Noţiuni fundamentale de etică şi etică academică

Cadrul conceptual Educaţie-Etică-Morală-Moralitate. Definiţii. Delimitări

Educaţia. Concept şi semnificaţii

• Termenul educaţie provine din limba latină şi derivă din substantivul educatio, care
înseamnă creştere, hrănire, cultivare, îndrumare.

• Conform DEX, termenul educaţie reprezintă „un ansamblu de măsuri aplicate în

mod sistematic în vederea formării si dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice
ale copiilor şi ale tineretului sau, prin extensiune, ale oamenilor, ale societăţii etc".

Socrate (469-399 T.Hr.);

Platon (427-347 T.Hr.);
Aristotel (382-322 T.Hr.);
Jan Amos Comenius (1592-1670);
Jean-Jacques Rousseau (1712-1778);
Ellen Key (1849-1926) ;
Lev Tolstoi (1829-1910);
Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827);
Johann Friedrich Herbart (1776-1841);
Immanuel Kant (1724-1804);
s.a.

Socrate (469-399 î.Hr.), prin pledoariile sale a susţinut dreptatea morală, calitatea umană,
cunoaşterea binelui, cunoaşterea de sine;
Platon (427-347 î.Hr.), propunea ca educaţia să aibă un caracter instituţional, statul având
obligaţia să gestioneze grupurile de copii în locaţii specifice;

Aristotel (382-322 î.Hr.), fiind adeptul dezvoltării progresive, etapizate a persoanei, propune o
tratare diferenţiată în funcţie de dimensiunile şi caracteristicile sufletului persoanei educate.
Introduce termenul de etică.

Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827), susţinea că educaţia în conformitate cu natura,

începută în familie, trebuie să se desăvârşească în şcoală prin: educaţie fizică, pregătirea pentru
muncă, educaţia intelectuală şi morală (M. lonescu et Muşata Bocoş, 2009, p. 22).

Johann Friedrich Herbart (1776-1841), pune bazele unei noi concepţii asupra eticii şi
psihologiei, clădind noţiunea de educaţie. În concepţia sa, educaţia cuprinde trei componente:
guvernarea, învăţământul şi educaţia morală.

Immanuel Kant (1724-1804), definea educaţia ca fiind acea activitate de disciplinare, cultivare
şi moralizare a omului, iar scopul educaţiei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de
care este susceptibil (I. Kant, 1992, p. 6).