Sunteți pe pagina 1din 2

Lumea a fost cândva de-argint…

Cât de amorțiți eram


În timpu-n care-au construit
Giganții de macadam?

Că solul nu mai e de mult fertil-


Deșertul nostru de nisip metalic,
Suprafețe sterpe, ei tot vor monopol.
Golul din om într-un cadru gentil
Asupra-mi fixează un multiform control…

Cinismul lor a dăinuit…


Noi dominați de frică
În timpu-n care-am construit
Câțiva pigmei din sticlă.

Se-aude mocnirea subsolului,


Surpat fiind de argila umană
Că toate au fost duse la superlativ.
Cârtiță oarbă a petrolului,
Bogzele stopa-vor cursu-ți negativ…