*Cursul 5

ÎNVǍŢAREA TEHNICII SCHIULUI ALPIN

Întoarcerea de pe loc şi mersul pe schiuri
Întoarcerile
 
Este prima cale de schimbare a direcţiei, pe
pârtie. Se realizeaza prin ridicararea unui schiu,
celălat fiind adus la fiecare pas, beţele servind ca
punct de sprijin.
Întoarcerile în schiul alpin sunt de mai multe
feluri:
• întoarceri prin paşi adăugaţi.
• întoarceri în evantai.
• întoarceri ,,vârf peste vârf”.
• întoarceri ,,coadă peste coadă“.
• întoarceri prin săritură.
• întoarcerea pe loc cu paşi adăugaţi
Întoarcerile spre stânga sau spre dreapta se fac
ridicând vârful schiului dinspre partea respectivă şi
aşezarea lui lateral, celălalt urmându-l alternativ, coziile
fiind pe post de pivot. Repetarea succesivă a acestor
mişcări permit o întoarcere de 1800 sau chiar mai mult.
 
• întoarcerea de 1800 sau în evantai
La aceast tip de întoarcere se pot folosi trei variante:
1. Întoarcerea în care mişcarea este făcută cu vârful
schiului, poziţia este stând, cu genunchii uşor
îndoiţi, beţele fiind fixate în zăpadă, unul spre vârf,
iar celălalt spre cozi, asigurând un bun echilibru.
- trunchiul se răsuceşte uşor spre partea spre care se
execută întoarcerea, greutatea corpului este
repartizată pe schiul de sprijin şi pe beţe.
- piciorul liber efectuează o pendulare înainte,
răsucind schiul din vale ca un evantai, aşezându-l pe
zăpadă cu vârful lângă coada schiului de sprijin.
- greutatea corpului va trece pe băţul din spate,
schiul aşezat în noua poziţie, celălalt fiind paralel cu
acesta.
 2. Întoarcere în care mişcarea este făcută cu coada
schiului, poziţia este stând, cu genunchii uşor
îndoiţi, beţele fiind fixate în zăpadă, lateral, de o
parte şi de alta a schiurilor.
- prima mişcare este aceeea de desprinderea băţului
din zăpadă, din partea în care se doreşte să se
efectueze mişcarea, concomitent cu schiul care,
printr-o mişcare de rotaţie, trece coada peste celălalt
schi, aşezându-l paralel.
- noua poziţie a schiurilor este cu vârful în sensul
opus direcţiei iniţiale.
- greutatea corpului se transferă pe piciorul şi băţul
deplasat, urmând ca piciorul şu braţul opus să se
alăture printr-o mişcare laterală.
 3. Întoarcere în care mişcarea este făcută cu
vârful schiului, poziţia este stând, cu genunchii
uşor îndoiţi, beţele fiind fixate în zăpadă, lateral,
de o parte şi de alta a schiurilor.
-se desprinde băţul din zăpadă, din partea în care
se doreşte să se efectueze mişcarea.
- se trece schiul cu vârful înainte spre celălalt
printr-o mişcare de învăluire aşezându-l alături.
- noua poziţie este cu vârful la coada schiului de
sprijin, corpul răsucindu-se o dată cu schiul
deplasat, antrenează mişcarea celuilalt schi,
acesta pivotează în jurul vârfului şi se răsuceşte
spre noua poziţie.
Greşeli frecvente:

- plasarea greşită a beţelor;

- lipsa de mobilitate şi amplitudine a mişcărilor;
- prea depărtate cozile schiurilor în întoarcere;
- sprijin insuficient pe beţe;
- rotaţie insuficientă, care face să se piardă
echilibrul;
- lipsa paralelismului la aşezarea schiurilor.
 
 Exerciţii:

✔ pe loc, ridicarea unui schi şi întoarcerea lui în

aer spre stânga sau spre dreapta;
✔ întoarceri pe loc, asociind mişcarea cu pasul
de marş;
✔ de pe loc, ridicarea alternativă a picioarelor
cu transferarea greutăţii de pe un picior pe
celălalt;
✔ executarea unei întoarceri în deal şi a unei
întoarceri în vale;
✔ desenarea pe zăpadă a unei steluţe prin
păşire.
Indicaţii metodice:

învăţarea acestor întoarceri se va face mai

întâi pe teren plat, iar apoi în pante uşoare;
la întoarcerea pe loc, nu trebuie ridicat tot
schiul, ci permanent lăsată în zăpada coada
sau talpa schiului;
se va insista asupra mobilităţii, sprijinului
corect şi amplitudinea mişcării;
întoarcerea pesupune o mare mobilitate
(mai ales a bazinului) şi echilibru şi de aceea
trebuie exersat foarte corect, pentru a
preîntâmpina dificultăţi pe pârtii mai dificile.
Mersul pe teren plat
 
Deplasarea pe schiuri cu alunecare se execută
alternativ prin împingerea cu un picior şi braţul
opus, trecând greutatea corpului de pe un schiu pe
celălalt.
Genunchii sunt uşor îndoiţi, bustul uşor înclinat
spre înainte, iar băţul care se înfige în zăpadă este
opus piciorului pe care este transferată greutatea.
Executând o împingere spre înapoi cu piciorul de
spijin şi braţul opus acestuia, se duce înainte în
alunecare celălalt picior, descărcat, concomitent cu
braţul liber, uşor flexat din cot.
 Respectând tehnica consacrată, se disting
următoarele trei procedee:

a) Mersuri alternative:
✔ mersul alternativ cu doi paşi;
✔ mersul alternativ cu patru paşi.
 
b) Mersuri simultane:
✔ alunecare prin împingere simultană;
✔ mersul cu un pas şi împingere simultană;
✔ mersul cu doi paşi şi împingere simultană.

c) Treceri de la un mers la altul:

✔ trecere directă;
✔ trecere cu alunecare.
Principalele greşeli:

- menţinerea picioarelor permanent întinse – poziţie rigidă

a acestora;
- balansare laterală exagerată a bustului;
- împingerea insuficient de energică cu picioarele şi
braţele;
- necoordonarea braţelor şi a picioarelor în momentul
împinegerii;
- îndreptarea bruscă a trunchiului după terminarea
împingerii cu braţele, ceea ce provoacă o suprapresiune pe
schiuri, deci o frânare a vitezei de înaintare;
- efectuarea unor paşi mici;
- ridicarea în totalitate a schiurilor de pe zăpadă;
- înfigerea beţelor prea lateral sau prea înainte faţă de
schiuri;
- aplecarea sau ridicarea exagerată a trunchiului.
Exerciţii:

✔ de pe loc, exersarea mişcării de împingere şi ghemuire;

✔ mers pe schiuri fără beţe, prin păşire, prin zăpadă nebătută;
✔ mers pe schiuri fără beţe, prin păşire, pe zăpadă bătută;
✔ mers pe schiuri, printre pomi şi tufişuri, cu schimbarea
permanentă a direcţiei de înaintare;
✔ mers pe schiuri, cu sprijin în beţe, pe teren accidentat, cu
uşoare denivelări;
✔ din alunecare, exersarea mişcării de balans şi înfigerea beţelor.
 
Indicaţii metodice:
✔ la început deplasarea se va efectua pe un teren plat, fără beţe,
braţele pendulând liber pe lângă corp;
✔ pe timpul mersului se vor folosi schimbări de direcţie, paşi
laterali, întoarceri din mers prin paşi adăugaţi;
 
Mersul la urcarea pantei

Mersurile la urcarea pantei prezintă o deosebită

importanţă, deoarece se adaptează sarcinilor de amenajare a
terenului unde se va desfăşura lecţia, precum şi faptul că pot
fi folosite drept mijloace de încălzire a organismului pentru
efort.
Reprezintă un procedeu tehnic absolut necesar încă din
primele lecţii de iniţiere şi învăţare a începătorilor.
Există mai multe procedee de mersuri la urcarea pantei:

Urcarea oblică
Acest mod de urcare a pantei este asemănător procedelor
de mers descrise anterior. Diferenţa este că schiurile se
sprijină mai mult pe muchiile dinspre deal, împiedicând astfel
derapajul lateral.
Urcarea în trepte

Acest procedeu îl folosim la urcarea pantelor foarte

înclinate. Schiurile sunt aşezate orizontal şi
perpendicular pe linia pantei, beţele sunt înfipte la
nivelul legăturilor, genunchii sunt uşor îndoiţi şi împinşi
spre deal, iar bustul uşor înclinat spre vale, greutatea
corpului este repartizată pe schiul din vale, sprijinul
fiind pe băţul de aceeaşi parte.
Pentru executarea acestei mişcări se ridică schiul din
deal şi se aşează puţin mai sus pe pantă, printr-un pas
lateral, deplasând simultan şi băţul. După trecerea
greutăţii pe schiul şi băţul din deal, se alătură şi cel din
vale, pregătind pasul următor.
Urcarea în foarfecă sau jumătate foarfecă
Acest procedeu de urcare se realizează pe pante
înclinate şi înguste. Schiorul atacă panta frontal,
deplasând alternativ schiurile, de o parte şi alta a liniei
pantei, realizând un uşor balans al corpului, schiurile fiind
în “V”, înclinate pe canturile interne. Înclinaţia pantei
determină unghiul de divergenţă al vârfurilor schiurilor,
plasarea beţelor şi aplecarea trunchiului înainte. La
repunerea schiului cu care se păşeşte se va evita
încălecarea cozilor, beţele fiind înfipte în zăpadă lateral.
 
Indicaţii metodice:

✔ urcarea trebuie să fie ritmată, transferând eficient

greutatea corpului;
✔ să se accentueze sprijinul, apăsând pe genunchi spre
interior sau exterior;
✔ dacă zăpada este netedă trebuie să se treacă rapid
de la la urcarea în foarfecă la urcarea în trepte;
✔ se va alege un teren plat sau uşor înclinat, pe care
se trasează urme pentru schiuri şi beţe. Înclinaţia
uşoară a terenului va permite efectuarea unor paşi mai
lungi, cu alunecare prelungită;
✔ se urmăreşte ca, printr-un număr corespunzător de
repetări, aceste mişcări să se execute relaxat şi într-un
ritm vioi.
Principalele greşeli:

- punerea schiurilor pe canturile interne prin flexia laterală

din articulaţiile gleznelor, în loc să se realizeze prin
împingerea spre interior a genunchilor la urcarea în trepte;
- schiurile nu sunt puse orizontal, ci oblice faţă de pantă;
- coada schiului care a executat păşirea se aşează pe coada
celuilalt schiu;

Exerciţii:
✔ modalitatea ce mai simplă de urcare este de a merge cu
paşi “grei”;
✔ urcări în foarfecă pe pantă uşoară;
✔ urcări în trepte pe o pantă abruptă;