Sunteți pe pagina 1din 4

SINDROMUL DELIRANT

Delirul consta intr-o convingere patologica si de neschimbat prin argumente, intr-o idee
neadevarata, uneori ciudata sau absurda. Comportamentul persoanei este congruent cu aceasta
ideatie si, ca atare, anormal. Delirul se plaseaza in continuarea convingerilor exagerate,
fanatice.

Intre delir si convingerile argumentate se plaseaza ca fapt psihopatologic ideea prevalenta


(supraevaluata). In acest caz o idee (care e marginala preocuparilor firesti) preia locul central
in sfera preocuparilor individului, in maniera insuficient argumentata si modifica
comportamentul acestuia. Ea poate fi sustinuta partial de evenimente de viata, dar insuficient
de comprehensibil si firesc.

Simptomatologia deliranta se desfasoara in plan subiectiv, cognitiv si comportamental fara


simptome somatice evidente sau directe.

PROFILURI SINDROMATICE

1. Sindromul delirant sistematizat monotematic

Tabloul clinic este dominat de convingeri delirante monotematice structurate, ce se desfasoara


in stare de luciditate si de suficienta coerenta a gandirii argumentative (apar ca “deliruri
logice” si sistematice). Lipsesc de obicei tulburarile perceptive senzoriale (rareori iluzii),
delirul fiind constituit prin intuitie si interpretare. Starea afectiva poate fi variabila.
Comportamentul este adecvat convingerilor delirante.

Teme delirante:
 Posesiune zooantropica
 Posesiune demonica
 Tema dismorfic corporala sau de transformare corporala
 Tema sexuala
 Tema hipocondriaca
 Teme megalomanice:
o Descendenta ilustra
o Bogatie
o Inventie
o Descoperiri exceptionale
o Capacitati si valoare deosebita
o Abilitati deosebite (a se diferentia de delirul secundar starii maniacale)
 Teme micromane:
o Incapacitate
o Lipsa de valoare
o Ruina generala (a se diferentia de delirul secundar depresiei)
 Teme de gelozie
 Teme erotomane
 Teme paranoide, de atitudine ostila a celorlalti:
o Senzitiv-relationala
o De urmarire
o De persecutie

1
o De complot
o De otravire
o De prejudiciu. Uneori atitudinea ostila este interpretata ca fiind secundara
valorii exceptionale individuale (invidie).

Ca atitudine si comportament, subiectul poate fi pasiv sau activ, luptator, revendicativ.

2. Sindromul delirant secundar starilor afective

Tulburarea deliranta se manifesta in acest caz in continuitatea ideatiei, caracteristice starii


maniacale (tematica megalomana, de grandiozitate) sau depresive (tematica micromana), fiind
congruente cu tulburarea de ansamblu. In prim-plan se afla elementele semiologice ale
sindromului maniacal sau depresiv.

Delirul congruent poate fi asociat uneori cu halucinatii simple, mai ales auditive. Delirul
megaloman se poate insoti de opinia privitor la atitudini ostile (de invidie) care sa nu atinga
intensitatea unui delir paranoid incongruent. Intensitatea si absurditatea ideilor delirante decid
diagnosticul.

3. Dispozitia deliranta si delirul primar

Dispozitia deliranta consta dintr-o stare de tensiune psihica a subiectului care are impresia ca:
 Se intampla ceva deosebit, care are legatura cu el, care il priveste
 Evenimentele au o semnificatie speciala, misterioasa, care anunta ceva, uneori par
amenintatoare. Sub aceste incidente se situeaza: perceptia unor lucruri banale (culori,
numere, cuvinte, emsiuni radio sau TV) care parca i se adreseaza pacientului sau îi
transmit mesaje, impresia unor coincidente neintamplatoare, care au semnificatie
pentru subiect.

Fata de aceste situatii pacientul este tensionat, nelinistit, incordat, atent, in asteptare, uneori
agitat sau perplex.

Pe acest fond se poate ajunge brusc la anumite convingeri delirante prin:


 Intuitie deliranta
 Amintire deliranta
 Perceptie deliranta (perceptia banala care precipita brusc convingerea deliranta, fara
un lant explicativ cauzal). Odata aparuta convingerea deliranta, starea de incordare si
cautare a subiectului se linisteste.

4. Sindromul delirant relational-paranoid

Sindromul paranoid este centrat pe convingerea deliranta ca alte persoane sunt ostile
subiectului, ca intentioneaza sa-i faca ceva rau. Tabloul psihopatologic deriva din atitudinea
de suspiciune mai mult sau mai putin motivata pe care o traiesc oamenii normali in diverse
situatii.

4.1. Convingerea senzitiv-relationala


Consta in aceea ca subiectul se simte in atentia celor din jur care-l investigheaza si au tendinta
sa-l comenteze negativ. Se constata:

2
 Suspiciune in legatura cu atitudinea celorlalti (fie anumite persoane, fie un grup largit
de persoane, fie orice persoana, de exemplu de pe strada)
 Impresia ca altii se uita in mod special la subiect, il privesc, il analizeaza cu privirea, il
evalueaza, il supravegheaza
 Impresia ca altii isi fac semne intre ei despre subiect, ca si cum ar fi intelesi intre ei
 Impresia ca altii vorbesc intre ei despre subiect, il comenteaza negativ, rad de el, il
batjocoresc, il critica.

Convingerea senzitiv-relationala poate avea diverse intensitati, de la o suspiciune mai


pronuntata (tulburare de personalitae paranoida), la intensitatea ideii prevalente
(supraevaluate) pana la convingere deliranta ferma.

Nota: o situatie pana la un punct similara, dar distincta, exista in cazul fobiei sociale in care
subiectul se teme, dar nu se manifesta neadecvat in public, astfel incat ceilalti sa il comenteze
negativ. Tulburarea apare in contextul manifestarii subiectului in raport cu persoane putin
cunoscute in situatii speciale si nu e traita pasiv, indiferent de manifestarea sa.

4.2. Delirul paranoid


Consta in convingerea ca altii persecuta subiectul, vor sa-i faca rau intr-un mod determinat. E
un tablou psihopatologic in mare parte diferit si mai accentuat decat convingerea relationala.
Elementul de legatura il constituie sentimentul ca este urmarit. Apar urmatoarele convingeri:
 Subiectul se simte urmarit
 Se crede persecutat in anumite modalitati (se cere investigat - cum?)
 Altii vor sa-i faca rau, sa-l distruga, sa-i creeze prejudicii morale, materiale (vor sa-l
lipseasca de bunuri, averi , drepturi)
 Altii vor sa-l omoare, sa-l otraveasca, sa-l chinuie, sa-l spanzure etc.

Persoanele persecutoare pot fi indentificate intre cunostinte, intre persoanele din reteaua
sociala sau sunt straini, reprezentanti ai unor institutii (politie, SRI, mafioti) sau extraterestri.

4.3. Delirul paranoid de punere sub supreveghere


Subiectul se simte in permanenta suprevegheat de catre persoane care il controloeaza
pretutindeni si patrund in intimitatea sa. Apar urmatoarele convingeri:
 Urmarirea, traita in continuitatea convingerilor senzitiv-relationale si paranoide
simple. Urmarirea este resimtita pe strada, realizata de diverse persoane, care vin in
urma sa, care se schimba intre ele, cu masini, cu inlocuitori, care il spioneaza mereu
 Punerea sub supreveghere prin mijloace tehnice: telefon, camere de filmat,
microfoane, telescoape, televizor, calculator. Suprevegherea poate fi si pe strada sau in
alte locuri, cu filmari de la distanta, din sateliti etc.
 Investigarea lucrurilor intime, impresia ca s-a umblat in casa proprie, printre haine,
jurnale intime etc.
 Iluzia Fregoli: subiectul se simte supravegheat de o alta persoana care ia diverse
infatisari
 Iluzia sosiilor (Capgras): subiectul crede ca persoanele familiare si apropiate au fost
inlocuite cu un spion, desi aspectul lor ramane identic

Delirul de supraveghere rascoleste intimitatea subiectului, a sinelui si, prin aceasta se apropie
de sindromul de transparenta-influenta.

3
5. Delirurile schizomorfe

Acestea sunt predominant paranoide, dar pot avea si alta tematica: grandiozitate, mistica,
hipocondriaca, sexuala. Ele sunt marcate de simptomatologia dezorganizanta si negativa a
schizofreniei.

Din perspectiva structurii si tematicii delirante, caracteristice sunt:


 Tematica predominant relational-paranoida, fapt ce accentueaza retragerea sociala,
prin suspiciozitate
 Simptome din seria punerii sub supraveghere
 Dispozitie deliranta cu eventualitatea instalarii unui delir primar
 Simptome de transparenta-influenta
 Halucinatii predominant auditive, comentative, olfactive, sexuale, cenestopate,
kinestezice
 Uneori iluzii formale si de schema corporala
 Simptome de depresonalizare-derealizare
 Anxietate deliranta (psihotica)

6. Delirul parafreniform

Se caracterizeaza printr-o structura confabulator-fantastica a tematicii, expansivitate si


coloratura megalomana. Se mai considera ca delirul parafreniform este “incapsulat”, adica
delimitat in cadrul unei personalitati care ramane partial normala. Atfel, uneori cei din jur nu
realizeaza ca pacientul delireaza. Se pot adauga fenomene de transparenta-influenta si
halucinatii auditive, uneori imperative. Un comportament neobisnuit motivat delirant poate
atrage atentia asupra unei persoane cu delir parafreniform, care pana atunci parea normala.

7. Delirul din “delirium”

Este rar, asociat cu halucinatii vizuale, tranzitorii. Pacientul participa intens, afectiv si
comportamental la continutul trairilor halucinator-delirante.

8. Delirul din demente

Este de obicei paranoid si cu tematica de prejudiciu. Poate fi partial tratat.