An I–nr . 9/17 IAN.

2021

MITROPOLIA MODOVEI ȘI BUCOVINEI

PAROHIA ZIUA CRUCII, IAȘI

STR. ALBINELOR NR. 6, 700224/Tel:0740529342

Puterea Crucii
Foaie săptamânală cu învățături creștin-ortodoxe de suflet mântuitoare
DUMINICA A 29-A DUPĂ RUSALII – A CELOR ZECE LEPROȘI
„ Hristoase, iartă-ne! Curăţeşte-ne de lepra nemulţumirii. Dă-ne o inimă care să Te iubească
şi să-Ţi fie veşnic recunoscătoare”
„…Omul este cea mai desăvârşită făptură pe care a creat-o Dumnezeu pe hotărâm să mergem regulat la biserică, să
pământ. Este coroana creaţiei lui Dumnezeu. Din acest motiv toată dragostea şi mergem la biserică în duminici şi în
grija lui Dumnezeu se îndreaptă spre el. Pronia lui Dumnezeu asigură omului marile sărbători. 168 de ore are
toate cele necesare vieţii: aerul, pe care-l respiră, apa, pe care o bea, lumina, săptămâna. Ce cere de la noi Dumnezeu?
care-l luminează, copacii şi plantele, care-l hrănesc, păsările, care-i cântă, marea, O oră durează Dumnezeiască Liturghie.
care-l răcoreşte, uscatul, unde trăieşte şi propăşeşte. Închipuiţi-vă ce s-ar Să mergem atunci şi să-I spunem lui
întâmpla (să presupunem!), dacă ar lipsi aceste bunuri zilnice, pe care Dumnezeu un „Mulţumesc!”.
Dumnezeu le oferă gratuit şi celui mai sărac om. Dacă, de pildă, s-ar fi stins Astăzi, când cei mulţi au uitat verbul
soarele, cum s-a stins în ziua răstignirii lui Hristos; n-ar putea înlocui nici pentru „a mulţumi” şi rar îl mai aude cineva cu
puţin timp lumina naturală. Gândiţi-vă iarăşi: Ce s-ar întâmpla, dacă râurile şi sinceritate, să cultivăm virtutea elementară
izvoarele ar seca? Omul ar suferi după un pahar de apă.Spun unii că astronautul a recunoştinţei. Şi, aşa cum atunci când
american, care a ajuns şi a călcat primul pe lună, a însetat şi, pentru că acolo nu facem vreun bine unui om, vrem să auzim
există nici măcar o picătură de apă, astronautul a spus: „Ah, Dumnezeul meu, din gura lui „Mulţumesc!”, aşa şi-atunci
când mă voi întoarce pe pământ să deschid robinetul casei mele să beau!”… când primim o binefacere de la altcineva,
Putem să spunem că înotăm la propriu în marea nesfârşitelor binefaceri ale lui să nu uităm să-i spunem din inima noastră
Dumnezeu. „Mulţumesc!”.
Un oarecare misionar, vrând să facă mai lesne de înţeles celor ce-l ascultau „Mulţumesc!” este un cuvânt mic, dar
marea binefacere, pe care ne-a dăruit-o Hristos, a făcut următoarele: S-a aplecat recunoştinţa, pe care o exprimă, aduce un
la pământ, a desenat un cerc şi l-a îngrădit de jur împrejur cu lemne mici. După mare bine. Împacă inima, face societatea
aceea a dat foc lemnelor, iar când s-au aprins bine şi s-a alcătuit o coroană de umană. Puteţi să şi observaţi acest lucru de
foc, a luat un vierme şi l-a aruncat în mijlocul cercului. Viermele a simţit focul multe ori în viaţa cotidiană. Remarc – şi
dimprejurul lui şi a început să se mişte în dreapta şi-n stânga. Nu putea însă să aţi remarcat şi voi – ce se întâmplă de
găsească o ieşire pe nicăieri, pentru că de pretutindeni îl înconjura focul. Aşadar, pildă în comportamentul conducătorilor
era condamnat să ardă. Atunci, întinzându-şi mâna, misionarul a scos viermele auto. Dorinţa de a ajunge mai repede la
din cuşca de foc şi ţinându-l în palmă a spus oamenilor, care urmăreau cu interes serviciul lor îi face adesea să se enerveze
scena: Aţi înţeles ce înseamnă lucrul acesta? Foc este păcatul, care ne ameninţă şi să aibă accese de furie. Când însă
de pretutindeni, vierme suntem noi, care suntem condamnaţi să ardem în iad, iar cineva se află în dificultate, ceilalţi îl
Cel care S-a aplecat este Hristos; ne-a apucat şi ne-a mântuit. Unui astfel de facilitează, oprind şi oferindu-i cu politeţe
Binefăcător ce fel de recunoştinţă ar trebui să-I arătăm!... prioritate. Primul îşi arată recunoştinţa
În faţa atâtor binefaceri mici şi mari să nu ne arătăm nerecunoscători ca cei printr-un simplu semn cu mâna. Atunci
nouă leproşi. Se spune despre un leu, care fusese rănit de un spin în care călcase, nervii sunt daţi la o parte, iar în sufletul
că s-a apropiat de un om cu răgete tânguitoare de durere şi i-a întins piciorul. tuturor se instalează o dispoziţie plăcută.
Omul, cu toată teama lui, a scos cu atenţie spinul care intrase în piciorul fiarei şi Aceasta este o imagine şi un exemplu. Aşa
aceea s-a liniştit. De atunci animalul nu a uitat binefacerea. Când după o vreme cum suntem pe drumul rutier, aşa şi pe
omul acela s-a aflat în primejdie, leul l-a salvat! Să fim deci recunoscători celălalt mare drum, drumul vieţii, să fim
tuturor şi desigur mai întâi lui Dumnezeu. Dar poate veţi întreba: Şi cum poate recunoscători şi gata să spunem
să-şi arate cineva recunoştinţa sa Domnului? Sfântul Ioan Gură-de-Aur indică „Mulţumesc!” binefăcătorului nostru.
mai multe moduri. Iată câteva din aceste: “ - Întâi şi întâi să nu uităm, ci Aşadar, recunoscători faţă de toţi. Dar
continuu să purtăm în mintea noastră darurile pe care ni le-a făcut.” “- Apoi, să mai ales recunoscători Domnului nostru
propovăduim şi să mărturisim pretutindeni binefacerea pe care am primit-o.” - Iisus Hristos, Care este cel mai mare
Să avem, apoi, dispoziţia de a întoarce pe cât putem binele pe care l-am primit şi Binefăcător al nostru al tuturor.„
să dorim să oferim tot ce avem Binefăcătorului nostru; şi după ce Îi vom fi dat Mitropolitul Augustin De
toate, să simţim că nu I-am dat nimic însemnat; apoi, să ne supunem voii Lui. Florina
- Să-I rămânem credincioşi, chiar dacă vreodată va îngădui să ne găsească
şi încercările.
- Mai mult, să-I mulţumim noi înşine, dar să-i sfătuim şi pe alţii să facă
acelaşi lucru cu noi. Nu putem să facem nimic din acestea? Cel puţin să ne
 18 Ianuarie - Sfintii Atanasie și Chiril
Biserica Ortodoxa ii praznuieşte pe Sfinţii Atanasie si Chiril in fiecare an pe 18 ianuarie.
Sfântul Atanasie a trait pe vremea imparatului Constantin si a urmaşilor săi. Sfantul a fost prezent la primul
Sinod Ecumenic de la Niceea, unde, ca diacon, a reuşit să il ruşineze pe Arie prin inţelepciunea dar şi dovezile pe
care le-a adus cu ajutorul Sfintei Scripturi. Odată cu moartea lui Alexandru este hironit Arhiepiscop al Alexandriei,
insă este alungat de Constantin prin mai multe locuri.
Multe a patimit de-a lungul vieţii, fiind prigonit in continuu timp de patruzeci şi doi de ani. Ajuns la bătrâneţe,
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a cărui Dumnezeire o apără de-a lungul vieţii cu îndarjire îl aşează iarăşi pe
scaunul arhiepiscopal, de unde Dumnezeu il ia la El.
Sfântul Arhiepiscop Chiril a vieţuit pe vremea impăratului Teodosie cel Mic, nepot si urmaş al Arhiepiscopului
Teofil. Chiril a fost un dârz apărător al celui de-al Treilea Sinod Ecumenic care a avut loc la Efes, unde îl înfruntă pe
rău-credinciosul Nestorie, care vorbi de rău pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara. Astfel, strălucind
cu o sumedenie de bunătăţi sufleteşti, Chiril a răposat întru Domnul referitor la făptura lor

20 Ianuarie – Sfântul Eftimie cel Mare (izbăvitorul de boli grele)

Sfântul Eftimie s-a născut din părinţi slăviţi şi bogaţi pe la anul 377 d. Hr., în cetatea armeană a Melitenei,
aproape de râul Eufrat. Era singurul copil al părinţilor lui, copil născut din rugăciunile maicii sale Dionisia, căreia i
se vestise despre naşterea fiului ei prin vedenii cereşti. Eftimie a dus o viaţă ascetică încă din copilărie, mai întîi
aproape de cetatea sa Melitene, iar mai apoi, după ce s-a dus la Ierusalim la vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, în
pustia Faran. El îşi umplea zilele şi nopţile cu rugăciunea, cu gîndirea la Dumnezeu, cu luarea aminte şi cu lucrul
mîinilor. Mulţi nevoitori au început să se adune în jurul lui, printre care au fost şi sfinţi mari ca Sava cel Sfinţit,
Chiriac Sihastrul, Teotict şi alţii. Prin darul lui Dumnezeu, Sfântul Eftimie a ajuns făcător de minuni. El alunga
demonii, vindeca pe cei greu bolnavi, scotea apă din pustiu, înmulţea pîinile şi prorocea. El îi învăţa pe monahi
dragostea de muncă, zicînd:
„Dacă nu din munca voastră vă mâncaţi pâinea, să cunoaşteţi că ostenelile altora mâncaţi”.
Când unii monahi mai tineri voiau să postească mai mult decît alţii, el nu-i lăsa, ci le poruncea să vină la masa de
obşte că să nu cadă în mândrie. El mai spunea că nu-i foloseşte deloc monahului să meargă din loc în loc, ci zicea:
„Pomul răsădit şi apoi scos şi răsădit mereu nu aduce roadă. Cine vrea fapte bune să aducă trebuie să stea
locului”.
Despre dragoste, zicea: „Ce este sarea în bucate, aceea este dragostea între celelalte virtuţi”.
El a murit în vîrstă de nouăzeci şi şapte de ani. La înmormântarea lui a fost şi Patriarhul Ierusalimului, care a
aşteptat toată ziua până când mulţimile de pelerini au dat ultima sărutare Sfântului şi de-abia seara a putut să
slujească slujba înmormântării. La şapte zile după fericita sa adormire, Sfântul Eftimie s-a înfăţişat plin de bucurie
şi de lumină cerească ucenicului său Domentian, care a văzut că bătrînul său cu adevărat fiu al Luminii este.

21 Ianuarie - Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul

Sfântul Maxim Marturisitorul(580-662), teolog si scriitor mistic ortodox. S-a născut in jurul anului 580 la
Constantinopol, intr-o familie aristocrată, care s-a îngrijit să-i dea o educaţie aleasă. Datorită culturii sale deosebite,
este remarcat şi ajunge secretar prim al împaratului Heraclie. După o activitate relativ scurtă, in anul 614, părăseşte
preocupările şi onorurile lumeşti şi îmbraţişeaza viaţa monahală la mănăstirea Chrysopolis - Scutari, de pe cealaltă
parte a Bosforului, ajungând să deţină funcţia de stareţ a acestui aşezământ monahal, în anul 626, în timpul invaziei
persane, se refugiază în Africa, în timpul şederii la Cartagina, în 645, a avut loc o controversă hristologică între el şi
Pyrrhus, ex-patriarhul Constantinopolului, în prezenţa guvernatorului imperial Grigorie şi a mai mulţi episcopi.
Maxim a obţinut o victorie clară împotriva lui Pyrrhus şi a susţinatorilor acestuia care promovau erezia monotelită,
ideologie susţinută la curtea bizantină şi de teologii acesteia.
† Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu.
† Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile;
cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.
† Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel şi mintea curată este atrasă de cunoaşterea celor
nevăzute.
† După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul.
† Nu ni se va deschide poarta Împăraţiei cerurilor dacă n-am bătut la poarta virtuţilor. (Sf.Maxim Mărturisitorul - Cuvinte de
suflet)

Pildă ortodoxă
Odată Bunul Dumnezeu a chemat toate virtuţile de pe pământ la Sine în cer ca să le vadă şi să le dea sfaturi.
Între cei chemaţi erau: adevărul, dreptatea, mila, credinţa, bunătatea. Dar tot printre aceşti invitaţi erau şi două
virtuţi care nu se mai văzuseră şi nu se cunoşteau. Se apropie una de alta să se recomande: eu sunt binefacerea, zise
una, eu sunt recunoştinţa, zise cealaltă.
"Cum, voi nu vă cunoaşteţi?” întrebă Bunul Dumnezeu.
"Nu Doamne, - răspunseră cele două necunoscute - nu ne cunoaştem, că pe pământ nu ne-am întâlnit
niciodată”
CU DRAGOSTE SI BINECUVÂNTARE

PREOT PAROH: SMEU PAUL- ANDREI PREOT COSLUJITOR: BUCUR CATALIN -MIHAI