism
angajat este represia/refularea. Dacă acest mecanism nu este eficient, atunci conținutul
refulat se va exprima în vise, acte ratate sau simptome nevrotice. Întregul demers este
sintetizat sub forma așa numitului „triunghi al conflictului”.

Acum să abordăm cazul prezentat din perspectiva acestei abordări. Din punctul de vedere al
abordării psihanalitice, fata de 16 ani ce suferă de anorexie, are un conținut refulat la nivelul Id-
ului, care conștientizat la nivelul Eului generează trăiri emoționale negative. Știm că tatăl ei a
murit când avea 3 ani, iar mama ei era dependentă de droguri, așa că a locuit cu bunica, doar că
și bunica ei a murit când avea 9 ani. Astfel, sentimentele sale legate de aceste evenimente nu au
fost exprimate și rezolvate, dar au fost refulate la nivelul Id-ului. Pe parcurs acestea au ieșit la
iveală al nivelui Eului și au generat emoții negative, iar SupraEul ca să se apere a apelat la
refulare. Se pare că în acest caz mecanismul de apărare nu afuncționat eficient, din moment ce a
început să aibă simptome nevrotice manifestate prin obsesia compulsivă de a slăbi. În momentul
în care cineva i-a spu că s-a mai îngrășat a creat un conflict actual, care de fapt are un conflict
bazal din prima copilărie, legat de moartea tatălui, dependența mamei și moartea bunicii.

Recomdare din perspectiva abordării psihanalitice

Ca să se elimine simptomele este nevoie să se elimine conflictul actual. Acest lucru se realizează
prin rezolvarea conflictului bazal. Adică, ca să se schimbe comportamentul obsesiv de a slăbi,
este nevoie să se rezolve conflictul din copilărie, să se îndepărteze sentimentele negative ce se
leagă de moartea tatălui și a bunicii, dar și sentimentele legate de mama acesteaia.

Abordarea cognitiv-comportamentală

Abordarea cognitic-comportamentală consideră problemele psihologice ca fiind răspunsuri

dezadaptative învățate, susținute de cogniții disfuncționale. Orice răspuns este considerat ca fiind
determinat de prelucrări informaționale, potențial amorsate de diverși stimuli care persistă ca
urmare a întăririlor. Însă, odată generate aceste răspunsuri, intervin puternic principiile
comportamentale, care, prin jocul întăririlor și pedepselor, mențin sau elimină răspunsurile
respective. Pentru a trata eficient problemele psihologice, este necesar să modificăm
comportamentele dezadaptative și cognițiile prin tehnici specifice de modificare cognitiv-
comportamentală.

Modelul ABC cognitiv inițiat de Ellis(1962), cu trei componente principale

A(activating events) = evenimentul activator poate fi: situații obiective, gânduri, emoții și
comportamente legate de acestea etc.

B(beliefs) = convingerile/cognițiile persoanei(elementul cognitiv de prelucrare informațională).

Cognițiile persoanei nu sunt doar declanșate de evenimentul activator , ci mediază modul de
percepere și reprezentare a acetuia în mintea noastră.

C( consequences) = consecințele procesării cognitive evenimentului activator, și anume:

răspusuri emoționale, comportamentale și fiziologice/biologice.

Dacă analizăm studiul de caz prezentat prin abordarea cognitiv- comportamentală concluzia ar fi
că protagonista prezintă anumite cogniții disfuncționale asuprea corpului său ceea ce îi determină
un stres psihic puternic, și ca să scape de acesta adoptă comportamentul obsesiv de a slăbi. Dacă
trecem cazul prin modelul ABC, avem următoarea desfășurare:
A= Evenimentul activator a fost momentul când un prieten îî spune că s-a mai îngrășat

B= Cogniții disfuncționale: „Sunt grasă”, „Sunt urâtă”, „Mă urăsc”

C= Comportamente disfuncționale: A început să nu mai mănânce aproape nimic și să facă

exerciții fizice exagerate, ceea ce a condus la o slăbire exagerată, până la 36 kg

Recomandare din perspectiva abordării cognitiv-comportamentale

Această abordare susține faptul că o modalitate optimă de a reduce distresul și comportamentele

dezedaptative este modificarea cognițiilor disfuncționale, însă aceasta implică efort și
perseverență din partea subiectului. În cazul protagonistei din studiul de caz prezentat este nevoie
de a schimba cognițiile disfuncționale despre corpul său, ceea ce o să înlăture distresul, și desigur
că și comportamentul obsesib de a slăbi. Dacă persoana o să adopte cogniții funcționale în
privința corpului său nu o să mai simtă nevoia să slabească atât de mult.

Bibliografie

Tatiana Turchină, Psihologie clinică. Suport de curs, Chișinău 2018

Violeta Enea, Ion Dafinoiu, Anorexia nervoasă, Polirom, Iași 2012