Aristotel, ilustrul filosof care a pus bazele gândirii critice de astăzi

„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un
obicei” – Aristotel.
Celebrul filosof s-a stins din viaţă la data de 7 martie 322 î.Hr.
Fără doar și poate, omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul uriaș pe care
Aristotel l-a avut de-a lungul vieții sale. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai
Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice.
Chiar dacă bazele filosofiei au fost puse în primă instanță de Platon, Aristotel este cel care a
tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o. Mai mult decât atât, se poate
afirma cu siguranță că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine
stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală,
Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas
paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din
peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui
Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa,
pe nume Phaestis, provenea dintr-o familie aristocratică.
Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare şi să
exercite o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de cea a lui Platon,
Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii.
Arealul vast de cuprindere a studiilor sale, cât şi noutatea acestora, i-au conferit lui Aristotel
o influenţă uriaşă asupra dezvoltării a numeroase idei sau curente filosofice.
În 335 î.H., după ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s-a întors în oraș. În
Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă influență asupra gândirii
Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena, numită
Lyceum.
Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi, aceștia erau
obligați să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea ce înseamnă oameni
care se plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii dintre cele mai diverse, de la
științe și matematică la filozofie și politică, și aproape orice alt domeniu ce putea avea
legătură cu acestea. Arta era, de asemenea, o arie de interes foarte populară. Membrii își
notau descoperirile în manuscrise. Astfel s-a creat imensa colecție de materiale scrise a
școlii, care, după standardele lumii antice, reprezenta una dintre primele mari biblioteci.
„Zgârciții adună ca și cum ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară” –
Aristotel.