Timpurile modului indicativ

1. Prezent:
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a exprima cum este considerată acţiunea de către
vorbitori.
Verbele care au categoria gramaticală a modului își modifică forma după persoană și număr și în
propoziție au funcția sintactică de predicat.
Cele patru moduri sunt:
1. Indicativul – arată o acțiune sigură, reală
2. Imperativul – arată o acțiune posibilă, realizabilă și exprimă un ordin, un îndemn, un sfat, o
rugăminte
3. Conjunctivul – arată o acțiune posibilă, realizabilă
4. Condiționalul-optativ – arată o acțiune posibilă, a cărei realizare depinde de o condiție, sau o
acțiune dorită
Modul indicativ
 Modul indicativ arată faptul că acţiunea este considerată a fi reală.
 Modul indicativ este un mod personal, deoarece verbul îşi schimbă forma în funcţie de
persoană.
 Modul indicativ are şapte timpuri: perfect compus, imperfect, perfect simplu, mai mult ca
perfect (timpuri trecute), prezent, viitor propriu-zis, viitor anterior
 Este singurul mod care are toate timpurile: prezent, trecut (perfect compus, perfect
simplu, imperfect, mai-mult-ca-perfect), viitor ( viitor standard, viitor anterior, viitor in
trecut)

Rădăcină(radical) +sufix + desinență (Ø, -i, ă, -m, -ți, -ă)

Persoana I
C I Ø, -ez, eu cânt/ eu dansez
C IV -esc, Ø – eu vorbesc/ eu dorm
C V Ø, -ăsc – eu cobor/eu urăsc
-ă, cântăm, -a -e, păreți - i, oferim â coborâm, -eaz lucrează
Persoanele I și a II-a plural la indicativ prezent se formează de la rădăcina verbului la infinitiv +
sufixele -ă, -a, -e, -â, -i+ desinențele -m și -ți
Eu cânt eu lucrez
Tu cânți lucrezi
Ea/el cântă lucrează
Noi cântăm lucrăm
Voi cântați lucrați
Ei/ele cântă lucrează

Verbele : a crea, a agrea se conjugă cu sufixul -ez, de aceea apar doi -e

Verbul a așeza se conjugă cu sufixul Ø nu cu sufixul -ez ca să facă -ează, forma corecta va fi:
(același lucru este valabil pentru verbul a înșela: ea/el înșală, ei/ele înșală)
Eu așez
Tu așezi
El/ea așază
Noi așezăm
Voi așezați
Ei/ele așază

Verbul a continua se conjugă la indicativ prezent:

Eu continui
Tu continui
Ea/el continuă
Verbele a ține, a ști, a veni, a scrie au la persoana a II-a singular doi de -i
Tu ții, tu știi, tu vii, tu scrii
Verbele a se apropia, a întârzia, a se speria au doi de -i la persoana I și a II-a sg
Eu mă apropii, tu te apropii

2. Trecut:
Trecutul arată desfășurarea acțiunii înainte de momentul vorbirii. Are patru forme:
1. Imperfect (formare)
Rădăcină (radical) +sufixul de imperfect -a- sau -ea-+ desinență de persoană și număr (-m, -i, Ø,
-m, -ți, -u mergeam, lucrai, citea Ø

2. Perfect compus
Forme specifice ale verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, ați, au) + participiul verbului de
conjugat (lucrat, mers, scris) am scris, a lucrat

3. Perfect simplu
Rădăcina+ sufixe de perfect simplu -a-, -u-, -se-, -i-, -â- + desinența de perfect simplu ( care este
alcătuită din două părți: segmentul -ră (doar la plural) și un segment final de persoană și număr,
comun cu alte timpuri (i, -și, Ø -răm, -răți, -ră) lucrai, lucrarăm
R + S+ D1 +D2

4. Mai-mult-ca-perfectul

Rădăcină + sufixul de perfect simplu -a-, -u-, -se-, -i-, -â- + sufixul de mai-mult-ca-perfect
-se- + desinența compusă din două părți ca la perfect simplu (-m, -și, Ø -răm, -răți, -ră

R + S1 + S2 + D1 + D2

3. Viitorul
1. Definiție:
Viitorul arată o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii.
2. Viitorul are trei forme:
a. Viitorul standard:
 forme de limbă scrisă. Este alcătuit din verbul auxiliar a vrea (voi, vei, va, vom, veți, vor)
+ infinitivul verbului de conjugat.
Ex: voi citi, vei merge, vor face
 forme de limbă vorbită, alcătuite în două feluri:
1. verbul a avea + o formă a verbului de conjugat: am să ascult
2. o invariabil + o formă a verbului de conjugat: o să ascult

b.Viitorul anterior:
 exprimă o acțiune viitoare, terminată înaintea altei acțiuni viitoare.
 Este alcătuit din verbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de
conjugat. Ex: voi fi ieșit, voi fi citit. Când voi ieși afară, băieții vor fi format echipa

c. Viitorul în trecut
 Exprimă o acțiune viitoare desfășurată în trecut
 Este alcătuit din imperfectul verbului a avea + o formă a verbului de conjugat: aveam să
aflu, avea să vină etc.