Marea Criză Economică

Marea criză economică a fost perioada crizei lumii

capitaliste datorată supraproducției, între anii 1929-1933,
caracterizată printr-o scădere dramatică a activității
economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au
manifestat încă din anul 1928.
Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările
puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate,
ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de
exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a
scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile
personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele
din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în
special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în
construcții a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de
pe urma scăderii prețurilor mărfurilor .Mineritul și
exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică
scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele
de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte
sectoare erau cele mai reduse mărfuri agricole
cu 40 – 60%.