Baal HaSulam

Articole

600.000 Suflete

Se spune că sunt 600.000 suflete şi că fiecare dintre ele este divizat în mai multe scântei. Trebuie să
înţeleg cum este posibil ca spiritualul să fie divizat, deoarece iniţial, a fost creat un singur suflet, sufletul
Adam haRişon.

În opinia mea, într-adevăr există un singur suflet în lume, după cum este scris (Geneza, 2:7), “şi a inspirat
în nările lui, respiraţia vieţii” [1]. Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet în fiecare dintre ei,
ca şi în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat – lucru care este mai
degrabă specific aspectelor corporale.

Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul este divizat de
către forţa trupului fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, în primul rând, trupul se împarte şi se reneagă
total pe sine, din radianţa sufletului, iar prin forţa Torei şi a Miţva, trupul este curăţat şi în funcţie de
gradul de curăţare, sufletul comun străluceşte asupra lui.

Din acest motiv, două discernăminte au fost făcute în corpul fizic: în primul discernământ, fiecare îşi
simte sufletul ca pe un organ unic şi nu înţelege că este întregul Israel. Şi aceasta este cu adevărat o
imperfecţiune; prin urmare, funcţionează în concordanţă cu cele menţionate mai sus.

În al doilea discernământ, adevărata Lumină a sufletului lui Israel, nu străluceşte asupra sa cu întreaga
forţă de iluminare, ci doar parţial, în măsura în care s-a purificat prin întoarcerea la colectiv.

Semnul completei corecţii a corpului apare atunci când omul simte că sufletul său există în întregul
Israel, în fiecare, drept pentru care nu se mai simte pe sine ca individ, ci simte că fiecare depinde de
ceilalţi. În acel moment, el este complet, perfect, iar sufletul străluceşte în el la întreaga sa putere, după
cum a apărut în Adam haRişon, „Acela care a respirat, a respirat din interiorul Lui”.

Aceasta este semnificaţia celor trei momente ale unei persoane:

1. O scânteie a sufletului, acţiunea de licărire, ca în cea de interzicere şi de permitere.

2. Un suflet particular, o părticică din cele 600.000. Este permanent completă, dar
imperfecţiunea sa este prezentă. Aceasta înseamnă că trupul său nu poate primi întregul suflet
şi se simte pe sine ca fiind distinct, lucru care îi cauzează multă durere a iubirii.

Ulterior, el abordează perfecţiunea, sufletul comun, din moment ce corpul a fost curăţat şi este total
dedicat lui HaVaYaH  şi nu mai ridică niciun strat sau vreun ecran şi este complet inclus în întregul
Israel…

Am învăţat că „dacă, chiar şi un singur om ar veni cu totală căinţă înaintea Stăpânului său, Regele Mesia
ar apare imediat”. Cu alte cuvinte, după cum stă scris (Cântarea Cântărilor,1), „Moise este egal cu
600.000”. Trebuie să înţelegem aceasta, deoarece ar însemna că există de două ori câte 600.000 suflete
– sufletul lui Moise şi sufletul lui Israel.

Dar adevărul este că nu există mai mult decât un suflet, iar acest lucru este cunoscut în măsura în care,
fiecare suflet se purifică şi se curăţă pe sine, de propriul noroi. Prin urmare, atunci când toate sufletele
sunt corectate, ele vor atrage în ele întregul Suflet Înalt al Aţilut, în fiecare dintre ele, deoarece
spiritualul este indivizibil. În acel moment (Zaharia, 14:9) „Domnul va deveni Rege peste tot pământul”.
Deci, atât timp cât chiar şi un singur suflet este îndepărtat de completa puritate, extensia lui
Kduşa (Sfinţenie) va fi deficientă în fiecare suflet al lui Israel.

Şi când un singur suflet din Israel este purificat de toată murdăria, va atrage spre sine întregul suflet al
lui Aţilut, iar prin asta, toate celelalte suflete ale generaţiei sale, vor fi complete. Aceasta este
semnificaţia dependenţei unuia de celălalt, după cum stă scris (Sanhedrin, 11), „A fost adecvat ca
Divinitatea să fie asupra lui, dar generaţia sa nu a meritat aceasta”.

Conţinutul cuvintelor este unanim tulburat, şi anume că acelaşi suflet care a fost recompensat cu
purificarea, imediat năzuieşte să sporească graţia generaţiei şi să ceară acest lucru, până când elevează
întreaga generaţie până la nivelul său.

Aceasta este semnificaţia expresiei „Moise este egal cu 600.000”. Deoarece el a fost păstorul lor loial, el
a avut aceeaşi Kduşa  (Sfinţenie) pe care întreaga generaţie a avut-o.

Într-adevăr, întregul este găsit în fiecare părticică, toate sufletele se vor unifica într-un singur
discernământ, reîntorcându-se la rădăcina lor spirituală. De aceea, toate miracolele şi minunile, toate
călătoriile pe care ele le-au avut în lume pe parcursul a 6.000 ani, ar trebui experimentate de către toate
sufletele. Sufletul bun atrage către sine din toate discernămintele Kduşa,  de dinaintea şi de după el; iar
sufletul rău face contrariul.

Iar timpurile care se schimbă, sunt considerate generaţii. Totuşi, fiecare generaţie se poartă ca propriul
judecător, prin mintea care o judecă, deoarece primeşte de la Kduşa  a acelui timp.

Pentru acest motiv, fiecare suflet tânjeşte să atragă în el, sufletele lui Moise, Aaron, Samuel, David şi
Solomon, în perioadele pe care le experimentează. În timpul exilului din Egipt şi al primirii Torei, apare
sufletul lui Moise; în timpul celor şapte cuceriri, sufletele lui Joşua; iar în timpul construirii Templului,
sufletele Regelui Solomon, etc.

Aceasta nu se referă în particular la sufletele menţionate anterior, dar în concordanţă cu regula care
spune că spiritualul este indivizibil, îndată ce cineva este recompensat cu un suflet, atunci este
recompensat cu sufletul întregului Israel, conform propriului merit şi loc. De aceea, la momentul în care
cineva este dăruit cu aceste minuni, primeşte în sine abundenţa sufletului din acea revelare şi prin
urmare numele proprietarului acelei dezvăluiri se răsfrânge asupra sa.

Şi ei au spus (Şabat, 67; Baba Meţia, 113): „Toţi din Israel sunt fii de regi”. De asemenea (Talmudul de la
Ierusalim, Masechet Horaiot (Instrucţiuni), 3, 5): „Unui rege ce moare, toţi din Israel îi merită
regalitatea”. Acesta este un imens secret, pentru că în toate generaţiile anterioare, care au fost doar o
pregătire pentru Malchut (regalitate), Kelim speciale (vase) au fost necesare pentru miruirea
judecătorilor lor, precum sufletele lui Moise şi Samuel. Dar scopul final depinde de întregul Israel,
deoarece când lipseşte o mică parte a unei micuţe scântei, sfârşitul nu va putea apare. Prin urmare,
întregul Israel este demn de regalitate, din moment ce fiecare este egal în acest discernământ adevărat.

Pentru acest motiv, nu exista un Kli (vas) special, care să atragă această perfecţiune, ci fiecare care
curăţă şi purifică sufletul său, este demn de extinderea în lume a revelaţiei lui Malchut  şi va fi numit
literalmente „Regele David”. Aceasta este semnificaţia expresiei: „David, Regele Israelului, este într-
adevăr viu”, pentru că el nu a murit deloc. Kli-ul său se află în fiecare suflet din Israel. Nu acelaşi este
cazul sufletului lui Moise, care se găseşte doar în discipolii cei înţelepţi ai generaţiei, precum şi în profeţi
şi preoţi.  
Aceasta este semnificaţia expresiei (Talmudul de la Ierusalim; Masechet Horaiot, 3, 5) „Unui rege ce
moare, toţi din Israel îi merită regalitatea”. Acesta este de asemenea înţelesul exceptării publicului.

De asemenea aceasta este semnificaţia celor spuse (Sutah, 49): „În timpul lui Mesia, Huţpa (neruşinarea)
se va ridica” şi (Isaiah, 3:5): „copilul se va purta cu insolenţă împotriva celor în vârstă şi împotriva celor
onorabili”. Cu alte cuvinte, chiar şi copilul cu cea mai modestă origine, va îndrăzni să extindă regalitatea
Sa către lume, ca şi cum el ar fi unul cu cei bătrâni şi cu cei onorabili din acea generaţie.

Ar trebui ca cel mai modest, de asemenea – acela care are un suflet modest – să îşi îndrepte inima şi să
îşi purifice faptele, pentru a deveni merituos, astfel încât să fie recompensat în sufletul său, cu
extinderea întregului suflet al naţiunii sfinte, cu toate minunile pe care această naţiune le-a gustat până
acum. Aceasta deoarece ei au fost toţi, doar o pregătire pentru integritate.

Prin urmare, chiar şi acel suflet particular ar trebui să guste totul, şi va lua lumea într-o clipă, datorită
abilităţii generaţiei de a extinde coroana regalităţii Sale, care conţine totul: „Şi toţi au nevoie de
proprietarul săgeţilor şi fiecare element este necesar” (Brahot, 64; Baba Batra, 145).

Aceasta este semnificaţia cuvintelor lor: „Chiar şi dacă un singur om vine înaintea Stăpânului său, cu
completă căinţă, Regele Mesia ar apărea imediat”. Cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi un singur om în acea
generaţie, care a fost recompensat cu extinderea acelui suflet în sine, el ar fi capabil să recompenseze
întreaga generaţie, din moment ce toţi care sunt îndatoraţi, scutesc publicul prin obligaţia lor, iar el se
poate ruga mult şi poate să se menţină până când recompensează întreaga lui generaţie.

Aceasta nu este valabil cu alte feluri de răscumpărări, care erau doar în forma pregătirilor şi nu
aparţineau fiecăruia. De exemplu, dăruirea Torei aparţine doar generaţiei deşertului şi lui Moise. Şi
oricare altă generaţie, chiar dacă era mult mai merituoasă, nu a extins acel discernământ şi nici o altă
persoană în afară de Moise nu a făcut-o, pentru că ei erau interdependenţi.

Totuşi, Mesia este pregătit pentru fiecare generaţie. Din acest motiv, este pregătit de asemenea pentru
fiecare persoană ca să extindă discernământul lui Mesia, dupa cum este menţionat mai sus: „Toţi care
sunt îndatoraţi”.

Iar motivul este că acea miruire priveşte corecţia Kelim, iar descrierea acestora este egală, din moment
ce orice scindare între ele este doar în HBD al lor, conform cu dimensiunile acestora. Prin urmare, de la
preotul care vede faţa Regelui, până la acela care stă în spatele pietrei de moară, toţi sunt slujitori egali
în ceea ce priveşte readucerea vechii glorii, iar prin asta, nu există grade între ei.

[1] Nota traducătorului: În Ebraică, cuvântul „suflet” şi „respiraţie”, sunt scrise la fel.