Sunteți pe pagina 1din 4

APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 2
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi
Cel ce umblă* prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
Cu alte cuvinte, Domnul Se recomandă ca fiind Acela care ține în mâna
Lui pe îngerii celor șapte Biserici și umblă prin mijlocul celor șapte
Biserici – a se vedea Apocalipsa 1,20.
La o primă citire a acestui capitol, observăm că îngerii Bisericilor au
calități și defecte. Este cunoscut că îngerii din cer nu au defecte, iar
îngerii căzuți, demonii, nu au calități pentru care Dumnezeu să îi laude.
Singurele ființe din univers cu calități și defecte sunt oamenii. Mai
putem observa că Dumnezeu cere socoteală acestor îngeri ai Bisericilor
ca unora care sunt responsabili de bunul mers al Bisericilor, ca unor
conducători. Aceasta înseamnă că îngerii sunt, de fapt, conducătorii
Bisericilor.
Având în vedere că cele șapte Biserici sunt reprezentative pentru toată
Biserica lui Christos, în diferitele ei perioade istorice, înțelegem că
îngerii celor șapte Biserici sunt, de fapt, conducătorii Bisericii lui
Christos în diferitele ei perioade istorice.
Acum, pentru că am înțeles cine sunt îngerii celor șapte Biserici, putem
înțelege introducerea la Biserica din Efes astfel:
„Iată ce zice Cel ce ține pe conducătorii Bisericii în mâna Lui dreaptă și
umblă prin mijlocul Bisericii Sale!”
2 «Ştiu* faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai* pus la încercare
pe cei ce* zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi.
3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai* obosit.
4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
Expresia „ți-ai părăsit dragostea dintâi” arată că întâi era dragoste.
Este vorba, deci, de două perioade ale acestei Biserici, una cu dragoste,
în care sunt valabile laudele pe care Domnul le adresează Bisericii,
urmată de alta, fără dragoste, probabil în generația următoare, în care
calitățile lăudate de Domnul se estompează.
Prima perioadă istorică a Bisericii lui Christos, Biserica din vremea
apostolilor, e reprezentată în profeție de Biserica din Efes. Numele Efes
înseamnă „De dorit”. Biserica din vremea apostolilor este idealul pentru
toate celelalte perioade istorice ale Bisericii.
5 Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel* , voi
veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
Luarea sfeșnicului din locul lui înseamnă îndepărtatea Duhului Sfânt din
Biserica aceea, deoarece Duhul Sfânt este reprezentat prin sfeșnic, atât
în Cortul lui Dumnezeu din pustie, în Locul Sfânt, cât și la revărsarea
Duhului Sfânt peste ucenici.
6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor* , pe care şi Eu le urăsc.»’
A urî ceea ce urăște Dumnezeu este un lucru bun.
7 Cine* are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să* mănânce
din* pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.’
Singurul Îndrumător al Bisericii este Duhul Sfânt.
8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi
a înviat:
Biserica din Smirna este, potrivit numelui ei, Biserica aceea din care
străbate către Dumnezeu parfumul jertfei de miros plăcut. Este vorba
despre perioada istorică următoare celei apostolice, perioada
persecuției romane. Acestei Biserici pline de martiri, Domnul Se
prezintă ca fiind Biruitor asupra morții.
9 «Ştiu* necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)* şi batjocurile din partea celor* ce zic că sunt iudei
şi nu sunt, ci* sunt o sinagogă a Satanei.
Sărăcia materială contrasta cu bogăția spirituală.
Domnul arată că are cunoștință despre necazurile pricinuite Bisericii de
către evrei, căci Biserica suferea o prigoană dublă, atât din partea
romanilor, cât și din partea evreilor.
10 Nu te teme nicidecum* de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din
voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii* credincios până la moarte şi-ţi voi da
cununa* vieţii.»’
O zi din profeție înseamnă un an istoric. Zece zile de necaz înseamnă
zece ani de necaz.
Numeri 14, 34 După cum* în patruzeci de zile* aţi iscodit ţara, tot aşa,
patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an
de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.

11 Cine* are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Cel ce va birui nicidecum nu va fi
vătămat de a* doua moarte.’
Moartea în lumea aceasta nu e o problemă, dacă acela care moare este
biruitor în lupta de a rămâne credincios Domnului, deoarece la înviere va
trăi veșnic împreună cu Domnul.
12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
Numele Pergam înseamnă „Înălțare”. Biserica din Pergam este Biserica
din vremea împăratului roman Constantin cel Mare. El a făcut din
creștinism religie de stat în imperiu.
‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
Domnul Se adresează Bisericii din această perioadă istorică atrăgând
atenția asupra sabiei ascuțite cu două tăișuri, adică asupra Cuvântului
Său scris, asupra Legii Sale. Aceasta înseamnă că Biserica din vremea
împăratului Constantin avea probleme cu privire la respectarea
Cuvântului lui Dumnezeu.
13 «Ştiu* unde* locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai
lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la
voi, acolo unde locuieşte Satana.
În acea perioadă istorică Satana și-a schimbat strategia de atac asupra
Bisericii. Astfel, sub pretextul libertății și oportunităților materiale și
sociale ce decurgeau din această libertate, a fost introdusă idolatria în
Biserică. Membrii Bisericii s-au împărțit în două tabere: unii închinându-
se împăratului – învățătura nicolaiților – soarelui și celorlalți idoli aduși
în Biserică sub pretextul că reprezintă chipurile sfinților, iar ceilalți,
dorind să rămână credincioși Domnului, ajung să fie prigoniți atât de
stat, cât și de Biserică. Este perioada cea mai cruntă de până acum
pentru credincioși, deoarece prigoana lor vine din partea alianței stat-
biserică.
Numele Antipa înseamnă „împotriva tuturor”. Aceasta era situația
credincioșilor Domnului în acea perioadă, erau singuri împotriva tuturor.
Împotriva lor erau și statul, și biserica.
14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam* , care a
învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să* mănânce din
lucrurile jertfite idolilor şi* să se dedea la curvie.
15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor* , pe care Eu o urăsc.
Laudele sunt pentru cei credincioși și prigoniți. Mustrările sunt pentru
restul Bisericii, care se complace în idolatrie.
16 Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând şi* Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.»’
În capitolele care urmează, Apocalipsa prezintă împlinirea acestui
verset, adică pedepsirea și nimicirea Imperiului Roman și a bisericii
idolatre din cadrul acestuia.
17 Cine* are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din
mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume* nou, pe care nu-l ştie
nimeni decât acela care-l primeşte.’
18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
Numele Tiatira înseamnă „Sacrificiu în lucrare”.
‘Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care* are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama
aprinsă:
Domnul Se arată a fi înfricoșător pentru această Biserică.
19 «Ştiu* faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că
sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela* , femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi
să amăgească pe robii Mei să* se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
Din nou avem de a face cu o Biserică împărțită, de data aceasta fiind
vorba despre Biserica Catolică medievală – anii 538-1798 – născută din
compromiterea Bisericii din vremea împăratului Constantin. Laudele
sunt pentru aceia care păstrează credința curată în vremea aceea,
precum și pentru reformatorii de la sfârșitul acestei perioade. Mustrările
sunt pentru biserica oficială, aceasta fiind numită de Domnul cu numele
nevestei idolatre a lui Ahab, Izabela, care a omorât pe proorocii
Domnului. În vremea aceea, cei care doreau să fie credincioși Domnului
erau omorâți în public.
21 I-am dat vreme să* se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
Curvia înseamnă idolatrie.
22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare,
dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că ‹Eu* sunt Cel ce cercetează
rărunchii şi inima›: şi voi* răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
În capitolele următoare, Apocalipsa descoperă împlinirea acestor
versete.
24 Vouă însă, tuturor celorlalţi din Tiatira care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut
‹adâncimile Satanei›, cum le numesc ei, vă zic: Nu* pun peste voi altă greutate.
25 Numai ţineţi cu tărie ce* aveţi până voi veni!
26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările* Mele îi voi da* stăpânire peste
neamuri.
Acelor credincioși care nu știau cum să se ferească mai bine de tirania
Bisericii Catolice, care stăpânea peste toată Europa, Dumnezeu le
promite stăpânire peste neamuri.
27 Le* va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu
putere de la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da luceafărul* de dimineaţă.»’
29 Cine* are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.