Tudor Arghezi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigare

Sari la căutare

Pagină semiprotejată

Pagina „Arghezi” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Arghezi (dezambiguizare).

Tudor Arghezi

Tudor Arghezi.jpg

Date personale

Nume la naștere

Ion N. Theodorescu Modificați la Wikidata

Născut

21 mai 1880

București, România
Decedat

14 iulie 1967 (87 de ani)

București, Republica Socialistă România

Părinți

Nae Theodorescu și Maria

Căsătorit cu

Constanța Zissu

Paraschiva Burda

Copii

Eli Lotar (cu Constanța Zissu)

Mitzura (cu Paraschiva Burda)

Barutu (cu Paraschiva Burda)

Naționalitate

România

Cetățenie

Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata

Religie

creștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata

Ocupație

poet, prozator, jurnalist

Pseudonim
Tudor Arghezi

Limbi

limba română[1] Modificați la Wikidata

Studii

Colegiul Național „Sfântul Sava” din București Modificați la Wikidata

Activitatea literară

Activ ca scriitor

1896 – 1967

Mișcare/curent literar

Modernism, Simbolism

Poporanism

Specie literară

poezie lirică, ficțiune, satiră, pamflet, literatură pentru copii

Operă de debut

1896[2] în ziarul "Liga ortodoxă":

* 25 iulie - proza „Din ziua de azi”

* 30 iulie - poezia „Tatal meu”

Opere semnificative

„Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii Domnului”, „Cuvinte potrivite”, „Bilete de papagal”

Influențe[ascunde]

Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru Macedonski, Anton Pann

A influențat pe[ascunde]

Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu, Mircea Cărtărescu

Note

Premii

Premiul Național pentru Literatură

Ordinul Meritul Cultural

Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Semnătură

TudorArghezi Autograph.jpg

Prezență online
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967)
a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența
baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a
literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și
Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai
contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din
Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei
poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul
ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici
din literatura română. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei (Ergézi Rozália) care
de fapt ar fi adevărata mamă.[3]