Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

S.I.8. Puteri în circuite electrice de c.a. monofazat, în r.p.s.:

puterea instantanee, p;
puterea activă, P; puterea reactivă, Q; puterea aparentă, S;
puterea aparentă complexă, S

Fie un dipol receptor, liniar, pasiv, de impedanţă coplexă Z (Fig.1.a cu regula

de asociere a semnelor u şi i la receptoare), alimentat cu tensiunea u şi parcurs de
curentul i, mărimi sinusoidale variabile în timp, cunoscute, de forma:
u  U 2 sin t ,
 (1)
i  I 2 sin (t   ).
Puterea instantanee este puterea schimbată la un moment dat de receptorul Z
cu sursa şi are expresia:
p (t )  u (t )i (t ) (2)
Ţinând cont de relaţia de definiţie (2) şi de transformările trigonometrice uzuale :
sin  sin   (1 / 2)[cos(  )  cos(  )]
cos(  )  cos  cos   sin  sin 
În r.p.s. , p poate fi scrisă sub una din formele:
 I. p  2 UI sin t sin (t  ) 
  UI cos   UI cos (2t  ) 
 (3)
  P  pf


 II. p  UI cos   UI ( cos 2t cos   sin 2t sin ) 

  UI cos  (1  cos 2t )  UI sin  sin 2t 

  P (1  cos 2t )  Q sin 2t 
  p p  po ,

în care se evidenţiază următoarele componente:

P  UI cos  - putere activă, (4)

Q  UI sin  - putere reactivă
p f   UI cos (2t  ) - putere instantanee fluctuantă,
p p  P (1  cos 2t ) - putere instantanee de pulsaţie, (5)

p0  Q sin 2t - putere instantanee de (6)

oscilaţie,
 Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

Fig. 1
Atât din relaţiile (3), cât şi din graficul p = f(t), trasat în fig.1.b, rezultă că puterea
instantanee , p este o mărime variabilă în timp, periodică, de pulsaţie dublă, 2,
faţă de mărimile u şi i şi care poate lua valori atât pozitive cât şi negative. Nu este o
mărime sinusoidal variabilă în timp.
 Conform relaţiei I din (3), p este privită ca având o componentă constantă,
P  UI cos  - puterea activă şi o componentă sinusoidală de pulsaţie dublă 2,
p f   UI cos(2t   ) - puterea fluctuantă.
 Conform relaţiei II din (3), p este privită ca fiind formată din două
componente periodice, de pulsaţie dublă 2, una pulsatorie pp şi una alternativă,
oscilantă, p0 , cu ajutorul cărora se definesc puterile activă, P şi reactivă, Q în cele ce
urmează.
 Faptul că, în cazul general, puterea instantanee, p poate lua valori atât pozitive
cât şi negative, arată că p nu ciculă în sens unic ci este transferată bidirecţional, atât
de la sursă spre receptor (corespunzător valorilor p > 0), cât şi invers în anumite
intervale de timp (atunci când p < 0). Transferul de putere este însă
dominant/preponderent de la sursă spre receptor, ceea ce se reflectă în componenta
constantă (valoarea medie), a puterii instantanee care este pozitivă ( P  0 ).
(Fig.1.b).
Transferul ireversibil al puterii de la sursă la receptor este reflectat de puterea
instantanee de pulsaţie, p p  UI cos (1  cos 2t ) care, pentru circuitele în
regim de receptor (la care defazajul  are valori în intervalul
(   / 2;0]  [0;  / 2) , deci cos>0) este permanent pozitivă, pp  0.
Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

Puterea activă, P caracterizează cantitativ transferul ireversibil de putere de la sursă

la receptor; se defineşte drept valoarea medie a puterii instantanee p, egală cu
valoarea medie a puterii de pulsaţie, pp, calculate pe o perioadă şi, în S.I., se
măsoară în Watt, respectiv:
T T
1 1
P
T
 p dt 
T
 p p dt  UI cos (7)
0 0
 W 
Puterea activă se poate exprima şi în formele:

P  U a I  UI a  RI 2  GU 2 . (8)

P 0 pentru circuite receptoare:      / 2,   / 2  ,cos

  0;
P = P max = UI =S pentru   0 ( cos  =1 ) - circuit pur activ sau rezonant ;
P = P min = 0 pentru    ( / 2) ( cos  = 0 ) - circuit pur reactiv.

P este puterea electrică utilă care poate fi scoasă din sistem pentru a fi
transformată în alte forme folositoare de energie: calorică, luminoasă, mecanică.
Puterea activă absorbită de la sursă, de către receptorul de impedanţă Z  R  jX
este egală cu puterea consumată/disipată caloric prin efect Joule-Lenz în rezistenţa sa,
R. In motoare electrice P se transformă în putere mecanică. Dacă din rezolvare rezultă
P  0 dipolul analizat cedează putere pe la bornele sale către circuitul exterior .

Puterea reactivă, Q. Procesul oscilant al puterii între sursă şi receptor, este

caracterizat de puterea instantanee de oscilaţie, p0   UI sin  sin 2t (care are
atât valori pozitive cât şi negative). Întrucât valoarea medie a acestei puteri este egală
cu zero, pentru aprecierea cantitativă a procesului oscilant (transferul reversibil,
neamortizat, de putere între sursă şi receptor) se utilizează amplitudinea puterii de
oscilaţie, numită putere reactivă, Q , măsurată în S.I. în VAr (Volt-Amper reactiv) şi
definită prin relaţia:

Q  max.p o  t   UI sin   VAr  (9)

Q se poate exprima şi sub formele:

Q  U r I  UI r  XI 2  BU 2  (10)
,
 Q L  QC
unde, X  ( X L  X C ); B  ( BL  BC ) . (11)
Q  0 pentru   0 , circuit inductiv , Q - este absorbit de receptor;
Q  0 pentru   0 , circuit capacitiv, Q - cedat de circuitul receptor spre sursă.
Q= Qmax =  UI pentru    ( / 2) , ( sin  =  1 ):bobină , resp. condensator
ideale;
 Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

Q= Qmin = 0 pentru   0 , ( sin  = 0) : circuit activ (pur rezistiv sau

rezonant).

Deşi pentru cele două puteri P şi Q rezultă dimensiuni identice, întrucât ele au
semnificaţii fizice diferite, unitatea de măsură a puterii reactive, în S.I., se numeşte
voltamper reactiv (VAr).

Puterea aparentă. În afara puterilor P şi Q, în circuitele de c.a. se defineşte puterea

aparentă S, prin relaţia:

S  UI  ZI 2  YU 2  VA  (12)

Unitatea de măsură a puterii aparente, în SI, este voltamperul (VA).

Raportul puterilor activă şi aparentă, egal în acest caz cu cos ,
P
K P=  cos  se numeşte factor de putere .
S
Pentru un circuit dat, caracterizat prin tensiunea U şi curentul I, puterea aparentă S este
egală cu valoarea maximă a puterii active din circuitul respectiv (la cos  = 1).

Expresiile (7), (9) şi (12) sugerează posibilitatea reprezentării celor trei puteri P, Q şi
S, sub forma unui triunghi dreptunghic (Fig.1.c), numit triunghiul puterilor. Acesta
poate fi obţinut fie din triunghiul tensiunilor, prin multiplicarea tuturor laturilor cu I,
respectiv din triunghiul curenţilor prin multiplicarea tuturor laturilor cu U, fie din
triunghiul impedanţei, respectiv triunghiul admitanţei, prin multiplicarea laturilor
lor cu I2, respectiv U2. Din triunghiul puterilor rezultă relaţiile:

S  P2  Q2 ; P  S cos  ; Q  S sin  ; Q  P tg .

(13)
Pentru semnele puterilor active şi reactive se adoptă convenţia:
a) ramuri receptoare: P, Q > 0 - puteri absorbite; P, Q < 0 - puteri cedate;
b) ramuri generatoare: P, Q > 0 - puteri cedate; P, Q < 0 - puteri absorbite.

Putere aparentă complexă se defineşte prin relaţia:

S U I*, (14)
unde: U este valoarea efectivă complexă a tensiunii u, iar
I* - valoarea efectivă complexă conjugată a curentului i.

Dacă: U  Ue j  u , I  Ie j  i iar I *  Ie  j  i , înlocuind în (14), rezultă:

S  Ue j  u Ie  j i  UIe j  UI cos   jUI sin   P  jQ . (15)

Prin urmare, puterea aparentă complexă S are

- modulul egal cu puterea aparentă, S  P2  Q2 [VA],
Q
- argumentul,  S  arg S  arctg
P
Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

- partea reală egală cu puterea activă, P [W] şi

- partea imaginară egală cu puterea reactivă , Q [Var].

Observaţie: Puterea S nu reprezintă imaginea în complex a puterii instantanee p

(deoarece produsul a două mărimi sinusoidale nu este în general o mărime
sinusoidală).