Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Verb personal
Are forme pentru toate persoanele. El permite existența unui subiect cu care se va
acorda întotdeauna în persoană și număr, conjugându-se la toate persoanele.
Verb impersonal
Are numai o formă, pentru persoana a III-a, numărul singular. Acțiunea exprimată
prin verbul în cauză nu poate fi atribuită unei persoane. Un exemplu care aparține
acestei categorii este cel utilizat în comunicarea referitoare la datele meteo: ninge,
plouă, se întunecă etc. În situația în care verbele impersonale sunt întâlnite alături
de un subiect gramatical, avem de-a face cu formulări de tipul „verbul predicativ a
fi + subiect”.
Verb unipersonal
Verb tranzitiv
Exemple:
Verb intranzitiv
Verb regulat
Verb neregulat
Verb auxiliar
Verb predicativ
Acesta poate forma singur predicatul dacă se află la un mod predicativ. Astfel, de
obicei, verbul predicativ îndeplinește de unul singur funcția sintactică de predicat
verbal.
Exemplu: Bărbatul mănâncă.
Verb copulativ
Acesta nu poate îndeplini de unul singur funcția de predicat verbal, astfel încât,
împreună cu numele predicativ, devine predicat nominal. Verbul copulativ este
intranzitiv și acceptă însoțirea cu un adjectiv (ex. El este inteligent.).
Verbele copulative fac conexiunea dintre subiect și numele predicativ, având rolul
unor instrumente de legătură. Ele pot lipsi din context, întrucât sensul lor lexical nu
este unul puternic (exemplu: Eu sunt pictor, el – tâmplar.).
Diatezele verbale
Diateza indică relația dintre acțiunea exprimată prin verb și participanții la aceasta
(altfel spus, relația dintre agent – autorul acțiunii – și pacient – cel asupra căruia se
răsfrâng consecințele acțiunii). Depinzând de definiția diatezei și de criteriile care
decurg din aceasta, în limba română regăsim între două și șase diateze. Cele mai
semnificative dintre acestea sunt: diateza activă, pasivă și reflexivă.
Diateza activă
Un verb aflat la diateza activă indică faptul că acțiunea este făcută de către
subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau nu în propoziție). Această diateză
este cel mai des întâlnită în limba română.
Diateza pasivă
Exemplu:
Diateza reflexivă
Această diateză indică faptul că acțiunea nu este doar realizată de către subiectul
gramatical, ci este și suferită de acesta. Verbul de conjugat se află întotdeauna
alături de pronume reflexive sau pronume personale neaccentuate utilizate ca
pronume reflexive. Aceste pronume nu vor avea funcție sintactică, fiind doar indici
gramaticali ai diatezei reflexive.
Exemplu: Eu m-am supărat pe Anca.
Timpurile verbale
Timpul unui verb indică momentul în care se petrece acțiunea indicată de către
acesta. Forma verbului arată dacă acțiunea se petrece în prezent, trecut sau viitor.
Timpul prezent
Verbul aflat la timpul prezent indică faptul că acțiunea exprimată prin intermediul
acestuia se petrece în momentul vorbirii.
Timpul trecut
Imperfect
Exemplu: Priveam pe fereastră.
Perfect simplu
Timpul perfect simplu indică o acțiune realizată în trecut și încheiată recent. Acest
timp verbal este specific mai degrabă comunicării orale decât celei scrise.
Exemple:
Privii pe fereastră.
Făcui o prăjitură.
Perfect compus
Timpul mai mult ca perfect indică o acțiune care a fost atât începută, cât și
încheiată într-un moment trecut, înaintea unei alte acțiuni trecute.
Exemplu: Privisem pe fereastră.
Timpul viitor
Timpul viitor indică faptul că acțiunea exprimată prin intermediul verbului va avea
loc în viitor, după momentul vorbirii.
Viitorul popular
Exemplu: verbul a fi: voi fi, vei fi, vor fi, vom fi, veți fi, vor fi
Modurile verbale
Modul unui verb este forma pe care acesta o ia pentru a indica perspectiva
vorbitorului asupra acțiunii. Aceasta poate fi reală (scriu), posibilă (să scriu),
dorită sau condiționată (aș scrie) sau ordonată (scrie!). Modurile verbului se împart
în două mari categorii:
Indicativ
Modul indicativ arată o acțiune reală exprimată la timpuri bine delimitate: prezent,
imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect și viitor.
Exemple:
Mănânc. (prezent)
Mâncam. (imperfect)
Conjunctiv
Prezent: să mănânc
Perfect: să fi mâncat
Condițional-optativ
Prezent: aș mânca
Perfect: aș fi mâncat
Imperativ
Acest mod verbal poate exprima: o rugăminte, un îndemn, un ordin sau o urare. El
prezintă atât forme afirmative, cât și negative, însă numai pentru persoana a II-a
(singular și plural).
Exemple:
Mănâncă!
Nu mâncați!
Infinitiv
Infinitivul are o marcă proprie (prepoziția „a”) în forma lui scurtă. Acesta are și o
formă lungă, fiind aplicabil la timpurile prezent și perfect.
a) Prezent: a scrie
b) Perfect: a fi scris
b) Formă lungă: scriere
Participiu
Verbul la participiu are valoare substantivală dacă este articulat cu articol enclitic
sau dacă este poziționat după un articol proclitic.
Exemplu:
Gerunziu
Modul gerunziu arată contextul în care se petrece acțiunea indicată de verb. Acest
mod verbal se construiește adăugând sufixele „ând” sau „ind” rădăcinii verbului.
Exemple: vorbind, tăcând
Supin
Acest mod verbal arată scopul acțiunii denumite de verb, precum și destinația și
originea unui obiect. Supinul se construiește pornind de la participiul verbului și
adăugând acestuia o prepoziție simplă sau compusă.
Exemple:
Modul indicativ
timpul prezent timpul perfect simplu timpul perfect compus timpul imperfect timpul mai mult ca perfect timpul viitor simplu
Modul conjunctiv
eu să mănânc să fi mâncat
tu să mănânci să fi mâncat
Modul condițional-optativ:
eu aș mânca aș fi mâncat
tu ai mânca ai fi mâncat