45 de ani pe “Culoarul

Morţii”
Fost boxer la categoria ”cocoş”, japonezul Iwao
Hakamada a recunoscut patru crime pe care nu le
făcuse
niciodată. Avea
să petreacă
peste patru
decenii şi
jumătate în
infern.
Gata! Inculpatul
recunoscuse totul!
Fusese, dintotdeauna, primul şi unicul suspect şi, în august 1966 îşi primise
pedeapsa: urma să fie executat după ce omorâse, cu sânge rece, patru oameni
nevinovaţi, printre care doi copilaşi!

Iwao Hakamada fusese boxer. „Cocoş”. 29 de partide vreme de doi ani,

înainte ca o accidentare la umăr să-l scoată din ring. 16 victorii. Pe la 30 de
ani, se băgase cu simbrie la o făbricuţă din Shizuoka. Pe 30 iunie 1966,
casa în care locuiau boss-ul afacerii, soţia sa şi cei doi copilaşi, luase foc.

Hakamada se băgase în flăcări, să salveze un suflet. 200.000 de yeni

dispăruseră, iar cei patru erau întinşi pe pardoseală, fără suflare. Fostul
sportiv, singurul suspect, fusese judecat rapid de către trei factori decizionali:
unul îl considerase complet nevinovat, ceilalţi, dimpotrivă. Hakamada nu
comentase nimic, din contră, îşi recunoscuse sută la sută faptele, iar toate
probele „luptaseră” împotriva sa: un cuţit de tăiat fructe cu amprente,
pijamale pline de sânge, faptul că ştia detaliile locuinţei.
„Boxerii sunt oameni violenţi prin natura lor”
În 1968, a cerut să vorbească. A spus că poliţia japoneză l-a anchetat 23 de
zile continuu, deşi în sală nu se afla niciun avocat, în reprize de câte 16 ore.
Fără apă şi fără posibilitatea de a merge la toaletă. 264 de torturi, lovituri şi
pedepse, în urma cărora recunoscuse ceea ce nu făcuse niciodată, doar pentru
a scăpa de acest infern.

Asociaţia Boxerilor Japonezi intervenise imediat. Spusese că prezumţia de

nevinovăţie a fost încălcată de la prima anchetă, când specialiştii anunţaseră
în presă că „vinovatul a fost găsit”, dar nimeni nu a mişcat niciun deget.
„Boxerii sunt oameni violenţi, iar sistemul japonez nu dă greş niciodată, 99,9
la sută dintre persoanele ajunse la judecată sunt condamnate!”, s-a auzit peste
tot. Până pe 11 noiembrie 1980, cazul nici măcar nu putea fi reluat.

Apoi… Apoi lucrurile au început să „scârţâie”. Cuţitul cu care Hakamada

părea că înjunghiase de 40 de ori avea o lamă de doar 12,19 cm şi nu suferise
nicio stricăciune. Pijamalele pline de sânge apăruseră, pur „întâmplător”, la
14 luni de la incident, dar mărimile erau mult mai mici, acuzatul neputând
intra în ele.

Apelul i-a fost refuzat, însă în 1981 a primit o nouă echipă de avocaţi. „Îţi voi
demonstra că tatăl tău nu a ucis pe nimeni, că poliţia a aranjat totul şi că
judecătorilor le pare rău. Voi rupe aceste lanţuri şi mă voi întoarce la
tine”, îi scria fiului în 1983. Degeaba. Lumea începuse însă să se întrebe de
ce ministrul justiţiei nu aprobase ordinul de execuţie deşi trecuseră atâţia
ani…

Bulgărele pornise la drum. În noiembrie 2006, un grup de 500 de susţinători,

printre care şi fostul campion mondial la box Koichi Wajima, semnaseră o
petiţie, adresată Curţii Supreme, prin care se cerea o reanalizare a cazului. Un
an mai târziu, Norimichi Kumamoto, unul dintre cei trei judecători, trecuse şi
el de cealaltă parte a baricadei. Dorise să meargă la închisoare, pentru a-i cere
scuze lui Iwao. În van… Jeremy Irons l-a apărat. În 2008 a primit dreptul
unui test ADN, iar în 2012 concluzia a fost clară: sângele de pe haine nu era
al său…

Eliberat, dar bolnav de diabet

L-au eliberat târziu, pe 27 martie 2014. Japonezii ar fi vrut să-l mai cheme la
bară, dar, la 78 de ani, s-a considerat că nu ar fi just. Starea sa de sănătate se
agravase puternic în ultimii ani. Prin iunie 2018, Curtea Supremă a decis să
pună capăt calvarului.

Iwao Hakamada a ajuns, azi, la 84 de ani şi jumătate, grav bolnav de diabet,

dar liber. „Guinness Book” îl reţine pe fostul boxer de la categoria „cocoş” ca
fiind „Acuzatul cu cea mai lungă perioadă petrecută pe «Culoarul
Morţii», peste patru decenii şi jumătate”. Trist record!