ORGANIZAREA MORFOLOGICĂ GENERALĂ A GLANDELOR EXOCRINE- CURS 3

La exterior sunt delimitate de o capsulă conjunctiva.

Sunt formate din :
- Stroma
- Parenchim

Din capsulă pornesc spre interior septe conjuntivo-vasculare.

Compartimentează glanda în lobi şi lobuli.

Stroma:
- este conjunctiva
- bogată în fibre colagene si fibre de reticulină
- prezinta numeroase capilare

Adenomerul (unitatea morfo-funcţională): De regulă de tip acinos, iar după natura produsului
secretat ele pot fi de tip seros, mucos sau muco-seros.

Canalele excretorii:
- canale intralobulare
- canale interlobulare
- canale interlobare
- canalul principal colector

B. EPITELIILE GLANDULARE ENDOCRINE

Constituie parenchimul glandelor cu secreţie internă.

Prezinta urmatoarele caracteristici:
- sunt lipsite de canale excretoare
- sunt în strânse relaţii cu capilarele sanguine, în care îşi varsă produsul de
secreţie, denumit hormon .

Hormonii pot fi de natură diferită:

 proteică
 glicoproteică
 lipidică (steroidică= deriva din colesterol)

Hormonii acţionează asupra unor celule, ţesuturi sau organe considerate “ţinte”.

Citologic:

*Celula nu mai are polaritate morfo-functionala ,mai putin celulele din foliculul tiroidian, dar au organite
citoplasmatice care sunt raspandite in toata citoplasma, dar sunt mai abundente in vecinatatea polului
vascular, celula care priveste spre capilarul vascular.*
- Celulele endocrine nu prezintă dublă polaritate

1
 - Organitele citoplasmatice şi granulele de secreţie sunt răspândite în toată celula, dar mai ales in
vecinatatea polului vascular.
- Excepţie face glanda tiroidă, în care celulele foliculare prezintă o dublă polaritate (apicală,
bazală)

După natura chimică a produsului sintetizat întâlnim :

1. Celule secretoare de polipeptide “mari”

- Prezinta un nucleu :
o Activ (eucrom-deschis la culoare adica se poate vedea)
o Bine nucleolat (se vede bine nucleolul)
o Prezinta o carioplasma dispersata si din acest motiv prez o colorabilitate
redusa

- Citoplasmă :
o Gasim organite care sunt implicate in sinteza proteica ,e vorba de
sinteza de polypeptide mari, deci vom avea numerosi ribozomi asociati
in poliribozomi care sunt dispusi pe langa reticulul endoplasmatic si
formeaza reticulul endoplasmatic rugos = bazofilie moderată, (RER)
o Granulele de secreţie sunt aproximativ uniform răspândite diferite în
raport cu :
 dimensiunea
 forma
 colorabilitatea (microscopică)
 densitatea (electronomicroscopică)
 caracteristicile citochimice (PAS negative)
 specifice pentru fiecare hormon sintetizat

Localizare :
 hipofiză
 tiroidă
 glandele paratiroide
 celulele alfa din insulele Langerhans
 celule sintetizează şi o proteină cu rol de “cărăuş secific” legată labil de hormon care
se desface în momentul sau ulterior exocitozei

TIROIDA CELULE PARAFOLICULARE

INSULELE LANGERHANS CELULELE MARO SUNT CELULE SECRETOARE DE GLUCAGON

2
 2. Celulele secretoare de polipeptide “mici”

*Concentreaza in citoplasma lor amine biogene, ce sunt precursori aminici (preiau AA pe care ulterior ii
decarboxileaza, adica ele contin amino-acid-decarboxilaza, si astfel raman derivatii aminici care au rol de
hormoni. Au fost descrise initial la nivelul duodenului si formau sistemul APUD. Ulterior au fost descrise
si in alte locuri din organism.*
 concentrează în citoplasma lor amine biogene;
 precursorii aminici;
 contin amino-acid-decarboxilază;
 captează precursori aminici şi îi decarboxilează;
 formeaza “sistemul APUD” (Amine Precursor Uptake and Decarboxilation);
 au fost descrise numai la nivelul tubului digestiv;
 le întâlnim şi în:

 sistemului nervos
 glandele endocrine
 glande exocrine
 aparat urogenital
 aparat respirator
 piele etc.

Toate aceste celule secretoare de hormoni dispuse in toate tesuturile din corp intra si
formeaza SED (Sistemul endocrin difuz).
În MO, celulele SED :
o apar localizate difuz,
o apar printre celulele autohtone
o au formă de pară
o sunt aşezate pe membrana bazală pt ca isi varsa produsul de secretie in mediul intern
o prezinta polul apical mai efilat
o ating sau nu suprafata epiteliului

Nucleul:
- unic
- rotund sau ovalar
- central hipocrom sau palid
- veziculos
Citoplasma :
- clara
- acidofila
- prezinta granule de secretie raspandite subnuclear

3
În ME(ultrastructural):
- mitocondrii în zona paranucleară superioară (in jurul nucleului)
- complex Golgi proeminent, localizat supra- sau perinuclear (in jurul si deasupra nucleului)
- ribozomi liberi,
- reticul endoplasmatic rugos variabil răspândit (rudimentar)
- lizozomi şi microvezicule pinocitare.
- Marginea în perie organizată la polul apical cu microvili mai fini, mai lungi (care ajung
pana la suprafara cel epiteliale si au rol de chemoreceptori) şi mai deşi decât în celulele
epiteliale

Granulele de secreţie în regiunea bazală şi/sau paranucleară,

rotundă, mai rar ovalară
diametru între limite destul de largi (50-250 nm).
- Exocitoza :
o Prin fuzionarea cu plasmalema care poate sa formeze la nivelul polului bazal labirintul bazal.
o la polul bazal
o fuziunea membranei granulare cu a membranei celulare
o eliminarea conţinutului extracelular în capilarul sanguine

3. Celulele secretoare de steroizi

Specializate pentru sinteza hormonilor de natură lipidică (steroizi)

Le găsim:
o testiculi
o ovare
o glanda corticosuprarenală

La MO:
-celule de formă rotundă sau poligonală, cu numar variabil de margini
-Citoplasma:
o acidofilă,
o bogată în picături de lipide

-Nucleu:
o central
o bogat în cromatină, cu eucromatina dispersata central si heterocromatina periferic
concentrata ;datorita acestui fapt nucleul se vede bine trasat

4
 În ME:
-picături de lipide (nu prezinta citomembrane)
-numeroase mitocondrii,
-reticul endoplasmatic neted bogat la nivelul caruia se sintetizează colesterolul din care se
vor forma mai tarziu hormonii androgeni, estrogeni şi progesteron.

Histologic, în raport cu citoarhitectonia celulelor endocrine în parenchimul glandular, putem

deosebi trei modalităţi de organizare morfologică:

a. Organizare de tip veziculos

- sub forma de foliculi de forma sferica (pe sectiune vor aparea rotunzi) delimitaţi de celulele
cubice, prismatice sau turtite in functie de gradul de activitate al celulei.

- Veziculele conţin o substanţă vâscoasă situata central, denumită coloid (ex. glanda tiroidă.)

Celulelor foliculare prezintă:

- pol apical care priveste spre colloid
- pol bazal sau vascular care priveste spre capilarele sanguine care se gasesc in vecinatate

În citoplasmă:
- organitele au polaritate morfo-functionala
- subnuclear: reticul endoplasmatic rugos şi neted (interesate in procesul de sinteza)
- supranuclear: aparatul Golgi, lizozomi şi granule de secreţie (interesate in procesul de excretie)

5
 b. Organizare de tip cordonal-reticular
- structuralizat în formă de cordoane celulare
- mai scurte sau mai lungi,paralele intre ele
- uneori anastomozate între ele
- delimitate de capilarele sanguine
- Le gasim in :
 suprarenală
 paratiroidă
 hipofiză

*Cel mai frumos material didactic este cel care pe care il intalnim in portiunea mijlocie a
corticosuprarenalei la nivelul portiunii fasciculate.
Citoplasma este acidofila (murdara) pt ca s-a dizolvat mucusul, grasimile care sunt depozitate in
interiorul ei (aspect de tip spumos; spongiocite)*
- Celulele prezintă frecvent aparatul Golgi
- nucleul, aşezate excentric, frecvent spre polul vascular

c. Organizarea în cuiburi celulare

6
 - celulele sunt aşezate sub formă de insule,
- delimitate la periferie de capilare sanguine
- Le gasim in :
 insulele Langerhans,
 insulele Pffulger din tiroidă

*Celulele se dispun ingramadit fara o ordine anume, dar intotdeaua ele vor veni in contact cu capilarele
sanguine. Intratul in contact cu capilarele sanguine este foarte important deoarece celula trebuie sa aiba
unde sa isi verse produsul de secretie.
La nivelul insulelor lui Langerhans avem o vascularizatie foarte interesanta. Este al doilea sistem vascular
de tip arterial. El a fost descris de catre Victor V Papilian si profesorul Gheorghe Rosca in care se afla un
sistem de arteriole care se gasesc in interiorul componentei exocrine de la nivelul acinilor pancreatici,
dupa care intra in insula si se ramifica pana la nivelul capilarelor, iar cand iese din insula din nou se
ramifica.
In corpul nostru se gasesc 2 tipuri de sisteme port: sistemul port de tip venos al venei porte in care se
gasesc capilare la nivelul tubului digestiv si sistemul port de tip arterial la nivelul insulelor lui Langerhans
si la nivelul glomerulului renal unde am capilare glomerulare, arteriola eferenta si capilare
peritubulare.*

C. EPITELIILE GLANDULARE MIXTE

 Categorie de glande reduse numeric,

 Au o dublă secreţie, exocrină şi endocrină.
 Cele două tipuri de secreţie pot fi realizate:
-de aceeaşi celulă (hepatocitul)
-de celule distincte ale aceluiaşi organ (pancreasul).

Morfologic:
Prezintă caracteristicile specifice celor două funcţii îndeplinite, atât din punct de vedere
histologic, cât şi din punct de vedere citologic.

7
 ŢESUTURILE CONJUNCTIVE

- Cele mai bine reprezentate ţesuturi

- Cuprind structuri histologice heterogene (diverse) ca morfologie şi funcţie
1. Origine mezodermo-mezenchimală (in mezodermul din jurul sacului vitelin sau mezenchimul
embrionar)
2. Sunt constituite din trei componente fundamentale
a. celule;
b. fibre;
c. substanţă fundamentală.
3. Au capacitate plastică şi regenerativă.
4. Sunt structuri ubiquitare- nu vin niciodată în contact cu mediul extern sau
cu lumenul organelor, sunt întotdeauna tapetate sau căptuşite de celule
epiteliale.
5.Funcţional
 sunt ţesuturi de susţinere şi legătură,
 formează stroma organelor.
 sunt bogat vascularizate,
 active metabolic

6. Histogeneza:

*Initial provin toate din celula mezenchimala (toate celulele tesutului conjunctiv). Ele, odata produse,
incep si produc fibre si substanta fundamentala. Aceasta secventa, aparitia celulelor care secreta fibre si
substanta fundamentala le gasim in momentul formarii, dar si in procesele de reparare, in stari
patologice cand se formeaza un tesut conjunctiv nou. De exemplu, cand formez calusul osos, o sa am
celule care devin osteoblaste care secreta componenta fibrilara si substanta fundamentala, care ulterior
se vor mineraliza si vor forma calusul. Asa se formeaza, asa se repara.*

a. iniţial se diferenţiază elementele celulare, (celula mezenchimală);

b. celulele sintetizează substanţa fundamentală şi fibre.

Aceste secvenţe de histogeneză se desfăşoară şi în leziunile reparatorii sau patologice,

caracterizate printr-o neoformare de ţesut conjuntiv.

7. Raporturile dintre cele trei componente se modifică filogenetic :

 perioada embrionară , predomină elementele celulare,
 perioada fetală şi la copii, predomină substanţa fundamentală,
 la adult şi vârstnic predomină elementele fibrilare.

CLASIFICAREA ŢESUTURILOR CONJUNCTIVE

Filogenetic :

8
 A.ŢESUTURI CONJUNCTIVE DE TRANZIŢIE SAU EMBRIONARE,
1.ţesutul mezenchimatos;
2.ţesutul mucos;

B.ŢESUTURI CONJUNCTIVE PERMANENTE SAU ADULTE, care

după consistenţa substanţei fundamentale se împart în patru grupe:

I.Ţesuturi conjunctive moi

II.Ţesuturi conjunctive semidure sau cartilaginoase,
III.Ţesuturile conjunctive dure sau osoase,
IV.Ţesutul sanguin.

CELULELE
- celulele proprii - celule autohtone
- celule străine, alohtone care "migrează".
CELULE AUTOHTONE

- Nediferenţiate (se gasesc in principal in per. Embrioanara) :

 celula mezenchimală,
 celula reticulară;
- Diferentiate (adulte):
 fibroblastul,
 mastocitul
 adipocitul.

!! Cu cat intr-o tumora celulele sunt mai bine diferentiate, cu atat gradul de malignitate este mai redus.

CELULA MEZENCHIMALĂ
- Provine din mezoderm,
- “celula cap de serie”, care prin metaplazie formeaza orice celula conjunctiva doreste:
 fibroblast,
 condroblast
 osteoblast
 adipocit
 elemente hemato- şi limfopietice
 celule endoteliale
 fibre musculare.
- la embrion celula mezenchimală participă la formarea ţesutului mezenchimatos
- la adult este prezentă în măduva osoasă sau în insule pericapilare.
- Celula mezenchimala are o citoplasma bazofila pentru ca are functia importanta priogenetica si in
secretia substantei fundamentale.

9
 CELULA RETICULARĂ

- derivă din celula mezenchimale

- cu rol mecanic de support
- stelată,
- citoplasmă puţină, clară,
- cu expansiuni ce se anastomozează si formeaza retele
- Nucleul este:
 mic,
 rotund,
 central,
 eucrom,
 1-2 nucleoli

FIBROBLASTUL ŞI FIBROCITUL

- Sunt forme functionale ale aceleasi celule

- cele mai răspândite în ţesutul conjunctiv,

10
 - fibroblastul reprezentând forma tânără şi foarte activă metabolic, o
fibrocitul, forma adultă, în repaos funcţional şi mai puţin activă -
provin din :
 celula mezenchimală
 fibrocitele preexistente la adult, prin diviziune mitotică.
- Se pot diferenţia în celule
 Adipoase
 Celule endoteliale

Fibroblastul
- cea mai răspândită celula
- puţin mobilă,
- cu rol în formarea matricei conjunctive extracelulare (fibre şi substanţă
fundamentală).

În MO:
- celulă ovalară,
- alungită,
- stelată,
- 20-30 µm lungime
- 12-20 µm diametru,
- cu prelungiri scurte efilate.

11
Nucleul :
- central,
- ovalar sau în bastonaş,
- eucromatina fin granulate sit central
- heterocromatina dispusă la periferic sub formă de bandă
- 1-2 nucleoli.

Citoplasma :
- abundentă
- bazofilă, palida
- are in componenta structuri care secreta protein

În ME:
Organite numeroase cointeresate în procesele de sinteză proteică:
 reticul endoplasmic rugos,
 ribozomi
mitocondri
 aparat Golgi.
 câţiva lizozomi,
 incluziuni granulare PAS pozitive (mucopolizaharide acide),
 agregate de microfilamente de :
precolagen,
preelastină

12
În coloraţia cu HE (hematoxilina-euzina)
- limitele celulare greu vizibile,
- recunoaştem fibroblastul după forma de bastonaşe a nucleului, cu limitele bine
conturate de către heterocromatină.
- Membrana fibroblastului prezintă receptori specifici:
 insulină,
 lipoproteine cu densitate mică,
 pentru factorul de creştere a epidermului.

Funcţia:
- fibrilogeneză prin sinteza şi excreţia macromoleculelor de precolagen şi de
preelastină
- sinteză a complexelor glicoproteice (glicozaminglicani, proteoglicani), a
glicoproteinelor structurale din substanţa fundamentală

COLAGENUL

- constituent proteic extracelular

- reprezintă 60-70% din masa totală a ţesutului conjunctiv
- sintetizat şi secretat de fibroblaste,
- şi de alte celule conjunctive:
- condroblaste,
- osteoblaste
- celule musculare
- endoteliale
- Epiteliale
În fibroblast colagenogeneza (fibrinogeneza) se desfăşoară în trei etape:
a.ribozomală,
b.postribozomală

13
 c.extracelulară

a. Etapa ribozomală

- este comună sintezei proteinelor celulare de export (este identica cu sinteza proteinelor de
export)
- se derulează la nivelul poliribozomilor (unde gasesc ARN ribozomal care are informatie genetica
care corespunde informatiei inscriptionate pe catena ADN-ului si care ajunge la ribozomi prin
ARN-ul de transport si ARN-ul din interiorul nucleului) ataşaţi RER.

*In functie de modul cum sunt inscriptionate tipurile de colagen se sintetizeaza in poliribozomi lantul
polipeptidic. Aceste lanturi polipeptidice odata formate de dispun in lanturi pro-alfa si se opreste
alungirea lor exagerata prin plombarea lor la capete cu telopeptide.*

- aminoacizii vor fi legaţi în lanţuri pro-alfa :

- cu telopeptide la capete,
- conform codului transmis prin m-ARN
- Ribozomii asamblează aminoacizii în secvenţa caracteristică fiecărui tip de colagen.

b. Etapa postribozomală

- începe în RER :
Se realizeaza prin hidroxilarea prolinei şi lizinei de către prolil- şi lisilhidroxilaze,
urmată o glicozilarea de către galactosil- şi glicosiltransferaze (muta gruparea
hidroxi la gruparea glucidica de pe o catena pe alta-in modul acesta se
formeaza catena definitiva)
- În aparatul Golgi :
 se termină procesul de glicozilare sub influenţa unei transglicozilaze.
 are loc eliberarea lanţurilor polipeptidice şi asamblarea lor în câte trei lanţuri
polipeptidice dispuse helicoidal.
 Cu ajutorul legăturilor disulfidice, se va forma, printr-un triplu helix, molecula de
protropocolagen care este împachetat în vacuole.
- Prin microtubuli, vacuolele golgiene migrează spre periferie în vederea eliminării.

c. Etapa extracelulară

- excreţia protropocolagenului pericelular

- în timpul exocitozei, precolagenpeptidaza, elimină capetele telopeptidelor cu
scurtarea moleculei şi formarea de tropocollagen (se poate polimeriza).
- asamblarea în şiraguri longitudinale a moleculelor de tropocolagen, între care rămân însă mici
spaţii libere de aproximativ 37 nm.Ulterior are loc polimerizarea lor spontana care se realizeaza
in mediu extracellular - Asamblarea laterală a moleculelor în fibre se face la 37 grade, la pH=7.
- Fibra de collagen imi arata traiectul pe care l-a avut fibroblastul in momentul in care a
produs aceste celule.
- Colagenul de tip IV nu formează fibrile, deoarece nu acţionează precolagenpeptidaza.

14
 - Orientarea fibrelor este controlată de fibroblaste, care se deplasează în timpul
secreţiei, prin intermediul fibronectinei.

Recapitulare: In RE incep si formez catene polipeptidice in lanturi pro-alfa. Dupa ce le-am format, le
plombez in capete ca sa nu creasca exagerat. Apoi determin sinteza pt ca le hidroxilez si le glicozilez si
astfel formez cate 3 catene. Aceste 3 catene vin si le sudez, formand un triplu helix cu pasul la dreapta.
Le stabilizez prin molecule disulfidice. Aceasta este momentul in care am facut prima molecula din
precursorul colagenului, care cand iese in afara este tropocolagenul, iar inauntru am precursorul lui,
protropocolagenul. Protropocolagenul il exocitez si se va dispune din 37 nm in 37 nm. Cand l-am
eliminat dau la o parte capetele, telopeptide se indeparteaza si el se poate prinde unul de altul si se
poate polimeriza. Polimerizarea se face spontan la temperatura de 37 de grade.

ELASTINA

- este sintetizată de fibroblast

- se produce in RER unde se formeaza molecule proteice precursoare: proelastina,
- cu acelaşi traseu intracelular ca şi procolagenul.
- este exocitată extracelular în substanţa fundamentală şi transformată în elastină.
- Legarea lanţurilor polipeptidice se derulează extracelular,
- Sub influenţa liziloxidazei.
- Sinteza de elastină este maximă la sfârşitul vieţii intrauterine şi în primul an de
dezvoltare şi limitată în timpul vieţii.

15
In citoplasma putem sa gasim vezicule care contin glicoproteine ce se coloreaza PAS pozitiv:
glicozaminoglicanii care sunt macromolecule de ce aditioneaza in jurul unui nucleu si formeaza
proteoglicanii, care sunt si ei constituentul principal al substantei fundamentale si mai avem
glicoproteinele structurale care sunt sintetizate tot la nivelul fibroblastului de catre RER, isi termina
sinteza, glicozilarea la nivelul aparatului Golgi si sunt excretate in mediul extracelular.

GLICOAZAMINOGLICANII, PROTEOGLICANII

Sunt constituenţi majori ai matricei ţesutului conjunctiv, localizaţi în vecinătatea fibroblastelor, care le şi
sintetizează.

GLICOPROTEINELE STRUCTURALE :
- se află tot în matricea intercelulară.
- Sunt sintetizate de fibroblaste,
RER,
- aparat Golgi,
- apoi extracelular.
- fibronectina- cea mai importanta:ea tine legate componentele matricei celulare (tine la un loc
celulele conjunctive, fibrele si substanta fundamentala)
- determina adezivitatea celulară la matricea extracelulară
- organizarea structurală a matricei secretate de fibroblaste.

Fibroblastul
- mai secretă interferon de tip I, o glicoproteină asemănătoare interferonului leucocitar,

16
- are activitate antitumorală şi antivirală, cu răspunsuri diferite, deoarece acţionează asupra altor
tipuri de celule “ţintă”.
- Activitatea fibroblastelor poate fi influenţată de o serie de factori:

a) Vârsta
- la tineri, funcţia este activă
- la varstnic, acest proces diminuă, (substanţei fundamentale).

b) Hormonii
- hidrocortizonul şi ACTH-ul inhibă sinteza împiedicând procesele de cicatrizare.
- STH-ul stimulează proliferarea fibroblastelor şi sinteza de colagen.
- Tiroxina are o acţiune inversă STH-ului.
- Hormonii sexuali stimulează proliferarea fibroblastelor (testosteronul) şi activitatea de
sinteză a precursorilor din substanţa fundamentală (estrogeni).

c) Vitaminele
- lipsa vitaminei C, fibroblastele nu sintetizează moleculele de precolagen, prin blocarea
formării prolinei (din molecula de precolagen), iar fibrele îmbătrânite sau uzate ca atare,
nu mai pot fi înlocuite. Avitaminoza C duce la scaderea gradului de sinteza a colagenului.
In lipsa ei nu putem sa ne regeneram propriul colagen. Procesul de regenerare este
constant.

FIBROCITUL
- este forma matură,
- mai puţin activă
- greu de diferenţiat de fibroblast.
- mai mică,
- cu prelungiri mai scurte,
- cu un nucleu mai mic, hipercrom
- citoplasma acidofilă ce conţine organite
mai puţine.
- Stimulat, se poate transforma în
fibroblast.

MASTOCITUL
- Prezintă granulaţiuni bazofile ce se colorează metacromatic datorită conţinutului în
glicozaminglicani, cu rol preponderent în hipersensibilitatea imediată şi în
mecanismele de apărare antitumorală.

Originea
- Din leucocite bazofile (polimorfonucleare), migrate din vase în ţesutul conjunctiv,
- din celula mezenchimală, după diferenţiere
MASTOCITUL

-seamana foarte mult cu bazofilul

-prezintă granulaţiuni bazofile ce se colorează metacromatic datorită conţinutului lor foarte
abundent în glicozaminglicani; prin aceste substante ei , pe de o parte participa la formarea

17
unei componente a matricei celulare extracelulare conjunctive si, in alta ordine de idei, o sa
intervina in reactiile de hipersensibilitate de tip imediat si şi în mecanismele de apărare
antitumorală.
-forma extrema a reactiilor de hipersensibilitate de tip imediat este socul anafilactic

Originea

-au origine conjunctiva

-din leucocite bazofile (polimorfonucleare), migrate din vase în ţesutul conjunctiv periferic,

-mai abundent
o derm
o tractul digestiv,
o aparatul respirator
o seroaselor –cele care isi au originea in celomul intraembrionar, adica in pleura, pericard
si peritoneu
În MO,
- celulă mobilă,
- rotundă, ovalară sau neregulată,
- diametru variază între 15-30
µm.

Nucleul
clar,
rotund,

18
 central,
1-2 nucleoli
Citoplasma :
granule care au tripla inegalitate
sunt inegal raspandite

au componenti diferiti si din cauza asta au si proprietati diferite

granule inegale ca mărime,
maschează prezenţa nucleului.
0,1-0,4 µm sunt bazofile şi metacromatice.
cele mai numeroase sunt metacromatice care contin substante specific care fac functia
specifica a mastocitului
granule fără metacromazie (sunt ortocromatice) care contin glicozaminoglicani, intens PAS
positive, consideram mastocitul celula propriu-zisa conjunctiva

În ME,
prezintă expansiuni citoplasmatice digitiforme,
citoplasma
o relativ săracă în organite:
 câteva mitocondrii,
 organite care sunt implicate in sinteza componentelor proteice

 RER de talie mică,

 ribozomi puţini
 număr redus de microtubuli.

19
 Aparatul Golgi (care se acumuleaza in vezicule din ce in ce mai mari, care in final
formeaza granulatii delimitate de citomembrane care contin substantele specifice – cea mai
celebra dintre ele este histamina) şi microfilamentele sunt mai bine reprezentate .
 putini microtubuli si microfilamente prin care celula isi asigura mobilitatea
 Granulaţiile delimitate de citomembrane cu heparină şi enzime proteolitice

- Pe membrane celulara pt ca este implicata in reactia de hipersensibilitate si in

mecanismele de aparare antitumorala celula o sa prezinte receptori specifici pt
complementi si pt IgM

- Pe suprafaţa celulară sunt prezenţi receptori specifici pentru fragmentul Fc al IgE.

Funcţia
Dată de constitunţii granulaţiilor (sunt heterogene din cauza continutului diferit) :
heparina,
histamina,
factorul chemotactic pentru eozinofile,
substanţa reactivă în şocul anafilactic
serotonina
enzime hidrolitice,
fosfatază alcalină,
proteaze nespecifice,
prostaglandine
acid hialuronic.
Intervine în sinteza unor constituenţi ai MPZ din substanţa fundamentală.
glicozaminoglicani ce sunt component ce intra in structura substantei fundamentale

Heparina,
glicozaminoglican sulfatat,
rol anticoagulant şi antilipemic (activarea lipoproteinlipazei).

Histamina,
vasodilatator,
creşte permeabilitatea exagerata a venulelor şi a capilarelor,
determină contracţia celulelor endoteliale :

o cu desfacerea joncţiunilor intercelulare

o formarea de spaţii mai largi intraendoteliale,
o ce facilitează accesul apei, a microfagelor la locul unor leziuni.

* Desfac legaturile intercelulare, jonctiunile dintre celule se rup si atunci creez fante in
interiorul peretelui capilar sau venular prin care apa, microfagele parasesc patul circulant si
intra in interstitiu.Deci cresterea permeabilitatilor se face practic este foarte abrupta si
foarte rapida. Daca desfac legaturile, creez fante intre celule atunci are loc extravazarea
rapida a apei in interstitiu.Din cauza asta, daca apa fuge in interstitiu, presiunea arteriala

20
 scade brusc. Pe de o parte apare asa numita plegie a polului arteriolar capilar si se deschid
toate capilarele si atunci, sangele, din sange circulant, ajunge si invadeaza tot campul
vascular si capilar- hemoragie intracapilara- in care el se duce brusc in periferie, iar prin
desfacerea jonctiunilor endoteliale are loc scaderea si mai accentuate a continutului
circulant sangvin, in consecinta tensiunea arterial scade brusc. *

- Modifică tensiunea arteriala

Factorul chemotactic pentru eozinofile

- atrage leucocitele eozinofile în zona degranulării mastocitelor.

- Eozinofilele fagocitează complexul “antigen-IgE”.
Mastocitele mai sintetizează produşi cu rol în reacţiile de hipersensibilitate imediată - factorii
care rezulta din metabolismul acidului arahidonic
- leucotriena C - care creşte permeabilitatea vasculară
- prostaglandine ce stimulează adenociclaza;
- factor activitar al plachetelor – degranuleaza plachetele, da drumu la factorii trombocitari ai
coagularii care declanseaza coagularea intravasculara cand are loc in tot corpu = diseminata .
Consecinta este ca apar modificari extreme in tot organismal care vizeaza presiunea arteriala ,
care vizeaza coagularea, el influenteaza si adenilatciclaza care stiti ca este mediator de ordinul II
pt contractia musculara si influenteaza contractiile musculaturii netede si atunci vom avea tabloul
dezastrului sistemic al degradarii mastocitare.

Toate substanţele sunt eliberate odată cu procesul de degranulare al mastocitelor prin exocitoză.

Degranularea este favorizată:

a.contactul dintre Ig.E şi antigen,

Antigenul este o structura care nu corespunde complexului major de histocompatibilitate al

corpului. Anticorpul este o proteina ce intervine in imunitate care recunoaste specific antigenul .

b.factori fizici
- razele ultraviolete,
- căldura,
- radiaţiile ionizante

c.factori chimici
- morfina,
- cofeina,
- substanţe tensioactive;

d.factori mecanici

21
În stările de şoc anafilactic,
- se produce o masivă degranulare sistemica a mastocitelor,
- urmată de eliberarea substanţelor active,
- cresc permeabilitatea vasculară
- modifică coagulabilitatea sanguină,
- modifică contracţia musculaturii netede din căile respiratorii

Urmarea este scaderea, prabusirea tensiunii arteriale, coagularea intravasculara

diseminata si asfixia care duc in final la aparitia stopului cardiorespirator.

Degranularea mastocitului
- limfocitele B suferă un proces de transformare blastică,
- devin plasmocite – in tesuturi periferice
- secretă anticorpi (Ig.E) - plasmocitul.
- Ataşarea acestor anticorpi pe receptorii Ig.E,
- complexe antigen-anticorpi la suprafaţa membranei mastocitelor,
- degranularea şi eliberarea produşilor din granule în matricea extracelulară

5. ADIPOCITUL
Este o celulă a ţesutului conjunctiv specializat pentru depozitarea lipidelor
Depozitare lipidelor inseamna forma prin care organismal nostru isi face rezerva energetica ,
lipidele sunt rezerva noastra energetica.

6. MELANOCITUL

Este o celulă a ţesutului conjunctiv specializat, încărcată cu granule de pigment melanic.

Melanocitul adevarat se gaseste in straturile profunde ale epidermului si care coloreaza pielea.
Celula melanofora se incarca secundar cu pigment melanic.

CELULE ALOGENE

- polimorfonuclearele neutrofile şi eozinofile,

- limfocitele,

22
- plasmocitele – provin din limfocitul B
- macrofagele tisulare sau histiocitele- provin din monocyte

Număr variabil în condiţii deosebite:

- în inflamaţiile acute de cauza bacteriana predomină polimorfonuclearele neutrofile,

- în inflamaţiile cronice predomină limfocitele.
- Inflamaţiile alergice şi bolile parazitare cresc eozinofilele circulante şi a tisulare.
- În procesele de apărare specifică (imunitară) sau nespecifică, un rol important vor juca
plasmocitele şi macrofagele tisulare care vor creşte numeric.

PLASMOCITUL

- apar în organism numai după naştere,

- o forma functionala a limfocitului B
- în urma contactului limfocitelor B cu diferite antigene.
- reprezintă mai mult o stare funcţională a limfocitelor B
- secretoare de anticorpi
- cresc în stări patologice:
 inflamaţii,
 imunitate,
 alergii

Histologic,
- în ţesuturile bogat celulare,
- în corionul mucoaselor care intra in contact cu mediul extren:
 căilor digestive,
 respiratorii,
 urinare,
 genitale
 ţesuturile limfoide.

23
- Nu se divid (apar limfocite noi nu plasmocite) , cele mai multe se distrug în câteva zile.
Imunitatea umorala are perioada de viata limitata.

În MO,

- rotundă sau ovalară,

- diametru între 10-20 µm
- mobilitate redusă,

Nucleu :
o rotund,
o excentric,

o heterocromatina dispusă radiar

o şi în grunji mari pe faţa internă a membranei nucleare,
o imaginea caracteristică unor “spiţe de roată” sau “cadran de ceasornic”
o
Citoplasma :

24
- este abundentă
- intens bazofilă,
- cu un halou mai palid perinuclear.

În ME,
- organite implicate in sinteza proteinelor
- RER,

- poliribozomi ataşaţi de REN formand RER,

- cisternele RER se acumulează produşi de secreţie “corpuri sferice acidofile” denumiţi
“corpii Russel”, (imunoglobuline normale).
- Perinuclear - complex Golgi foarte dezvoltat, lizozomi şi granule de secreţie ce conţin
imunoglobuline.

Funcţia

- apărare prin sinteză de imunoglobuline

- intervine in imunitatea de tip umoral

25
MACROFAGUL sau HISTIOCITUL

-in tesuturi celulare periferice

Origine.

- măduva hematogenă, linia monocitelor

- circulant 24-72 de ore (cea mai mare celula circulanta din corpul nostru)
- prin diapedeză trec în ţesutul conjunctiv,
- prin postmaturare se transformă în macrofag
- Durata de viaţă - luni sau chiar ani de zile.
- în unele infecţii cronice (tuberculoză, lepră), macrofagele pot fuziona, dând naştere la celule
gigante, (cu 20-50 nuclei),
- în inflamaţii cronice granulomatoase, macrofagele se unesc prin joncţiuni strânse,
asemănător celulelor epiteliale denumite ca atare celule epiteloide.

-macrofag pe un epiteliu alveolar; putem sa l avem fie la suprafata in alveola , in interiorul

epiteliului sau in interiorul tesutului conjunctiv in septul alveolar in vecinatatea vaselor sangvine

Macrofagul activ.

În MO
- este mare (30-60 µm),
- formă neregulată,
emite:

26
 o pseudopode,

o văluri,
o microvili,
o lamelipode,
o filipode.

- Nucleul:

o ovoid sau reniform,

o mare

o adesea excentric,
o aşezat perpendicular pe axul celulei (nucleu în drapel).

27
 o Cromatina (neomogena) mai grunjoasă aderă de membrana nucleară, organizată în
şiraguri paralele, ondulate (“nucleu pieptănat”).

- Citoplasma
- abundentă
- eozinofilă,
- conţine organite cointeresate fagocitoză (in digestia celulara – lizozomii sunt cei mai
numerosi), numeroase granule şi vacuole

În ME,
- periferic microtubuli şi microfilamente - mitocondriile,
- aparat Golgi bine dezvoltat pt ca macrofagul este specializat in sinteza monokinelor)
- RER proeminent, (monokine).
- ribozomi liberi sau asociaţi în poliribozomi,
- picături de lipide – rezerva energetica.
- cel mai bine reprezentat în formele active lizozomul primar şi secundar, cu enzimele hidrolitice,
hidrolaze, proteinaze

Pe suprafaţa celulară:
- numeroşi receptori pentru IgG şi IgM,
- receptori pentru fragmentul FC (fractia complementului) al imunoglobulinelor şi fracţiunea C3
a complementului.
- antigenul Ia, al complexului de histocompatibilitate.

Macrofagul inactiv :
- mai mică,
- rotunda
- imobila
- fixă (macrofagul fix),
- nucleu mic, rotund şi hipercrom,
- citoplasmă redusă, săracă în organite (aparat Golgi, mitocondrii, centrosom) şi cu rare
granule sau vacuole.

Funcţiile:
- mobilitatea,
- fagocitoza,
- secreţia
- imunitatea.

Mobilitatea :
- pseudopode şi vălurile ondulate.
- activată de unii factori chemotactici : o ca factorul C5,proteine denaturate, o toxine
bacteriene
- inhibate de unii factori secretaţi de limfocitele activate în focarul de reacţie.

Fagocitoza :

28
- procesele de apărare ale organismului,
- ingerând :
- bacterii,
- fungi sau virusuri,
- complexe imune
- celule moarte, îmbătrânite,
- resturi de fibrină,
- resturi organice
- “gunoierul organismului”.

Acest proces de apărarea îmbracă două aspecte:

1. Fagocitoză nespecifică :
- fără intervenţia receptorilor specifici (macrofagul alveolar)
2. Fagocitoza specifică :
- cu ajutorul receptorilor de suprafaţă specifici.

Imunitate :

- induce şi modulează reacţia imună

- Activarea sub influenţa :
o limfokinelor,
o factorul chemotactic

Macrofagul prezintă antigenele limfocitelor competente.

Funcţia secretorie :
- intervine în dinamica desfăşurării procesului inflamator:
o secreţia enzimelor lizozomale care determina denaturarea colagenului, a fibrelor elastice,
activeaza plasminogenul care apare dupa formarea cheagului sangvin
o colagenaze, elastază, factor activator a plasminogenului,
o sinteza fracţiunilor complementului C1-C5;

o factorul activator limfocitar (PN)

o factori chemotactici pentru polimorfo-nuclearele neutrofile
o sinteza şi secreţia de factori pirogeni – cresc temperature locala
o interferon (factor inhibitor al replicării), prostaglandine, limfokine
o Factori ce stimuleaza proliferarea fibroblastelor –au ca rezultat aparitia procesului de
reparare tisulara sau a cicatrizarii
Macrofagele se pot încărca cu grăsimi sau pigmenţi, rezultând histiocitul adipos sau
pigmentar.

FIBRELE CONJUNCTIVE
- Participă la formarea matricei extracelulare

29
- categorii:
1. colagene;
2. reticulinice
3. elastice.

1.FIBRELE DE COLAGEN

- denumite şi fibre albe

- sunt cele mai numeroase
- prezente în toate tipurile de ţesuturi conjuctive,
- formate din proteine fibroase colagene

Fig. nr. 37. Ţesut conjunctiv lax

fc-fibre colagene; fe-fibre elastice; i-histiocit; l-limfocit; f-fibroblast; m-mastocit

În MO,
- Subţiri (diametru cuprins între 1-10 µm)
- traiect drept sau ondulat (in tendoane sunt drepte),

30
 - nu se ramifică,
- nu se anastomozează.
- Formeaza fascicule
Le putem găsi:
- izolate (tramulă)
- grupate în fascicule:
o fine
o grosolane
- Orientate în raport cu direcţia de acţiune a forţelor mecanice:
o au o aşezare ordonată
o în reţea (textură).
Fibrele de colagen apar :
- roz-palide la col. HE,
- roşii la col. van Gieson (fuxină acidă),
- albastre, coloraţia Mallory (albastru de anilină)
- verzi la coloraţia Masson (verde lumină).

31
Proprietăţi fizice :
- Sunt flexibile
- foarte rezistente la tracţiune;
- insolubile în apă
- se retractă la încălzire,
- prin fierbere dau gelatina.
- sunt degradate de colagenaze

Fiecare fibră colagenă,

- formată din subunităţi, fibrile ,
o diametru de 0,3 - 0,5 mm,
o dispuse paralel între ele
o unite printr-o mucopolizaharidă (hexoză),
o reacţia PAS pozitivă.
În ME,
- fibrila :
o fascicule paralele de microfibrile (protofibrile),
o diametru de 20 - 60 nm
o cu aspect striat,
o alternanţă de benzi transversale clare şi întunecate,
o cu o periodicitate de 64 nm.
o aspect dat de aranjamentul moleculelor de tropocolagen în cadrul microfibrilei:
paralele şi în scară

32
 Fig. nr. 38. Structura schematică a unei fibrile de colagen; A-B; pf-protofibrilă; tc-aşezarea
moleculelor de tropocolagen.

Protofibrilele,
- alcătuite din filamente (microfilamente),
- diametru de 3 nm,
- molecule de tropocolagen
o trei lanţuri helicoidale de polipeptide.

Fibra de colagen este formată din subunităţi de 3 ordine:

I. fibrilele de colagen la nivel optic,
II. protofibrile la nivel electronomicroscopic
III. filamente la nivel macromolecular.

Fibrele colagene au o individualitate proprie,

- prezenţa unui spaţiu perifibrilar (spaţiu interstiţial de difuziune)
- lichidul interstiţial
Caracterele biochimice:
- nu conţin lipide,
- glucide este sub 0,55%
- proteinele
o macromolecule de tropocolagen
 Æ 1-1,5 nm,
 lungimea 280 nm,
 unite prin capetele lor
 dise în şiruri paralele
Tropocolagen
- trei lanţuri polipetidice (lanţuri alfa),
- răsucite helicoidal (triplu helix cu pas la dreapta)
- stabilizate prin punţi de hidrogen şi legături bisulfidice
- Două din lanţuri sunt asemănătoare (lanţuri alfa 1),

33
 - cel de al treilea lanţ (lanţul alfa 2) diferă prin secvenţa aminoacizilor.
- 1/3 glicină, 1/3 prolină, 1/3 hidroxiprolină şi alţi aminoacizi,
- pentru colagen hidroxiprolina este aminoacidul caracteristic

În raport cu participarea lanţurilor alfa unu şi doi, se descriu mai multe tipuri de colagen.

Fig. nr. 39. Molecula de colagen cu cele trei lanţuri polipeptidice dispuse helicoidal;
a1-lanţul alfa1; a2-lanţul alfa2; l-legătura de hidrogen.

3. FIBRELE DE RETICULINĂ

- colagenului de tip III asociat cu glicoproteine şi proteoglicani.

- formaţiuni fibrilare fine,
- se anastomozează

- se ramifică,
- formînd reţele cu ochiuri de mărimi diferite
- niciodată fascicule.

Localizare :
- organele hemato- şi limfopoietice (stroma) – care tin elemente celulare,
- în membranele bazale,
- jurul celulei adipoase,
- jurul vaselor capilare,
- în ficat (intralobular),
- muşchi etc.

În MO,
- nu sunt vizibile în coloraţie cu hematoxilină-eozină
- au un diametru de 0,5 - 2 µm
- reacţie PAS în roşu (PAS pozitive) se vad foarte slab pt ca avem glucidele care le leaga
intre ele.
- Tratate cu săruri de argint, se văd negre, de aceea se mai numesc şi fibre argirofile –
determina precipitarea argintului

34
 fr

Fig. nr. 40. Reţea fibrilară de reticulină din jurul adipocitelor

fr-fibre de reticulină

În ME,
- fibrile
o au o periodicitate axială identică cu a fibrelor de colagen,
o cu dispoziţie particulară dezordonată,
o Fibrilele sunt asamblate de proteoglicani şi glicoproteine, care le conferă reacţia
PAS pozitivă.
Caracterele biochimice:
- sunt scleroproteine care conţin tropocolagen
o cu conţinut redus de hidroxiprolină,
o multă lizină, leucină, izoleucină şi arginină.
- Glucidele depăşesc 0,55%, (fără glucoză),
- lipidele sunt prezente 10%
Fibrele de reticulină sunt sintetizate de celule conjunctive :
- fibroblaste,
- condroblaste,

35
 - osteoblaste
- celule endoteliale

3. FIBRELE ELASTICE

- au culoare galbenă, “fibre galbene”

În MO,
- fibre fine,
- mai subţiri ca cele de colagen
- diametru de 1-3 µm,

- se ramifică
- se anastomozează
- realizând reţele cu ochiuri neregulate,
- lamele fenestrate
- fascicule (ligamentul galben).
- rotunde sau ovalare,
- dacă fibrele se rup nu se mai refac, capetele se răsucesc în formă de tirbuşon.
- Cele mai importante le gasesc la nivelul ligamentului nuchal sau in ligamentele galbene -
la coloana vertebrala sunt cele care inchid posterior arcurile vertebrale si care au un rol
important in revenirea la normal a coloanei dupa flexie.

36
 - Grosimea, lungimea şi dispoziţia diferă funcţie de localizarea lor:
o în pereţii unor vase,
o plămâni,
o cartilagiile elastice - epiglota,
o ligamente elastice – ligamentele nuchale.

- Există şi elastină nefibrilară organizată sub formă de lamele elastice, (pereţii vasculari).

- În col. HE se colorează inconstant şi foarte slab

- electiv cu orceină în roşu brun,
- albastre in coloratie albastru de anilina
- rezorcină fuxină Weigert în albastru închis
- aldehidă fuxină Gömöri în negru.

Proprietăţi fizice :
- insolubile în apă,
- rezistente la alcool şi eter,
- greu solubile în acizi şi baze
- sunt digerate doar de elastaza pancreatică.
- Sunt extensibile 100-120% şi reven la lungimea iniţială, după încetarea tracţiunii,

37
Localizare în organe ce îşi modifică forma şi volumul – cel mai important la nivelul vaselor
sangvine dar si in plamani si in oase (lipsa lor in oase – osteomalacie).
Cu vârsta, elasticitatea descreşte treptat
Fibra distrusă nu se mai regenerează.

În ME,
- masă amorfă,
- omogenă,
- dispusă central
- conţine elastină,
- înconjurată la periferie (suprafaţă)
- microfibrile cu un diametru de 14 nm
- dispuse în reţele sau spirale.

38
 întinse relaxate

me

li

Fig. nr. 41. Fibre elastice

me-molecula de elastină; li-legături intermoleculare

Caracterele biochimice
- Microfibrilele
o glicoproteine de structură (fibre de oxitalan)
o formate din colagen de tip VI (apar omogene),
o lipsite de periodicitatea axială
- Elastina,
o insolubilă şi amorfă
o glicoproteină structurala bogată în glicină, prolină, lizină şi puţină hidroxiprolină,
 aminoacizi specifici:
 desmozina
 izodesmozina,
 care lipsesc în fibrele de colagen şi de reticulină.
o formată din lanţuri polipeptidice spiralate legate prin dezmozină şi lizodesmozină.
o Unele regiuni spiralate sunt deformabile, cele care sunt legate de desmozină sunt
fixe.

Fibra elastică este sintetizată :

- fibroblaste,
- fibrele musculare netede din vase similare celor de colagen,
- sub formă de precursori
o proelastină
o tropoelastină.
o
În dezvoltarea fibrelor elastice :
- primele apar microfibrilele,

39
 - apoi depozitele de elastină care în final se dispune central

SUBSTANŢA FUNDAMENTALĂ
- situată între celule, fibre, vase, nervi
- se deplasează celulele aflate în tranzit.
În MO,
- omogenă,
- transparentă,
- amorfă
- slab colorată cu coloranţii uzuali.
- Are organizare de tip coloidal,
- formată din :
o glicoproteine puternic hidrofile
 cu consistenţă mai vâscoasă (gel)
 semilichidă (sol).
o precursori solubili ai proteinelor fibroase de colagen, reticulină, elastice,
o alte molecule secretate de celule sau filtrate din sînge, săruri minerale, ioni etc.
Se evidenţiază (de regula este transparenta)
- cu albastru de toluidină,
- metacromatic cu PAS – foarte slab datorita compozitiei ei mari in glicozaminoglicani –
se vede usor rosiatica
În ME,
- material floconos,
- puţin dens
o proteinele globuloase
 dispuse destul de ordonat
o proteinele filamentoase (fibroase)
 dispuse în reţea.
Poate fi asemănată cu plasma sanguină,
cu conţinut redus de proteine,
bogată în :
o glicozaminoglicani – ei se asociaza in jurul unui miez proteic si formeaza
proteoglicani,
o proteoglicani
o glicoproteine.
Glicozaminoglicanii (GAG),
- mucopolizaharide
- complexe polizaharidice liniare formate din :
o dizaharide repetitive,
o obligatoriu există :
 o hexozamină (glucozamină, galactozamină)
 un acid uronic (glicuronic, iduronic).
Glicozaminoglicanii pot fi :
- nesulfataţi :
o acidul hialuronic,

40
 o acidul condroitinic
- sulfataţi:
o condroitin-sulfaţii,
o dermatan-sulfaţii,
o keratan-sulfaţii,
o heparan-sulfaţii
o heparina.

Glicozamino-glicanii :
- sunt legaţi covalent de o proteină,
- formând molecule de proteoglicani
- excepâie face acidul hialuronic.

Proteoglicanii (PG)
- proteină liniară,
- partea centrală la care se ataşează lanţurile de glicozaminoglicani.
- încărcarea negativă îl face puternic hidrofil,
- Proteoglicanii formează scheletul macromolecular al coloizilor, dispuşi în formă de
areole cu spaţii în care circulă faza lichidă.
Glicozaminoglicanii şi proteoglicanii sunt sintetizaţi :
- fibroblaste,
- mastocite
- celulele derivate din mezenchim: condroblaşti, osteoblaşti, celule musculare netede.
Proteinele iau naştere la nivelul poliribozomilor ataşaţi RER,
glicozilarea începe în RER şi se continuă în aparatul Golgi unde are loc şi sulfatarea lor.
Sunt exocitate pericelular iar degradarea lor este realizată de către macrofage.

Glicoproteinele :
- Au miez proteic
- glucide formate din polizaharide
- fac parte :
o colagenul,
o elastice,
o fibronectinele,
o condronectinele
o lamininele.
Cele mai importante glicoproteine structurale ale substantei fundamentale sunt
fibronectinele si lamininele. Ele sunt glicoproteine care au rolul de a determina legarea
componentelor substantei fundamentale.
Toate aceste componente o sa determine 2 tipuri de organizare :
- organicare de tip gel
- organizare de tip sol
In functie de gradul de polimerizare a substantei fundamentale :
o daca polimerizarea este foarte acuta substanta fundamentala are o consistenta dura si
atunci componenta lichida este mai limitata, este retinuta,

41
 o daca gradul de polimerizare este mai crescut atunci componenta lichida este libera,
facem starea de sol.
Aceste lucruri sunt importante si sunt ghidate si de presiunile care se exercita la nivelul
patului tisular in care trebuie sa am echilibru intre componenta hidrostatica si presiunea
coloid-osmotica,
o cresterea presiunii hidrostatice cu scaderea presiunii coloid-osmotice determina
extravazarea lichidelor in spatiul interstitial
o scaderea presiunii coloid-osmotice si scaderea presiunii hidrostatice duce la
eliberarea substantelor din lichidul interstitial.
Cresterea cantitatii de lichide in spatiul interstitial determina in clinica aparitia edemului.

Fibronectina
- glicoproteină multifuncţională
- forme :
o plasmatică circulantă,
o tranzitorie ataşată la suprafaţa celor mai multe celule,
o insolubile : dimeri de fibronectină legaţi prin punţi disulfhidrice, constituant al
matricei extracelulare.
Importanţa funcţională :
- aderă la diferiţi constituanţi tisulari dacă ele posedă locul de legare a colagenului, a
heparinei şi poartă molecule de adeziune.
- permite aderarea la matricea extracelulară.
- Dintre receptori ai fibronectinelor :
o integrinele,
- Este secretată de fibroblaste şi de celule epiteliale
- asigură adeziunea celulară şi fibrilară.
Condronectina  :
- se află în matricea cartilaginoasă,
- favorizează ataşamentul condrocitelor la colagenul de tip II.
Laminina  :
- glicoproteină sulfatată,
- constituent major al membranelor bazale. Este secretată de majoritatea celulelor epiteliale
şi endoteliale.
Entactina :
- glicoproteină sulfatată
- membranele bazale
- se leagă cu laminina.
- Asigură legătură între laminină şi colagen de tip IV.
Tenascina :
- glicoproteină intracelulară
- asigură adeziunea celulară,
- prezentă în ţesuturile embrionare
o rol în fenomenele de migrare celulară.

În matricea conjunctivă se află :

42
 - lichidul celular în cantitate mică,
- asemănător plasmei sanguine.
- Apa cu moleculele proteice mici şi cu diferiţi ioni trec în ţesutul conjunctiv :
o la capătul terminal al capilarelor,
 presiunea hidrostatică este mai mare
 se reîntoarce în patul vascular (parţial) către capătul “venos” al capilarelor,
 presiunea coloid-osmotică este mai mare.
o În condiţii patologice (obstrucţie venoasă, hipoproteinemie, lezarea endoteliului
capilar), apa se acumulează în cantitate mai mare, în ţesuturile conjunctive,
realizându-se edemul.

FUNCŢIILE SUBSTANŢEI FUNDAMENTALE

- participă activ la realizarea unor funcţii biologice importante,
o permeabilitate,
o apărare,
o difuziune,
o plasticitate
o rezervor al organismului – atat pt componentele proteice cat si pt componentele
minerale pe care le gasesc in interstitiu.
- gradul ei de vâscozitate şi gradul de polimerizare a GAG constituente,
o permeabilitate,
 asigurînd difuziunea substanţelor nutritive şi a cataboliţilor celulari,
 permite circulaţia lichidului interstiţial .
 participă la procesele de apărare,
 barieră faţă de pătrunderea microbilor şi a unor substanţe toxice, în
organism.
 Gradul de polimerizare este controlat de unii factori :
o enzimatici (hialuronidaza)
o hormoni (cortizonul, ACTH-ul, foliculina)
o vitamine (vitamina C).
are organizare plurifazică :
- un pol foarte permeabil,
o bogat în apă
o sărac în coloid (format din glicozaminglicani cu lanţuri macromoleculare scurte),
o formează o reţea cu ochiuri largi,
o cu multă apă
- pol greu permeabil,
o sărac în apă
o bogat în coloid, (format din glicozaminglicani cu lanţuri macromoleculare lungi),
o care formează o reţea cu ochiuri mici
o cu puţină apă.

43
 - Aceste două faze (poli) şi fazele intermediare se găsesc într-un echilibru labil,
- permit o mare plasticitate
- Modificarea structurii dinamice a substanţei fundamentale, explică procesele de
îmbătrânire, de uzură şi în cele patologice (colagenoze, inflamaţii etc.).
- reprezintă un mijloc de transport
- rezervor de apă,
- electroliţi şi proteine

44