APOCALIPSA LUI IOAN

Capitolul 7

1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului.
Ei ţineau* cele patru vânturi ale pământului, ca* să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici
peste vreun copac.
Ceea ce putem înțelege din acest verset este că Dumnezeu ține în frâu
vânturile – războaiele și tulburările sociale care oricând sunt gata să
izbucnească printre oameni (vezi Ieremia 49,36 și Daniel 7,2).
2 Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea
Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme
pământul şi marea,
În 2 Timotei 2,19 găsim că pecetea lui Dumnezeu este Legea Lui.
3 zicând: „Nu* vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea* pe
fruntea* slujitorilor Dumnezeului nostru!”
Având în vedere că viziunea din capitolul 7 are loc în cadrul ruperii de
către Miel a peceții a șasea, putem înțelege că punerea pe frunte a
peceții lui Dumnezeu este o consecință a judecății care are loc în
această perioadă cu privire la poporul lui Dumnezeu, anume o sigilare a
credincioșilor, conform alegerii lor, astfel încât ei să nu mai poată cădea
pradă ispitelor celui rău.
4 Şi* am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o* sută patruzeci şi patru de mii din toate
seminţiile fiilor lui Israel.
Ioan aude numărul celor pecetluiți, fără să îi vadă, deocamdată.
Numărul, așa cum ne-am obișnuit în Apocalipsa, este simbolic. De
asemenea, numele amintite sunt simbolice, adică nu este vorba despre
semințiile lui Israel, ci despre persoane care au în caracterul lor acele
însușiri descrise de numele semințiilor lui Israel.
Numărul 144000 se descompune astfel – 12 x 12 x 1000.
12 înseamnă pe deplin sfânt.
Repetarea înseamnă hotărâre divină.
1000 este cel mai mare multiplu al lui 10 la evrei, un simbol pentru
veșnicie.
Numele „Israel” înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu”.
Textul de mai sus spune, cu alte cuvinte, că vor fi pecetluiți toți aceia
care luptă împreună cu Dumnezeu să fie sfințiți pe deplin, prin hotărâre
divină, pentru totdeauna.
În sprijinul înțelegerii simbolice a acestui capitol vin și două probleme
ale textului, în înțelegerea lui literală, de care trebuie să ținem cont.
Prima problemă este că pecetluirea, care este echivalentă cu mântuirea,
nu e doar pentru poporul Israel, ci pentru toți aceia care cred în
Christos. A doua problemă este că, așa cum se poate vedea din
versetele care urmează, deși sunt douăsprezece, nu sunt toate
semințiile lui Israel. Lipsește seminția lui Dan.
Vom vedea mai departe ce simbolizează numele fiecărei seminții.
5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece
mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
Iuda înseamnă „laudă”. Ruben înseamnă „fiu”. Gad înseamnă „favoare”.
6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din
seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
Așer înseamnă „fericire”. Neftali înseamnă „luptele lui Dumnezeu”.
Manase înseamnă „uitare” (a necazului).
7 din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din
seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
Simeon înseamnă „ascultare”. Levi înseamnă „alipire”. Isahar înseamnă
„răsplătire”.
8 din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din
seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.
Zabulon înseamnă „locuință”. Iosif înseamnă „adăugire”. Beniamin
înseamnă „fiu de drept”.
Conform semnificației numelor și a numerelor, versetele de la 4 la 8 ne
învață că cei pecetluiți sunt toți aceia care luptă cu Dumnezeu să fie
sfințiți prin hotărâre divină – prin har – pentru veșnicie. Ei vor aduce
totdeauna laudă desăvârșită Domnului, vor fi pentru totdeauna fiii Lui
desăvârșiți, datorită harului Său desăvârșit, care ține pe vecie. Ei vor fi
totdeauna fericiți, căci sunt biruitori pe vecie în purtarea luptelor lui
Dumnezeu. Ei vor uita cu desăvârșire și pentru totdeauna greutățile prin
care au trecut. Deoarece s-au dovedit a fi ascultători în toate și mereu,
ei vor fi perfect alipiți de Dumnezeu și pentru totdeauna și vor primi o
răsplată deplină și nepieritoare. Vor primi o locuință desăvârșită și
veșnică atunci când vor fi adăugiți pentru totdeauna la familia lui
Dumnezeu, fiind pe vecie fii de drept ai lui Dumnezeu.
9 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare* gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din*
orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea
scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi* în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,
10 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea* este a Dumnezeului nostru, care* şade pe
scaunul de domnie, şi a Mielului!”
11 Şi* toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul
celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au
închinat lui Dumnezeu
12 şi au zis*: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile,
cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.”
Abia când Ioan îi vede pe cei mântuiți, înțelege despre cine este vorba.
13 Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine* albe,
cine sunt oare? Şi de unde au venit?”
14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia* vin din necazul cel mare; ei şi-
au spălat* hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
Necazul cel mare este viața de pe acest pământ.
15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte
în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde* peste ei cortul Lui.
16 Nu* le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici* soarele, nici vreo altă
arşiţă.
17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor*, îi va duce la
izvoarele apelor vieţii şi* Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
Iată cum înțelegerea pe care o avem din prima parte a capitolului, prin
semnificația numerelor și a numelor, se repetă în a doua parte a
capitolului. Faptul că se repetă înseamnă că împlinirea capitolului este
sigură.