GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGIE

Dimensiunea energetică a securității naționale

în epoca globalizării

Mai 2020

CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………3
1. DIMENSIUNEA ENERGETICĂ A SECURITĂȚII LA NIVEL
NAȚIONAL.......................................................................................................4
2. DIMENSIUNEA ENERGETICĂ A SECURITĂȚII LA NIVEL
EUROPEAN......................................................................................................6
3. GLOBALIZAREA RESURSELOR ENERGETICE……………………...10
CONCLUZII…………………………………………………………………11
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..12

2
 INTRODUCERE

Creșterea cererii de energie la nivelul statelor de-a lungul ultimilor ani a făcut
securitatea energetică să se încadreze printre problemele de vârf ale securității
globale. Vulnerabilitățile generate de dependența unui actor statal de importurile de
energie sunt contextul unei cooperări mai fiabile între națiunile de pe întreg
mapamondul. În prezent suntem martorii creșterii dependenţei economiilor lumii de
resursele energetice. Economia la nivel mondial se bazează încă pe resursa de
petrol, ca sursă principală de energie, iar lupta pentru resurse în epoca globalizării
domină geopolitica statelor.
Conflictele recente din Europa au forțat națiunile să își schimbe viziunile cu
privire la importanța securității energetice. Conflictele au avut, de cele mai multe
ori, același răspuns: lupta pentru resurse, care ar trebui să încurajeze țările să-și
consolideze securitatea energetică, pentru a asigura securitatea.
Statele au devenit dependente de energie și resurse în guvernarea societăților
lor, în desfășurarea afacerilor și în exercitarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Pentru a deveni o putere pe scena internațională, fiecare națiune sau organizație are
nevoie de resurse sau aprovizionări sigure.
Într-un mediu în continuă schimbare „Petrolul și gazele naturale sunt
considerate, astăzi, principalele resurse energetice strategice datorită rolului
important pe care îl au în sprijinul dezvoltării economice și sociale, a rarității lor
și a epuizării viitoare, precum și a lipsei alternativelor viabile de înlocuire a
acestora.“1 Acestea, ca și resurse energetice, pentru a asigura dezvoltarea și
evoluția actorilor statali, trebuie să se afle în mod constant într-o continuă
„mișcare”. Desigur că ar fi perfect ca fiecare actor de pe harta lumii sa-și poată
alimenta singur toate nevoile energetice, dar cu siguranță acest aspect nu i-ar
conferi o comoditate în privința securității energetice, deoarece aceasta se bazează
nu doar pe puterea de a deține resurse energetice proprii sau de a le păstra, ci și pe
puterea de a avea acces la resursele energetice ale altor state. Astfel, dimensiunea
energetică a securității este reflectată de poziţia pe care statul respectiv o ocupă „în
circuitul mondial al resurselor: producător, intermediar (ţară de tranzit),
consumator.”2

1
C. Băhnăreanu, Riscuri şi ameninţări în domeniul resurselor energetice strategice, Bucureşti,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2014, p. 11.
2
Idem, p. 25.
3
 1. DIMENSIUNEA ENERGETICĂ A SECURITĂȚII LA NIVEL
NAȚIONAL

De cele mai multe ori, principalele amenințări și probleme care ar putea afecta
statul înmaterie de energie și securitate energetică sunt:
 distrugerea infrastructurilor naționale;
 apariția disputelor politice;
 corupția și extinderea acesteia în zona de interes energetic;
 economia produsă folosind resursele energetice ilegale;
 crearea și accentuarea dependențelor energetice;
 existența unei singure surse de aprovizionare.3
România a considerat că securitatea energetică este o dimensiune foarte
importantă a securității sale naționale în 2007, când a fost adoptată Strategia
Energetică Națională, care trebuia să fie valabilă până în 2020, dar Ministerul
Economiei, Energiei și Mediului de afaceri din România a publicat un proiect al
Strategiei sale energetice pentru anii 2016 -2030, inclusiv cu perspective până în
2050.
Noua Strategie Națională a Energiei din România lansată pentru dezbateri
publice la 16 noiembrie 2016 definește noile obiective ale României pentru
domeniul energetic. Analizează în detaliu viziunile naționale pentru dezvoltarea sa
până în anul 2030 și privește și mai departe perspectivele anilor 2050. Statul român
încurajează investițiile în sectorul energetic cu ajutorul finanțării UE și a început să
profite de oportunitățile oferite de resurse. Aceste noi șanse favorabile îndeamnă
România să urmărească noi căi pentru dezvoltarea securității energetice. În această
strategie sunt menționate și discutate mai multe obiective strategice esențiale pentru
sectorul energetic național.
Chiar dacă România este a treia țară UE cea mai puțin dependentă de
importurile de energie4, mixul energetic divers și echilibrat discutat în Noua
Strategie Națională a Energiei din România include reducerea sau diversificarea
mai multor importuri și continuarea exploatării durabile a tuturor resurselor țării
prin adoptarea de noi tehnologii și sprijinirea parteneriatului strategic. Dezvoltarea
de noi depozite de resurse primare este o nouă oportunitate pentru România de a
stimula mediul de investiții nu numai pentru explorarea și extinderea depozitelor de
petrol și gaze, ci și pentru gradul de recuperare al câmpurilor mature exploatate.
3
I. Baibarac, G. Marin, V. Barbu, Securitatea energetică. Dimensiuni euroatlantice, Centrul
tehnic editorial al armatei, București, 2010, p. 19.
4
https://vocea.biz/economic/2017/feb/25/cat-de-dependenta-e-romania-de-importurile-de-energie-
analiza/, accesat la data de 10.05.2020.
4
 Cele mai importante obiective prevăzute în strategia energetică a României
sunt reprezentate în următoarea figură:
Asigurarea
accesului la
energie
electrică și
termică pentru Creșterea
toți calității
Protecția consumatorii învățământului și
consumatorului
inovării în
vulnerabil și
domeniul
reducerea
energiei și
sărăciei
formarea
energetice
continuă a
obiectivele resursei umane
strategice
cheie
România,
Modernizarea
furnizor
sistemului de
regional de
guvernanță
securitate
energetică
energetică

Piață
competitivă

Figura nr. 2: Obiectivele strategice cheie ale sistemului energetic din România5

Sistemul energetic al României se caracterizează prin o multitudine de

vulnerabilităţi și deficienţe, dar aici putem remarca și mai multe oportunități pentru
dezvoltarea securității energetice. Printre acestea, se regăsesc următoarele:
 poziția geografică favorabilă a statului român pentru a putea lua parte la
dezvoltarea proiectelor de magistrale europene de gaze și petrol;
 atât pentru investitorii străini, cât şi pentru cei naționali, România
reprezintă un mediu investițional atractiv, inclusiv în procesul de
privatizare a diferitelor companii aflate în prezent în proprietatea
statului;
 liberalizarea totală a pieţelor de energie şi gaze naturale în anul 2007;
 crearea de oportunităţi crescute de investiţii în domeniul eficienţei
energetice şi al resurselor energetice regenerabile neutilizate;
 accesarea de fonduri europene pentru proiecte energetice.

5
Ministerul Energiei, Strategia Energetică a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050,
București, 2016, p.47.
5
 2. DIMENSIUNEA ENERGETICĂ A SECURITĂȚII LA NIVEL
EUROPEAN

Fenomenele recente, precum crizele, conflictele și globalizarea, care au avut

loc pe continentul european, au generat schimbări importante în zona de securitate,
în urma cărora au apărut consecințe și efecte pe termen lung asupra comunității
europene. „Globalizarea a făcut, de asemenea, amenințările mai complexe și
interconectate. Arterele societății noastre – cum ar fi sistemele de informații și
aprovizionarea cu energie – sunt mai vulnerabile. Pentru a răspunde mediului de
securitate în schimbare, trebuie să fim mai eficienți.”6 Conform celor spuse de
experți în acest important document de securitate al UE, „Raportul privind punerea
în aplicare a strategiei Uniunii Europene”, asigurarea securității într-o lume în
schimbare și noile amenințări necesită alte strategii în domeniile de securitate ale
UE. Ceea ce menține societatea în mișcare sunt tehnologia și energia și trebuie să
fie actualizate pentru a satisface noile provocări de securitate la care este expus
mediul european.
Dependența statelor membre UE de un singur furnizor extern de resurse
energetice esențiale, precum gazele naturale și petrolul, reprezintă una dintre cele
mai mari amenințări la adresa securității. Rezervele de petrol și gaze existente în
solurile europene se află într-o constantă diminuare și reprezintă o „moștenire”
neînsemnată la nivel global, comparând-o cu cea a Orientului Mijlociu sau a
Eurasiei.
Strategia Energetică și Uniunea Energetică solicită energie sigură, competitivă
și durabilă în UE și stabilește obiective ambițioase pentru desfășurarea de surse
regenerabile. Până în 2030, de exemplu, UE ar trebui să se bazeze pe surse
regenerabile pentru 32% din amestecul său de energie. 7 Atingerea acestei ținte va
impune tuturor statelor membre să adopte energia regenerabilă și să diminueze
dependența de combustibilii fosili (interni/ importați). Cu toate acestea, există
diferențe considerabile în ceea ce privește viteza și motivația cu care statele
membre urmăresc aceată tranziție energetică. Unele state membre ale UE
promovează puternic energiile regenerabile (de exemplu, Germania, Danemarca),
în timp ce altele rezistă activ (de exemplu, Polonia). Mai mult, unii actori statali au
început deja (de exemplu, Austria, Suedia), în timp ce alții nu au condiții
favorabile, finanțe și expertiză (de exemplu, Ungaria, România). Aceste diferențe
reflectă interese naționale divergente în materie de securitate energetică și duc la
6
Report on the Implementation of the European Security Strategy – Providing Security in a
Changing World, Executive Summary, Bruxelles, 2008, p. 1.
7
http://www.europeanideasnetwork.com/files/2025_ro.pdf accesat la data de 10.05.2020.

6
strategii de politică energetică (externe) diferite, în special în ceea ce privește
cooperarea și interdependența. Unele țări percep energia regenerabilă ca o
oportunitate industrială care diversifică simultan portofoliul lor de energie și
atenuează emisiile de gaze cu efect de seră. Pentru aceste țări, cooperarea
europeană este un mijloc de abordare a acestor provocări împreună. Totuși, alte țări
percep eforturile vecinilor lor mai verzi ca fiind o problemă care provoacă
securitatea aprovizionării la prețuri accesibile. Căile energetice divergente care se
dezvoltă amenință să submineze Strategia energetică și Uniunea Energetică. Ceea
ce face ca problema să fie sensibilă din punct de vedere politic este că traseele
divergente par să se deruleze de-a lungul unei axe vest-est. În timp ce multe țări din
vestul Europei se coordonează pentru integrarea sistemului în surse regenerabile,
multe țări din Europa de Est încearcă să blocheze efectele negative ale
regenerabilelor. Obiectivele de tranziție energetică ale UE pot agrava astfel
tensiunile dintre Vest și Est și constitui o amenințare a securității.
În teorie, există o Uniune a Energiei, dar în practică există 28 de interese
naționale. Datorită diferențelor geografice, resursele naturale, istoria și tradițiile
politice, prioritățile privind securitatea energetică8 ale statelor membre ale UE
variază și influențează pozițiile lor asupra inițiativelor europene comune. Lăsând
deoparte particularitățile fiecărei țări, pot fi identificate două grupe brute de state
membre ale UE. Aceastea sunt reprezentate în figura următoare:

8
C. Demski, W. Poortinga, National context is a key determinant of energy security concerns
across Europe, National Energy, 2018, pp. 883.
7
 Figura nr. 1: Statele membre ale UE în conformitate cu ambițiile lor din Uniunea Energetică9
Culoarea albastră cuprinde țări care sunt profund preocupate de securitatea
aprovizionării și de diversificarea surselor, în special a gazelor naturale. Aceste țări
sunt situate la periferia Europei. Securitatea aprovizionării este un obiectiv
important pentru toate țările UE, cu toate acestea, țările din acest grup sunt deosebit
de vulnerabile la întreruperile aprovizionării și la acțiunile furnizorilor externi. 10
Ele se caracterizează prin niveluri ridicate de dependență de importuri, combinate
cu o concentrare puternică a pieței și adesea au un singur furnizor: Rusia. În plus,
infrastructurile energetice ale acestor țări sunt mai puțin dezvoltate sau sunt
îmbătrânite și le lipsește o interconectare suficientă și diversă cu alte țări pentru a
asigura aprovizionarea cu energie, ceea ce face ca piețele lor să fie mai puțin
rezistente. De asemenea, pot avea surse limitate regenerabile interne și o forță de
muncă mare în industriile de combustibili fosili, prin urmare, trecerea la energiile
regenerabile ar însemna costuri uriașe. Aceste țări se confruntă, de asemenea, cu
costuri de capital mai mari în raport cu Europa de Vest, iar consumatorii lor au
venituri mai mici. Întrucât nivelul de trai este în general mai scăzut, cetățenii tind
să fie mai sensibili la creșterea prețurilor la energie. Pe scurt, opțiunile de
diversificare – în ceea ce privește sursa, originea și traseul – sunt foarte restrânse pe
termen scurt sau chiar mediu. Drept urmare, prioritatea lor în cadrul Uniunii
Energetice este de a sprijini dezvoltarea atât a interconectoarelor transeuropene
(gaz), cât și a pieței interne.11
Țările reprezentate cu verde percep Uniunea Energetică ca un instrument de
combatere a schimbărilor climatice și consideră energia regenerabilă o oportunitate
de afaceri, în timp ce diversifică amestecul de energie și îmbunătățesc dependența
lor față de import. Aceste state membre sunt situate în jumătatea vestică a Europei
continentale. În general, acestea au un PIB mai mare și piețe și infrastructuri
energetice bine dezvoltate.12 Consumatorii lor sunt mai puțin sensibili la preț și pot
tolera costuri de mediu mai mari. De asemenea, o parte notabilă a forței de muncă
din aceste state este ocupată de instalarea, întreținerea și exploatarea siturilor de
energie regenerabilă. Aceste țări sunt, de asemenea, în vârf de activitate inovatoare
în tehnologiile de atenuare a schimbărilor climatice. Astfel, regenerabilele le aduc
beneficii economice în ceea ce privește locurile de muncă și veniturile, chiar dacă
vin în detrimentul impozitelor și taxelor. Dependența de import, care este ridicată și
pentru unele țări din acest grup, este contrabalansată de suficiente opțiuni de
diversificare în ceea ce privește sursele. În plus, aceste țări au relații politice mai
9
https://ars.els-cdn.com/content/image/1-s2.0-S2211467X19301087-gr1_lrg.jpg accesat la data
de 09.05.2020.
10
Comisia Europeană, Strategia europeană a securității energetice, Bruxelles, 2014, p. 14.
11
Idem, pp. 8-9.
12
https://ec.europa.eu/eurostat/ accesat la data de 10.05.2020.
8
stabile cu furnizorii externi, fiind piețe premium pentru furnizorii de petrol și gaze
și au o putere politico-economică considerabilă.13 Majoritatea țărilor din vestul
Europei consideră, prin urmare, Uniunea Energetică în principal ca un mijloc de
promovare a rolului lor de lideri industriali în tehnologiile de generare a energiei
regenerabilă.
În concluzie, în timp ce energia regenerabilă reprezintă independența
energetică pe plan politic și oportunități industriale din partea Europei de Vest,
țările din Europa de Est își realizează securitatea potențialului de aprovizionare, dar
își fac griji pentru forța de muncă din industria fosilelor și a prețurilor energiei
electrice. Pe scurt, energia regenerabilă este percepută ca câștig-câștig în Occident
și câștig-pierdere în Est. Aceste priorități și preocupări energetice diferite se traduc
în strategii energetice diferite față de Uniunea Energiei.
Politica energetică europeană s-a consolidat în jurul atât a realităţii
geopolitice, geoeconomice şi geostrategice, cât și în jurul unui țel important: acela
de a putea folosi energia la un preț accesibil, promovând eficienţa energetică şi
protecţia mediului.

13
E. Gregor, Shale Gas and EU Energy Security, European Parliamentary Research Service,
2014, p. 5.
9
 3. GLOBALIZAREA RESURSELOR ENERGETICE

Crizele de petrol din Orientul Mijlociu din 1973 și 1979 și crizele de gaze
ruso-ucrainene din 2006, 2009 și 2014AilustreazăTaspectul
dependențeiIglobalizării energetice. DacăIțările importatoare, cum ar fi Statele
UniteIși Ucraina, s-arIfi aprovizionat din resurse proprii din punct de vedere
energetic, aceste evenimente nu ar fi putut avea loc. Pe de altă parte,
resurseleIenergeticeI sunt distribuite în mod inegal și dacă toate țările din lume ar
face față cu resursele proprii, ar exista o sărăcie energetică și mai mare în lume
decât în prezent. Astfel, globalizareaIa ajuns să acapareze șiIdimensiunea
energetică. GlobalizareaBenergiei poateVfi definită ca o interconectare din ce în ce
mai mare a aprovizionării cu energie a lumii, prin mișcarea volumelor deIenergie
pe distanțe mai mariIde-a lungul frontierelor internaționale.
Factori care au contribuit la globalizarea resurselor energetice:14
 Creșterea consumului de energie în contextul dezvoltării economice a unui stat.
 Apariția noilor conducte de gaz natural și interconectarea acestora, fapt ce a dus
la o extindere a regiunilor care comercializează gazul natural.
 Tehnologia neconvențională de petrol și gaze, fapt ce a generat o creștere a
numărului de locații de extragere a petrolului și gazului.
 Zonele în care se comercializează energie electrică, cărbune și lemn de foc s-au
extins geografic, promovate prin acorduri de comerț liber, în special în UE.
 Politica climatică globală. Mulți actori statali își propun să creeze un cadru
global unificat pentru consumul de energie, promovând unele tipuri de energii
și descurajând altele.
 Utilizarea electricității care poate fi obținută din diverse surse de energie
primară (energie nucleară, gaze naturale, cărbune, energie eoliană, energie
solară) aflate în competiție.

14
B. Johansson, A. Patwardhan, N. Nakicenovic, Global Energy Assessment – Toward a
Sustainable Future, International Institute for Applied Systems Analysis, Laxenburg, Cambridge
University Press, 2012, p. 286.
10
 CONCLUZII

Dimensiunea energetică a securității reprezintă o parte important a securităţii

naţionale, regionale şiiglobale. Securitatea energetică nu se mai poate centra doar
pe factorul economic. Asigurarea securităţiiaenergetice, implicăiastăzi, mai mult
decât înatrecut, dimensiunile politice și militare ale securității. Starea deisecuritate
energetică presupuneiprevenirea unor pericole, ameninţări şi riscuri, atât la nivel
national, cât și international. Se poate afirma chiar că securitatea energetică vizează
protejarea populației. De asemenea, problema dimensiunii energetice a securității în
epoca globalizării adduce aceleași probleme ca și cea a securităţii internaţionale:
securitatea unui stat poate însemna insecuritatea altuia. Pe de altă parte, este de
importanță deosebită scăderea dependenței unor națiuni din punct de vedere al
aprovizionării energetice, față de acei actori internaționali care deţin monopolul în
materie de resurse energetice şi energie. Acest ideal poate fi realizat prinicooperare
internaţională, priniîntărireaaparteneriatelor şiaa dialogului întreaproducătorii,
intermediariitşi consumatoriiade energie.
De asemenea, este necesar a se înțelege că „interdependenţa”, aşi nu
„dependenţa”, areprezintă cheia realizării securităţii energetice în epoca
globalizării. Deşi România este un stat care deţine resurse energetice, comparative
cu altele, statul român, sub influența globalizării, nu-și poate asigura de unul singur
necesitățile energetice. Globalizarea energiei a crescut și a accelerat în ultimele
decenii.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. B. Johansson, A. Patwardhan, N. Nakicenovic, Global Energy Assessment –

Toward a Sustainable Future, International Institute for Applied Systems
Analysis, Laxenburg, Cambridge University Press, 2012.
2. C. Băhnăreanu, Riscuri şi ameninţări în domeniul resurselor energetice
strategice, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,
2014.
3. C. Demski, W. Poortinga, National context is a key determinant of energy
security concerns across Europe, National Energy, 2018.
4. Comisia Europeană, Strategia europeană a securității energetice, Bruxelles,
2014.
5. E. Gregor, Shale Gas and EU Energy Security, European Parliamentary
Research Service, 2014.
6. http://www.europeanideasnetwork.com/files/2025_ro.pdf.
7. https://ars.els-cdn.com/content/image/1-s2.0-S2211467X19301087-
gr1_lrg.jpg.
8. https://ec.europa.eu/eurostat/.
9. I. Baibarac, G. Marin, V. Barbu, Securitatea energetică. Dimensiuni
euroatlantice, Centrul tehnic editorial al armatei, București, 2010.
10.Ministerul Energiei, Strategia Energetică a României 2016-2030, cu
perspectiva anului 2050, București, 2016.
11.Report on the Implementation of the European Security Strategy – Providing
Security in a Changing World, Executive Summary, Bruxelles, 2008.

12