Sunteți pe pagina 1din 21

EPITELIILE GLANDULARE- CURS 2

- alcătuite din celule specializate pentru funcţiile de secreţie şi excreţie.


- Celulele glandulare au formă :
o cubică,
o prismatică etc.
- dispuse :
o izolat,
o grupat,
- totdeauna în strânse legături cu ţesutul conjunctiv, vase sanguine şi
terminaţiuni nervoase, alcătuind glande.

Prin secreţie :
- procesele intracelulare,
- celula preia prin polul bazal substanţele necesare,
- sintetizează o nouă substanţă,
- o depozitează în citoplasmă sub formă de ;
o enclave,
o granule secretorii
o vezicule.
- Produsul sintetizat poate fi de natură:
o proteică,
o glicoproteică
o lipidică.
Prin excreţie:
- procesele implicate în descărcarea (eliminarea) materialelor sintetizate.
Dacă eliminarea se face în mediul estern - glande cu secreţie externă.
Dacă elimarea se face în sânge (capilar) sau limfă, glande cu secreţie internă sau
glande endocrine.
Histogenetic,
- provin din ecto sau endoderm
- printr-un proces de înmugurire în mezenchimul subiacent
- se formează paretea secretorie adenomer.
- Acesta pătrează legătura cu epiteliul de origine în cazul glandelor endocrine
prin canal excretor.
- Glandele endocrine:  
o se pierde legătura cu epiteliul de origine,
o se stabilesc legături intime cu capilarele sangvine,
o produşii elaboraţi, denumiţi hormoni trec direct în sânge.
Adenomerul poate sa se “imbolnaveasca” generand astfel tumori benigne => un
ADENOM (adenom hepatic/de prostata).

1
Fig. nr. 13. Histogeneza epiteliului glandular.
A-B-Mugur epitelial; C-glandă exocrină; D-glandă endocrină; ce-celule epiteliale; ţm-
ţesut mezenchimal.

Morfologic:
- celule cubice, prismatice etc.,
- strâns legate prin complexe joncţionale:
- Exemple:
o interdigitaţii,
o desmozomi,
o bare de închidere etc., şi
- realizează raporturi strânse cu membrana bazală şi elementele capilare din
corionul subjacent.
- Au nuclei activi, eucromi cu 1-2 nucleoli mari.
- Au organitele implicate în sinteza produsului de secreţie:
o aparat Golgi,
o mitocondrii,
o reticul endoplasmatic neted şi/sau rugos
o organite specilizate pentru depozitarea şi eliminarea acestui produs
sintetizat:
 vacuole,
 granule,
 picături,
 microfilamente şi microtubuli.
După natura substanţei secretate şi locul secreţieie:
a. epitelii glandulare exocrine
b. epitelii glandulare endocrine.

A. EPITELIILE GLANDULARE EXOCRINE

- formează parenchimul glandelor exocrine


- au polaritate morfologică şi funcţională
Polaritatea morfologică:
- aşezarea intracelulară a organitelor cointeresate în procesul de secreţie,
2
- ce determină: locul şi dinamica procesului secreto-excretor;
- celulele excretoare:
o nucleul:
 eucrom,
 bine nucleolat
 plasat în mijlocul celulei (celula cubică) sau în treimea sa
bazală (celulele prismatice).
o Subnuclear,
 mitocondriile
 reticulul endoplasmatic rugos (RER)
 Zona aceasta este bazofilă, datorită bogăţiei în ARN (ribozomi).
Colorata in mov.
o Supranuclear,
 cisternele golgiene
 produsul de secreţie, (macrovezicule).
 Mitocondriile puţine,
 Zona aceasta este eozinofilă, vacuolară sau granulară mai
săracă în organite celulare.

Fig. nr. 14. Ultrastructura celulei secretoare de proteine


RER-reticul endoplasmic rugos; m-mitocondrie; aG-aparat Golgi; gs-granule de
secreţie; n-nucleu; nc-nucleol.

Polaritatea morfologică :
- două compartimente distincte ale suprafeţei celulare,
o a. compartimentul apical
o b. compartimentul laterobazal.

3
Comapartimentul apical,
- Organizat la polul luminal (apical) al celulei
- Prezintă numeroşi microvili,
- Enzime implicate în transportul şi eliminarea produsului de secreţie (ATP-
ază).
- Apar aici mitocondriile
Compartimentul latero-bazal,
- labirintul organizat la polul bazal, (creşte suprafaţa de endocitoză)
- structurile de joncţiune (interdigitaţii, desmozomi), leaga mecanic doua celule
intre ele, dar si legaturi de tip electric (gap, barele de inchidere), cu rol in
retrodifuziunea ionilor
- receptori pentru mesageri chimici (hormoni, neurotransmiţători)

Polaritatea funcţională
- pol bazal - celula preia din sânge substanţele necesare procesului de sinteză
- pol apical - elimină materialul elaborat.

Procesul de secreţie.
Se realizezază după ciclu secretor.
Ciclul secretor
- timpul de la captarea precursorilor necesari secreţiei,
- până la eliminarea produsului elaborat.
- Procesul de secreţie comportă mai multe faze: absorbţie, elaborare şi
excreţie.
- Secreţia un proces de prelucrare complex ghidat după polaritatea
morfologică celulară.
- Faza de absorbţie,
o ingestia de substanţe aduse de sânge
o polul bazal al celulei devine permeabil pentru apă şi substanţele
necesare, materia primă sintezei.
o celulele devin turgescente,
o nucleul devine mai voluminos,
o organitele celulare devin mai abundente.
o Absorbţia materialelor se poate face:
 difuziune,
 osmoză,
 endocitoză mediată de receptori.
 Aminoacizii se absorb prin mecanism activ cu consum de ATP
elaborat de mitocondrii.
- Faza de elaborare :
o impermeabilizarea tuturor compartimentelor celulare (pol apical, latero-
bazal)
o activarea organitelor celulare implicate în procesul de sinteză. Această
fază de elaborare sau de sinteză, se desfăşoară în locuri
citoplasmatice diferite, în funcţie de natura produsului secretat:
- sinteza materialului proteic se face pentru :
o a înlocui structurile proteice uzate ale celulei (proteine de structură),

4
o sinteză de proteine ce vor fi eliminate (proteine de export),
 absorbţia aminoacizilor prin polul bazal, graţie unui mecanism
de transport activ.
 Sinteza proteică la nivelul RER prin intervenţia poliribozomilor
şi a celor trei tipuri de ARN: mesager, ribozomal şi de transfer.
 Microvezicule de transfer în cisternele în aparatul Golgi aşezat
supranuclear.
 Macrovezicule desprinse din ap Golgi cu produsul secretat sub
formă de granule denumite granule de secreţie (zimogen –
dacă au enzime digestive).
 Granulele se acumulează la polul apical, vehiculate prin
intermediul microtubulilor şi microfilamentelor, de unde sunt
eliminate prin proces de exocitoză,
- sinteza materialului glicoproteic (model celula caliciformă) :
o sinteza proteică, are loc în RER
o Monozaharidele sunt adiţionate la miezul proteic de către enzime
reprezentate prin glicoziltransferaze localizate în RER şi membranele
golgiene.

Fig. nr. 15. Ultrastructura


celulei secretoare de glicoproteine.
Celula caliciformă; n-nucleu;
pb-pol bazal; pa-pol apical;
mv-microvilozităţi;m-mitocondrii;
RER-reticul endoplasmic rugos;
aG-aparat Golgi; mb-membrană
bazală.

- sulfatarea polizaharidelor are lor în p. Golgi.


- Materialul sintetizat se depozitează în granule de secreţie ce se acumulează
înspre polul apical al celulei (granule de mucus)
- eliminate la polul apical prin procesul de exocitoză.
- secreţia poate fi facilitată de existenţa unor celule cu proprietăţi contractile
-celule mioepiteliale.
Celule epiteliale transportoare de ioni. (canalele glandelor salivare cele
parietale din stomac care transportă ioni de H+ )

5
-pompe ionice membranare,
-polul bazal prezintă repliuri (labirint bazal),
-numeroase mitocondrii
-joncţiuni occludens între celule care împiedică difuziunea retrogradă a
ionilor.

Fig. nr. 16. Ultrastructura celulei transportoare de ioni. Nefrocitul.


n-nucleu; nc-nucleol; m-mitocondrii; mv-microvili; aG-aparat Golgi; mvp-
microvezicule de pinocitoză; g-granule de secreţie; l-lizozomi; i-interdigitaţii;
za-zonula adherens; lb-labirint bazal; mb-membrană bazală. Săgeţile indică
drumul ionilor de Na+ în celulă.

c. Faza de excreţie (exocitoză) :


a. mişcarea granulelor de secreţie de la locul de formare spre polul apical;
b. recunoaşterea specifică de către plasmalemă a citomembranelor
granulelor de secreţie;
c. fuzionarea celor două membrane, urmată de eliminarea conţinutului în
exteriorul celulei.
- Excreţia se poate face spontan sau după stimularea neuro-hormonală.

CLASIFICAREA GLANDELOR DUPĂ MODALITATEA DE EXCREŢIE


1. glande merocrine :
a. produsul sintetizat eliminat prin exocitoză,
b. cu păstrarea integrităţii morfologice a polului apical.
c. caracteristică glandelor de tip seros (salivare, lacrimale, sudoripare
etc.).
2. glandele holocrine :
a. la care produsul de secreţie este reprezentat de celulele proprii,
dezintegrate printr-un proces de degenerescenţă (glanda sebacee).
3. glandele apocrine (holo-merocrine) :
a. la care materialul sintetizat acumulat la polul apical, într-o
vacuolă voluminoasă, este eliminat prin dezintegrarea parţială a
segmentului apical al celulei.

6
b. Polul apical decapitat se reface imediat după excreţie şi astfel
începe un nou ciclu secretor,
c. glanda mamară în lactaţie.

CLASIFICAREA GLANDELOR EXOCRINE

- unitate secretorie - adenomer,


o o celulă sau un grup de celule secretoare ce delimitează un lumen
- canal de excreţie,
o transportă produsul de secreţie de la adenomer la exteriorul glandei.

- glandele exocrine se clasifică în:


o I. Glande exocrine fără canal excretor;
o II. Glande exocrine cu canal excretor.

GLANDE EXOCRINE FĂRĂ CANAL EXCRETOR


a. Glanda unicelulară sau caliciformă,
- o celulă mucoasă,
- dispusă în grosimea unui epiteliu de căptuşire (mucoasa intestinală,
respiratorie).
În MO,
- are forma unui caliciu de floare (pahar de şampanie),
- prezintă o parte bazală mai îngustă,
o intens bazofilă,
o se inseră pe membrana bazală
o un corp globulos în formă de caliciu, cupă, pâlnie. (cu granule
secretorii (mucus))
o nucleu :
 hipecrom ovoid
 turtit
 în partea bazală a celulei
o citoplasmă :
 supranucleară cu aspect granular (coloraţia PAS în roşu)
 cu aspect spumos, vacuolar, necolorată, clară în coloraţie cu
HE.
În ME,
- în citoplasma peri- şi subnucleară :
o se află un RER bogat,
o mitocondrii şi
o ribozomi.
- Citoplasma supranucleară :
o conţine aparat Golgi voluminos cu numeroase cisterne,
o macrovezicule şi granule de secreţie
o Mucusul de natură glicoproteică se acumulează sub formă de granule
de secreţie, delimitate de citomembrane şi vehiculate dinspre
complexul Golgi înspre plasmalema polului apical şi exocitate.

7
b. Glanda intraepitelială :
- mici grupări de celule secretoare de mucus
- dispuse în grosimea unui epiteliu pseudostratificat sau stratificat (mucoasa
nazală, mucoasa laringiană).
- Produsul de secreţie este eliminat într-o mică cavitate ce comunică cu
suprafaţa epiteliului

Fig. nr. 17. Glandă unicelulară Fig. nr. 18. Glandă intraepitelială
(intestin subţire); cc-celulă (mucoasa nazală); l-lumen;
caliciformă; cp-celulă epitelială g-glanda intraepitelială; ep-epi-
cu platou striat (enterocit) teliu pseudostratificat; cm-celulă
mucoasă; c-corion.

d. Glanda membraniformă :
- este formată dintr-un singur rând de celule prismatice,
- au funcţia de tapetare şi pe cea de secreţie a unui produs mucos.
- Epiteliul mucoasei gastrice

Fig. nr. 19. Glanda membraniformă (stomac); cpn-nucleul celulei mucoase; cc-celulă
mucoasă; co-corion.

II. GLANDE EXOCRINE CU CANAL EXCRETOR


- Sunt glande exoepiteliale
- formate din
o adenomer
o duct sau canal excretor.
Clasificarea morfologică
După forma canalului excretor, pot fi:
- glande simple cu un singur duct drept
- glande compuse sau ramificate, cu un canal central şi numeroase canale
secundare, rezultate prin ramificarea canalului principal.
După forma adenomerului,
- glande tubulare,

8
- glande acinoase,
- glande alveolare,
- glande tubulo-acinoase
- glande tubulo-alveolare.

1. Glanda tubulară simplă


- forma unui tub a cărui perete delimitează un lumen îngust,
- format dintr-un rând de celule diferite:
o enterocite,
o caliciforme,
o endocrine,
o dispuse pe o membrană bazală, denumită glandilem
- glanda Lieberkühn din intestin

Fig. nr.20 A-glandă tubulară simplă; B-glandă tubulară compusă;


ce-celule epiteliale; cx-canal excretor; gl-glandilem.

Fig. nr.21. Glandă acinoasă Fig. nr.22. Glandă tubulo-acinoasă


A-simplă; B-compusă; compusă; cr-canal excretor ramifi-
cs-canal excretor simplu; cat; aa-adenomer de tip acinos;
cr-canal secretor ramificat; at-adenomer de tip tubular;
aa-acin (adenomer); gl-glandilem gl-glandilem.

2. Glanda tubulară compusă:


- canal secretor ramificat,
- în care se deschid adenomere de formă tubulară
- glanda pilorică din stomac

9
3. Glanda acinoasă simplă :
- adenomerul de formă globuloasă cu un perete alcătuit dintr-un rând de
celule cubice sau prismatice, ce delimitează un lumen îngust,
- lumenul se continuă printr-un canal excretor
- deschis la suprafaţa epiteliului de acoperire

4. Glanda acinoasă compusă :


- un canal excretor ramificat
- în care se deschid numeroşi acini
- glanda lacrimală

5. Glanda tubulo-acinoasă compusă :


- duct excretor ramificat
- segment secretor tubular,
- terminat printr-o porţiune dilatată sub formă de acin (cu nucleu voluminosi)
- glande salivare mari, pancreasul exocrin
6. Glanda alveolară simplă :
- adenomer sacciform
- canal excretor.
- glanda sebacee
- produsul de secretie este format din celulele denaturate

Fig. nr. 23. Glandă alveolară simplă


(glandă sebacee);
nc-nucleu în cromatoliză; sb-strat bazal; cl-celulă cu
picături lipidice;
mb-membrană bazală; st-stromă conjunctivă.

7. Glanda alveolară compusă :


- structuri secretoare alveolare
- canal comun de excreţie
- glandele tarsului(scheletul fibros al pleoapei)
- secreta o substanta vascoasa care se prinde pe gene
8. Glanda tubulo-alveolară compusă :
- canale excretoare ramificate
- adenomere sacciforme cu un lumen foarte larg.
- prostată, glanda mamară şi glandele lui Cowper din uretra masculină

10
Fig. nr. 24 Glanda tubuloalveolară compusă (prostată)
a.adenomer de tip alveolar; eg.epiteliul glandular;
st.stroma conjunctivo-muscu-lară; sR.simpexion
Robin.

După natura produsului de secreţie elaborat, acinii pot fi de tip :


- seros,
- mucos
- mixt

Fig. nr. 25. Acini secretori. A-seros; B-mucos; C-mixt;


cs-celulă seroasă; gl-galandilem; cm-celulă mucoasă; m-celulă mioepitelială;
la-lumenul acinului; cG-semiluna Gianuzzi.

Acinul seros :
- elaborează un produs de secreţie apos,
- cu un conţinut proteic bogat în enzime sau în precursori
În MO :
- mici,
- formaţi dintr-un rând de celule prismatice
- dispuse pe membrana bazală,
- polii apicali delimitează un lumen foarte îngust.

11
- Nucleul :
o rotund,
o eucrom,
o nucleol mare,
o localizat în treimea bazală.
- Citoplasma :
o subnucleară este intens bazofilă,
o supranucleară este palidă şi cu aspect granular, slab eozinofilă.
În ME :
- citoplasma este bogată subnuclear în RER şi mitocondrii;
- supranuclear prezintă un compelx Golgi dezvoltat, numeroase
macrovezicule şi granule de secreţie electronodense, denumite
granule de zimogen.
- La polul apical prezintă câţiva microvili neregulaţi.
- Celulele sunt solidarizate prin complexe joncţionale mai mult înspre
polul bazal.
Acini seroşi găsim :
- în glanda parotidă,
- pancreasul exocrin
- parţial în glandele salivare mixte (glanda submaxilară şi sublinguală).

Acinul mucos :
- mucusul, bogat în glicoproteine
În MO :
- acinul este mai voluminos,
- un rând de celule mai mari, tronconice care prin polul apical
delimiteaza un lumen larg.
- trunchi de piramidă,
- lumen mai larg decât la acinul seros.
- Produs de secretie vascos
- Nucleii :
o turtiţi,
o hipercromi,
o împinşi bazal.
- Citoplasma este slab colorată cu aspect spumos, vacuolar în zona
supranucleară, (granule de mucus)

În ME
- celula mucoasă este mai săracă în RER şi mitocondrii,
- prezintă un aparat Golgi foarte dezvoltat, (supranuclear şi granule de
secreţie) limitate de membrane ce pot fuziona cu plasmalema
- sunt eliminate individual şi lent, tipul mucos închis.
- între glandilem şi celulele mucoase se dispun rare celule mioepiteliale,
care asigură expulzarea produsului secretat.
- glandele salivare mixte şi în glandele mucoase pure (esofagiene şi linguale
(glandele Weber)).

12
Acinul mixt, muco-seros,
- cel mai voluminos,
- formă sferică, alungită sau neregulată
- format din două tipuri de celule secretoare:
o celule mucoase :
 mai numeroase,
 delimitează un lumen larg, prin care produsul de
secretie.
o celule seroase :
 între celulele mucoase şi glandilem.
 semilunele lui Gianuzzi.
 comunică printr-un canal intercelular cu lumenul
acinului.
o Între celulele secretoare şi membrana bazală se interpun şi aici
celule mioepiteliale
o glandele salivare mixte: submaxilară, sublinguală.
Celulele mioepiteliale :
- localizate la periferia acinului,
- între glandilem şi polul bazal al celulei secretoare şi ductale.
În MO,
- au o formă stelată,
- aplatizată,
- cu numeroase prelungiri citoplasmatice efilate ce îmbrăţişează
adenomerul.
- prelungirile sunt conectate între ele prin structuri joncţionale de tip
gap, desmozomi,
- formează o reţea contractilă ce înconjoară unitatea secretorie.
- Au o citoplasmă clară în coloraţie uzuală,
- nucleu ovalar hipercrom situat central.
În ME :
- citoplasma perinucleară sunt prezente :
o mitocondrii,
o RER,
o granule de glicogen,
o lipide
- în prelungiri :
o proteine contractile (miofilamente de actină, miozină,
tropomiozină).
- sunt sub controlul sistemului nervos vegetativ simpatic sau umorali
- alveolele mamare se contractă sub acţiunea oxitocinei

ORGANIZAREA MORFOLOGICĂ GENERALĂ A GLANDELOR EXOCRINE


- La exterior sunt delimitate de o capsulă conjunctivă
- sunt formate din :
o stromă
o parenchim.

13
- din capsulă pornesc spre interior septe conjuntivo-vasculare,
- compartimentează glanda în lobi şi lobuli.
Stroma :
- este conjunctivă,
- bogată în fibre colagene
- fibre de reticulină,
- cu numeroase capilare în zona intralobară, dispuse în jurul
adenomerelor.
Adenomerul (unitatea morfo-funcţională)
De regulă de tip acinos, iar după natura produsului secretat ele pot fi de tip
seros, mucos sau muco-seros,
Canalele excretorii:
- canale intralobulare,
- canale interlobulare,
- canale interlobare,
- canalul principal colector.

B. EPITELIILE GLANDULARE ENDOCRINE

- constituie parenchimul glandelor cu secreţie internă,


- lipsite de canale excretoare.
- sunt în strânse relaţii cu capilarele sanguine, în care îşi varsă produsul
de secreţie, denumit hormon.
- pot fi de natură diferită:
o proteică,
o glicoproteică
o lipidică (steroidică),
- acţionează asupra unor celule, ţesuturi sau organe considerate
“ţinte”,
Citologic,
- celulele endocrine nu prezintă dublă polaritate
- Organitele citoplasmatice şi granulele de secreţie sunt răspândite în
toată celula sau mai ales în vecinătatea polului vascular.
- Excepţie face glanda tiroidă, în care celulele foliculare prezintă o dublă
polaritate (apicală, bazală)

14
Fig. nr. 26. Caracterele ultrastructurale ale principalelor tipuri de celule secretoare
(schemă); A-celulă secretoare de polipeptide şi glicoproteine; B-celulă secretoare
de steroizi; C-celulă secretoare de amine biogene; vd-veziculă cu matrice densă;
gs-granulă de secreţie; aG-aparat Golgi; rr-RER; rl-ribosomi liberi; lf-lipofuscină; rn-
REN; M.mitocondrii; lp-liposomi; n-nucleu; nc-nucleol.

După natura chimică a produsului sintetizat întâlnim :

a. Celule secretoare de polipeptide “mari”,


- prezintă un nucleu :
o activ (eucrom),
o bine nucleolat,
- citoplasmă :
o bazofilie moderată, (RER)
o Granulele de secreţie sunt aproximativ uniform răspândite
diferite în raport cu :
 dimensiunea,
 forma,
 colorabilitatea (microscopică),
 densitatea (electronomicroscopică)
 caracteristicile citochimice (PAS negative),
 specifice pentru fiecare hormon sintetizat.
- Localizare :
o hipofiză,
o tiroidă,
o glandele paratiroide,
o celulele alfa din insulele Langerhans

15
- celule sintetizează şi o proteină cu rol de “cărăuş secific” legatp labil de
hormon care se desface în momentul sau ulterior exocitozei.

b. Celulele secretoare de polipeptide “mici”,


- concentrează în citoplasma lor amine biogene
- precursorii aminici
- contin amino-acid-decarboxilază
- captează precursori aminici şi îi decarboxilează,
- “sistemul APUD” (Amine Precursor Uptake and Decarboxilation).
- au fost descrise numai la nivelul tubului digestiv
- le întâlnim şi în
o sistemului nervos,
o glandele endocrine,
o glande exocrine,
o aparat urogenital,
o aparat respirator,
o piele etc.
- Toate aceste celule răspândite discontinuu, în interiorul şi în afara
tractului gastrointestinal, printr-un concept mai larg, sunt incluse în
SED (Sistemul endocrin difuz).
În MO, celulele SED :
- apar localizate difuz,
- printre celulele autohtone,
- au formă de pară,
- aşezată pe membrana bazală,
- polul apical mai efilat,
- atinge sau nu suprafaţa epiteliului.
- Nucleul:
o unic,
o rotund sau ovalar,
o central,
o hipocrom,
o veziculos.
- În citoplasma:
o clară,
o acidofilă,
o granulele de secreţie răspândite subnuclear
În ME
- mitocondrii în zona paranucleară superioară,
- complex Golgi proeminent, localizat supra- sau perinuclear,
- ribozomi liberi,
- reticul endoplasmatic rugos variabil răspândit,
- lizozomi şi microvezicule pinocitare.
- Marginea în perie organizată la polul apical cu microvili mai fini, mai
lungi şi mai deşi decât în celulele epiteliale,
- Granulele de secreţie în regiunea bazală şi/sau paranucleară,
o rotundă, mai rar ovalară
16
o diametru între limite destul de largi (50-250 nm).
- Exocitoza :
o la polul bazal
o fuziunea membranei granulare cu a membranei celulare
PRODUS TIP LOCALIZARE
SECRETAT CELULAR
Serotonina cel. ECn mucoasa gastrică, intestin, pancreas
Dopamina endocrin, SNC, căi biliare
Substanţa P cel. EC-1 duoden, jejun, SNC
Motilina cel. EC-2 duoden, jejun
Gastrina cel. G şi G1 stomac, intestin subţire proximal, SNC,
placenta
Secretina cel. S duoden, jejun, ileon
Colecistochinina cel. L duoden, jejun, ileon
VIP cel. ECL, ileon, colon, pancreas, placentă, SNC
GIP neuroni duoden, jejun, ileon
cel. K duoden, intestin subţire
Glucagon cel. D-1 pancreas endocrin, stomac, mucoasa
cel. A (A-2) oxintică
Enteroglucagon ileon, colon
cel. EG (L) stomac, mucoasă oxintică
Glicentin cel. A-like tub digestiv distal
Neurotensin cel. L (GLI) intestin subţire distal, SNC
Bombesin cel. N mucoasa antropilorică, intestin, SNC,
cel. P plămâni
Polipeptide pancreas exocrin
pancreatice cel. PP
Somatostatina insulele Langerhans, stomac, rare în
cel. D (A-1) duoden şi jejun, foarte rare în ileon,
SNC, colon, tiroidă (cel.C).
ACTH stomac, intestin, hipofiză
Endorfine cel. G SNC, intestin
Enkefalina neuroni SNC, mucoasa antrală, intestin
Melatonina cel. G epifiză, intestin, apendice
Calcitonina cel. C glanda tiroidă
Insulina melanotrope pancreas endocrin
— cel. C —
— cel. B arborele traheobronşic
Urogastron cel. H,X,P aparat urogenital
cel. Kultchinsky
cel. U
o eliminarea conţinutului extracelular în capilarul sanguin

CELULELE SISTEMULUI ENDOCRIN (SED)

17
c. Celulele secretoare de steroizi
- specializate pentru sinteza hormonilor de natură lipidică (steroizi)
- le găsim:
o testiculi,
o ovare,
o glanda corticosuprarenală

La MO
- celule de formă rotundă sau poligonală,
- citoplasma:
o acidofilă,
o bogată în picături de lipide,
- nucleu:
o central
o bogat în cromatină.
În ME,
- picături de lipide
- numeroase mitocondrii,
- reticul endoplasmatic neted bogat (sintetizează colesterolul) apoi în
hormoni androgeni, estrogeni şi progesteron.
Histologic, în raport cu citoarhitectonia celulelor endocrine în parenchimul glandular,
putem deosebi trei modalităţi de organizare morfologică:
a. Organizare de tip veziculos,
- sub forma de foliculi delimitaţi de celulele cubice, prismatice sau
turtite.
- Veziculele conţin o substanţă vâscoasă, denumită coloid
- ex. glanda tiroidă.
- Celulelor foliculare prezintă:
o pol apical
o pol bazal sau vascular
- În citoplasmă,
o organitele au polaritate morfologică,
 subnuclear: reticul endoplasmatic rugos şi neted,
 supranuclear: aparatul Golgi, lizozomi şi granule de
secreţie

18
Fig. nr. 27. Organizarea epiteliului Fig. nr. 28. Organizare de tip
glandular endocrin, tipul veziculos cordonal reticular (glanda
(glanda tiroidă); v-vezicule tiroidiene; suprarenală); c-capsulă;
cl-coloid; ec-epiteliu cubic; vs-vase zg-zona glomerulară;
sangvine zf-zonă fasciculată; zr-zona
reticulată;cs-capilar sangvin.

b. Organizare de tip cordonal-reticular,


- structuralizat în formă de cordoane celulare,
- mai scurte sau mai lungi,
- uneori anastomozate între ele,
- delimitate de capilarele sanguine
- suprarenală,
- paratiroidă,
- hipofiză
- Celulele prezintă frecvent aparatul Golgi, nucleul, aşezate excentric,
frecvent spre polul vascular
c. Organizarea în cuiburi celulare,
- celulele sunt aşezate sub formă de insule,
- delimitate la periferie de capilare sanguine
- insulele Langerhans,
- insulele Pfflüger din tiroidă

Fig. nr. 29. Organizare în cuiburi celulare (pancreasul endocrin);

19
ag-acin glandular de tip seros (exocrin); iL-insula Langerhans (endocrin); cs-capilar
sangvin; ce-canal excretor.

C. EPITELIILE GLANDULARE MIXTE

- categorie de glande reduse numeric,


- au o dublă secreţie, exocrină şi endocrină.
- Cele două tipuri de secreţie pot fi realizate :
o de aceeaşi celulă (hepatocitul)
o de celule distincte ale aceluiaşi organ (pancreasul).
Morfologic,
Prezintă caracteristicile specifice celor două funcţii îndeplinite, atât din punct de
vedere histologic, cât şi din punct de vedere citologic.

REGENERAREA ŢESUTURILOR EPITELIALE

Ţesuturile epiteliale sunt structuri labile, cu o capacitate de regenerare


continuă, datorită activităţii mitotice ale unor componente celulare. Sunt celule
nediferenţiate, cu capacitate mare de diviziune. Celulele sunt dispuse intercalat,
între polii bazali ai celulelor diferenţiate, de-a lungul membranei bazale. Capacitatea
regenerativă este însă variabilă în funcţie de tipul de epiteliu, determinat de
dispoziţia diferită a celulelor imature în cadrul unui tip de epiteliu. Pot fi grupate în
straturile bazale, ca în epiteliile stratificate. În stratul bazal, celula imatură se divide
în două celule, o celulă imatură nouă, care se multiplică continuu şi o celulă
parabazală. Celulele parabazale sunt şi ele capabile de diviziune, dar sunt angajate
numai spre diferenţiere. Contactul cu membrana bazală joacă un rol important în
acest proces.
Viteza de reînoire este variabilă în cadrul epiteliilor, dependentă de durata
ciclului celular şi în particular de faza celulelor nediferenţiate.
Cel mai rapid se reînoiesc epiteliile simple din intestin (2-5 zile). Cele
stratificate (2-4 săptămâni), datorită prezenţei stratului bazal (germinativ) unde
mitozele asigură migrarea celulelor spre straturile superficiale, paralel cu
diferenţierea morfofuncţioanlă a acestora şi exfolierea lor în final. S-au descris
mecanisme complexe, care reglează proporţia proliferării şi eliminării celulelor. La
nivelul epidermului s-a dovedit existenţa unei lipoproteine denumite “chalonă”, ce
menţine scăzut ritmul mitotic, în timp ce adrenalina şi hormonii glicocorticoizi
măresc rata mitozelor. Şi alţi factori pot influenţa reînoirea şi diferenţierea celulelor
epiteliale, ca: factori de creştere epitelială (Epitelial Growth Factor), radiaţiile,
anestezicele, vârsta, antimitoticele, factori hormonali.
În condiţii normale, viteza de reînoire a ţesuturilor este constantă în funcţie
de tipul de ţesut. În anumite condiţii patologice, cum ar fi infecţiile virale, ulceraţiile,
procesul de regenerare este intensificat.
Regenerarea epiteliilor glandulare exocrine se realizează prin intermediul
celulelor imature, localizate în stratul profund al ductelor secretoare mici. Epiteliul
glandular nu se bucură însă în aceeaşi măsură de proprietatea de regenerare ca

20
epiteliile de acoperire. Cu cât într-o glandă există o diferenţiere mai evidentă între
porţiunile secretoare şi excretoare, cu atât capacitatea de regenerare este mai
redusă.

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA EPITELIILOR

Epiteliile de acoperire, în general nu conţin vase nutritive; ele primesc


substanţele nutritive şi oxigenul necesar din ţesutul conjunctivo-vascular subiacent
membranei bazale, ţesut dotat cu o reţea capilară vastă. Singura excepţie o găsim la
nivelul striei vasculare din canalul cohlear al urechii interne. În epiteliile stratificate
pavimentoase, reţeaua vascularo-capilară este bogat reprezentată în papilele
conjunctive, ce pătrund adânc în grosimea epiteliului, măresc suprafaţa de contact,
favorizând nutriţia celulelor de la suprafaţă.
Epiteliile glandulare sunt foarte bogate în vase sanguine şi limfatice. Bogăţia
de vase sanguine dintr-o glandă este în raport cu funcţia de secreţie, astfel: în
glandele exocrine, capilarele aduc materia primă necesară elaborării produsului de
secreţie, iar în cazul glandelor endocrine, ele îşi transportă în organism hormonul
secretat, iar reţeaua vasculară este şi mai bogată.
Reţeaua vasculară în glandele exocrine se găseşte în afara membranelor
bazale, pe când în glandele endocrine, capilarele sunt în contact direct. Raporturile
vaselor limfatice cu celulele glandulare nu sunt bine cunoscute, se ştie însă, că aceste
vase se află din abundenţă în ţesutul conjunctiv interstiţial al tuturor glandelor.
Terminaţiile nervoase sunt abundente, mai ales în unele epitelii. Sunt fibre
mielinizate sau nu, cu funcţie receptoare senzorială, ca la epiteliile de acoperire, sau
efectoare, prezente la nivelul epiteliilor glandulare.

21