Licenta Stoenesteanu Roxana

Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Programul de studii : Finanțe și Bănci
LUCRARE DE LICENŢĂ
Conducător Ştiinţific :
Prof.univ.dr.Gheorghe Matei
Absolvent :
Stoeneșteanu Roxana-Ștefania
Craiova, 2019
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Programul de studii : Finanțe și Bănci
DATORIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA
Conducător Ştiinţific :
Prof.univ.dr.Gheorghe Matei
Absolvent :
Stoeneșteanu Roxana-Ștefania
Craiova, 2019
Cuprins
INTRODUCERE......................................................................................................................4
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE DATORIE PUBLICĂ

.....................................................................................................................................................6
1.1 Conceptul de datorie publică.............................................................................................6

1.2 Instrumentele datoriei publice.........................................................................................11
1.3 Tehnici de stingere a datoriei publice.............................................................................12
1.4 Resurse afectate datoriei publice.....................................................................................15
CAPITOLUL II. DATORIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA.......................................................16

2.1 Cauzele existenței datoriei publice în România...............................................................16
2.2 Managementul datoriei publice în perioada 2017 - 2018................................................17
2.2.1. Datoria publică internă în perioada 2017 - 2018...................................................25
2.2.2 Datoria publică externă în perioada 2017 - 2018....................................................30
2.3. Tendințe în evoluția datoriei publice a României în următorii ani................................32
CONCLUZII...........................................................................................................................36
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................39
INTRODUCERE
În societatea contemporană statul este prezent pretutindeni, în viaţa politică,

economică şi socială. Pentru finanţarea activităţilor sale programate, statul are nevoie de
resurse băneşti pe care şi le procură din diferite surse. Statul în economia de piață poate fi
supus unei analogii cu o entitate economică care are ca obiect de activitate furnizarea
bunurilor publice și prestarea serviciilor publice, menite să asigure cadrul favorabil de
funcţionare al economiei şi un mediu de afaceri corespunzător etapei de dezvoltare a ţării.
Pentru a-și realiza obiectivele, statul este îndreptăţit să obţină finanțare de la cei care
beneficiază de asemenea bunuri și servicii publice. Politica veniturilor publice se circumscrie
la ansamblul deciziilor pe care statul le ia în vederea asigurării resurselor financiare necesare
şi modalităţile de acţiune în scopul procurării acestor resurse diferă de la o ţară la alta,
inclusiv în cadrul aceleiaşi ţări, de la o guvernare la alta. Orice demers ce se întreprinde
pentru a fundamenta necesitatea resurselor financiare publice porneşte de la analiza rolului
statului în furnizarea de bunuri şi servicii publice. Statul are mai multe pârghii de intervenţie
în economie, printre care se numără și sistemul fiscal.
Fiscalitatea, deşi nu se va bucura niciodată de popularitate, este obiectiv necesară, iar
problema care se pune este aceea a proiectării unui sistem fiscal care să diminueze pierderea
socială şi să realizeze obiective de echitate acceptate social la un moment dat. Necesitatea
colectării veniturilor de la contribuabili pentru acoperirea cheltuielilor publice imprimă un
caracter obiectiv presiunii fiscale. Caracterului obiectiv i se ataşează componenta psihologică
a presiunii fiscale.
Problema presiunii fiscale este una destul de complicată, întrucât o presiune prea mare
descurajează contribuabilii să economisească şi să investească. Este de dorit ca un
contribuabil să resimtă că impozitele şi taxele plătite sunt cheltuite efectiv în interesul lui.
Considerăm că este necesar ca la nivelul fiecărei ţări presiunea fiscală să fie menţinută în
limite suportabile pentru cetăţenii săi, dar în acelaşi timp să se poată satisface necesităţile de
bază ale indivizilor.
Având în vedere modificările produse în economie în ultimii ani, ne-au determinat să
alegem tema „Datoria publică a României”. Faptul că România nu reușește să își procure
resursele necesare pentru acoperirea proiectelor fixate a devenit o problemă cronică, căreia
România trebuie să îi găsească soluții în fiecare an. Plecând de la această nevoie, lucrarea a fst
structurată pe două părți princiapel, fiecare dintre acestea fiind orientate către abordarea unor
aspecte în legătură cu tema analizată.
Înainte de a demara execuția lucrării, ne-am pus o serie de întrebări legate de datoria
publică, şi anume: Care sunt elementele definitorii pentru noțiunea de datorie publică? Ce
instrumente se folosesc în managementul datoriei publice? Care sunt tehnicile de stingere a
datoriei publice? Care sunt sursele de procurare a resurselor financiare necesare finanțării
datoriei publice? Cum a evoluat fenomenul de datorie publică în România? Care sunt cauzele
generatorii fenomenului de datorie? Cum se realizează managementuld a toriei publice? Care
sunt tendințele evolutive ale datoriei publice? Astfel, lucrarea de faţă şi-a propus să obţină
răspunsuri la aceste întrebări şi nu numai, scopul final fiind acela de a ne forma o imagine cât
mai clară cu privire la importanţa pe care aceste impozite au jucat-o în timp la formarea
resurselor bugetare şi modul în care vor fi utilizate în viitor de către stat pentru îndeplinirea
obiectivelor sale de politică fiscală, corelată cu celelalte obiective macroeconomice.
Primul capitol al lucrării intitulat „Aspecte generale privind noțiunea de datorie
publică” este de natură teoretică și urmăreşte să pună în evidenţă trăsăturile de bază ale
4
noțiunii de datorie publică., având în vedere evoluţia acestuia de la apariţie şi până în prezent.
În primul capitol ne-am prous să analizăm noțiunea de datorie publică, care sunt instrumentele
de gestionare a datoriei publice. De asemenea, un alt element spre care ne-am îndreptat atenția
se referă la identificarea modalităților prin care datoria publică a unui stat se poate stinge.
Ultimul aspect de natura teoretică pe care l-am abordat se referă la resursele afectate datoriei
publice
Cel de-al doilea capitol intitulat „Datoria publică în România” este de natură practică.
În cadrul acestui capitol am urmărit în primul rând evoluția pe care acest fenomen l-a
înregistra în România în ultimii 28 de ani. Odată identificată evoluția acestui fenomen,
important este să stabilim cauzele care conduc la apariția sa Un alt element care se impune
abordat este modul în care autoritățile realizează managementul datoriei publice a României.
Capitolul doi se încheie cu identificarea perspectivelor pe care România le are programate și
pe care trebuie să le îndeplinească pentru a atinge obiectivele în materie de datorie publică,
nivel impus și de către Uniunea Europeană
Ca o concluzie, datoria publică comensurează resursele de care statul are nevoie pentru
acoperirea nevoilor sale, formele sale de manifestare reflectând sursele din care sunt procurate
aceste resurse.
5
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE DATORIE
PUBLICĂ
1.1 Conceptul de datorie publică
Prevederile fiscale la nivelul unui stat sunt stabilite în cadrul politicii fiscale adoptate
de către acesta. Astfel, politica fiscală desemnează „concepția, măsurile și acțiunile pe care
statul le întreprinde în vederea colectării veniturilor bugetare, utilizate pentru finanțarea
cheltuielilor bugetare, tipurile de impozite, perceperea și folosirea lor ca instrument de
stimulare a creșterii economice”1.
În cadrul politicii fiscale a unui stat, una din temele căreia i se acordă o importanță
majoră este abordarea dezechilibrului fiscal generat de creșterea nivelului datoriei publice. O
serie de autori din literatura de specialitate 2 afirmă că „o creștere a gradului de îndatorare
poate genera efecte negative asupra economiei”, efecte dintre care menționăm:
 creșterea costului finanțării internaționale;
 reducerea investițiilor private, cu efecte asupra diminuării creșterii economice
potențiale.
Un alt efect al unui grad de îndatorare ridicat ar fi „crearea unei situații de
vulnerabilitate fiscală, care ar amenința condițiile de lichiditate și de solvabilitate ale statului
îndatorat”3.
La nivelul unui stat modern, toate obiectivele financiare ale acestuia sunt prevăzute în
bugetul anual de venituri și cheltuieli. Potrivit principiilor bugetare, acoperirea cheltuielilor
bugetare se face pe seama veniturilor bugetare, în măsura în care acestea sunt disponibile.
Principala sursă de asigurare a veniturilor bugetului de stat și a bugetelor locale sunt
impozitele și taxele impuse persoanelor fizice și juridice. De foarte multe ori în activitatea
practică aceste resurse sunt insuficiente, ceea ce face ca statul și colectivitățile locale să
apeleze la surse extraordinare pentru procurarea acestora. O astfel de sursă extraordinară este
reprezentată de către împrumuturile publice. De regulă, se apelează la împrumuturile publice
pentru finanțarea unor investiții de interes general, modernizarea și dezvoltarea activelor
economice existente.
O altă destinație pe care o capătă aceste împrumuturi externe se referă la acoperirea
deficitelor de trezorerie generate de neîncasarea la timp a veniturilor și necesitatea efectuării
anumitor plăți la scadențe.
Un ultim argument în favoarea împrumuturilor vine din partea fiscalității, care nu
poate depăși o anumită limită, pentru că altfel s-ar transforma într-o frână a dezvoltării
economice.
Ca și o concluzie, putem spune că împrumuturile publice constituie un mijloc de
completare a fondurilor bănești cu destinație publică, ia în ultimul timp, acest fenomen a
căpătat o dinamică accelerată în toate statele, beneficiind de reglementarea juridică actuală,
modernă, în raport cu dispozițiile instituțiilor comunitare abilitate.
În literatura de specialitate pentru contractarea sumelor necesare acoperirii deficitului
de resurse sunt folosite două noțiuni, respectiv împrumut public și credit public. În cadrul
analizelor din domeniu, acestea sunt folosite cu același sens. Abordată în mod individual,
creditul public este asociat cu creditul în sens larg, cei mai mulți autori abordând, ca punct
introductiv, în abordarea împrumutului public, noțiunea de credit la modul general. Dacă la
cuvântul credit atașăm și cuvântul public, ceea ce realizăm este separarea acestei noțiuni de
cea de privat. Unul dintre elementele de diferențiere dintre cele două noțiuni este calitatea
debitorului. În cazul creditului public, debitorul este statul și autoritățile locale care își asumă
1
Dobrotă, Niță, Dicționar de economie, Editura Economică, București, 2001, pag 354;
2
Cucoșel, C., Finanțele Publice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004, pag 33;
3
Tulai, C., Finanțele Publice și Fiscalitatea, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-napoca, 2003, pag 41;
6
responsabilitatea asigurării garanțiilor și rambursarea împrumuturilor și a dobânzilor aferente
la termenele fixate în cadrul contractelor închiate.
Cea mai mare parte a lucrărilor de specialitate tratează, sub aspect terminologic,
noțiunea de împrumut public ca fiind sinonimă cu cea de credit public. Drept urmare, datoria
publică, pentru că ia naștere și se stinge în urma contractării de către stat a unor împrumuturi
publice, atât în practica uzuală, cât și în opinia autorilor Tatiana Moșteanu și a colaboratorilor.
Contractarea de împrumuturi publice vine din „nevoia:
 de a finanța deficitele bugetare;
 de a susține balanța de plăți și de a consolida rezerva valutară a statului;
 de a finanța proiecte de investiții pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale
economiei”4.
Din punct de vedere legislativ, datoria publică în România este definită de Legea
datoriei publice nr 313 din 2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007
privind datoria publică. Potrivit Legii datoriei publice nr 313 din 2004, datoria publică
reprezintă „totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat,
provenind din împrumuturi contractate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în
numele României, de pe piață”5.
Plecând de la această definiție, se poate spune că împrumutul de stat reprezintă
obligația statului, ce rezultă în urma unui contract , față de o persoană fizică sau juridică , pe
care statul se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânzile și costurile adiacente, într-o
anumită perioadă, fixată de la momentul acordării.
Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007 privind datoria
publică, aceasta reprezintă „totalitatea obligațiilor de natura datoriei publice guvernamentale
și locale”6.
Astfel, se poate spune că datoria publică este rezultanta împrumuturilor de stat și a
celor contractate de autoritățile administrației publice locale, cu mențiunea că acestea din
urmă nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului, serviciul aferent acestora
realizându-se exclusiv din veniturile cu care acestea sunt garantate. Aspectele de natură
financiară și bugetară, cu privire la noțiunea de împrumut public, sunt reglementate de către
Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007 privind datoria publică, în timp ce
aspectele juridice fac obiectul altor reglementări.
Datoria sau împrumutul public prezintă o serie de caracteristici, respectiv:
 caracterul legal ce decurge din faptul că pentru contractarea sa este necesar
avizul prealabil al executivului de către puterea legislativă;
 caracterul contractual, prevăzut expres de către lege;
 caracterul rambursabil, care îl particularizează față de celelalte forme de
venituri de la bugetul de stat, forme de finanțare care au caracter nerambursabil;
 caracterul temporar, ce rezultă tot din actele legislative, care menționează că
rambursarea acestor sume se va face „într-o perioadă determinată”.
Astfel, pe de o parte, împrumutul public ocazionează o serie de avantaje, dintre care
amintim:
 oferă posibilitatea de consolidare a patrimoniului public al statului cu ajutorul
valorilor create prin întrebuințarea sumelor de bani împrumutate;
 conduce la stimularea economiilor bănești și activarea capitalurilor bănești
particulare, contribuind astfel la plasarea capitalului autohton în economia națională.
4
Moșteanu, Tatiana (coordonator), Mariana Vuta, Emilia Câmpeanu, György Attila, Delia Vasilescu, Bianca
Savelciuc, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, București, 2004, pag. 29-30;
5
Legea privind datoria publică nr 313 din 2004, publicată în Monitorul Oficieal al României la data de 29 iunie
2004;
6
Articolul 2, litera c), din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007 privind datoria publică,
modificată și completată de Ordonanța de urgență numărul 141 din 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României numărul 873 din 20 decembrie 2007;
7
Pe de altă parte, împrumutul public ocazionează și o serie de dezavantaje, dintre care
numim:
 implică generațiile viitoare, prin angajarea acestora în ceea ce privește
rambursarea datoriilor contractate în acest moment, dar care trebuie rambursate ulterior, pe
termen lung;
 conduc la reducerea capitalului circulant particular din economia națională, care
are ca efect imediat împiedicarea procesului normal de dezvoltare a producției, influențarea
creșterii și micșorării capacității contributive a cetățenilor;
 diminuare consumului, care are ca efect reducerea cererii și, în final, reducerea
producției.
Datoria publică este alcătuită din două componente, respectiv:
 datorie publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligațiilor statului la un
moment dat, provenind din finanțările rambursabile angajate pe baze contractuale sau
garantate de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, conform dispoziției Ordonanței
de Urgență a Guvernului numărul 64 din 20077;
 datorie publică locală reprezintă „totalitatea obligațiilor unităților administrativ-
teritoriale, la un moment dat, provenind din finanțările rambursabile angajate pe baze
contractuale sau garantate de către autoritățile administrației publice locale”8
Un alt element care trebuie lămurit cu privire la datoria publică vizează garanția.
Aceasta de impune deoarece o parte a datoriei publice este rambursată din finanțări
rambursabile directe, în timp ce altă parte este rambursată din finanțări rambursabile
garantate. Drept pentru care se impune dezvoltarea noțiunilor de garanție asumată de stat sau
de autoritățile administrației publice locale.
Garanția este angajamentul asumat în numele și în contul statului de către Guvern,
prin Ministerul Finanțelor Publice, sau de către unitățile administrativ-teritoriale, prin
autoritățile administrației publice locale, în calitate de garant, de a plăti la scadență obligațiile
neonorate ale garantatului, în condițiile Ordonanței de Urgență numărul 64 din 2007.
Garantatul este persoana juridică pentru care se prevede ca rambursarea finanțării
garantate de stat să se facă din veniturile proprii, fără a afecta bugetul de stat, sau, în cazul
garanțiilor acordate unităților administrativ-teritoriale, se prevede ca rambursarea să se facă
din bugetele locale, precum și din veniturile operatorilor economici ș ale serviciilor publice
din subordinea unităților administrativ-teritoriale care beneficiază de garanțiile acordate de
către acestea, pentru care se prevede ca rambursarea să se facă din surse proprii.
Gradul de îndatorare a ţării la un moment dat se determină prin raportarea soldului
datoriei publice la produsul intern brut. Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea
adăugată într-un an este grevată de datoria publică. Sau, altfel spus, datoria publică a ţării ar
trebui rambursată integral în anul de referinţă, cât din produsul intern brut ar trebui utilizat:
30%, 50%, 80% sau mai mult ?.
Sunt cazuri în care nici chiar întregul produs intern brut realizat într-un an ar fi
suficient pentru rambursarea datoriei publice. Acest indicator are o valoare pur teoretică,
deoarece nici o ţară nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice,
ci numai partea din aceasta rămasă după efectuarea prelevărilor absolut indispensabile la
fondul de consum şi la formarea brută de capital.
Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprimă cu ajutorul mai multor
indicatori, printre care:
7
Articolul 2, litera d), din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007 privind datoria publică,
publicată în Monitorul Oficial al României numărul 439 din data de 28 iunie 2007, modificată și completată de
Ordonanța de urgență numărul 141 din 2007, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 873 din 20
decembrie 2007;
8
Articolul 2, litera e), din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007 privind datoria publică,
publicată în Monitorul Oficial al României numărul 439 din data de 28 iunie 2007, modificată și completată de
Ordonanța de urgență numărul 141 din 2007, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 873 din 20
decembrie 2007;
8
 mărimea absolută și mărimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice;
 raportul dintre serviciul datoriei publice şi produsul intern brut;
 raportul dintre serviciul datoriei publice şi totalul cheltuielilor publice sau ponderea
serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare, după caz.
Deosebit de aceștia se mai calculează:
 cuantumul anual al dobânzilor;
 raportul dintre dobânzi şi produsul intern brut;
 ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor sau în totalul cheltuielilor bugetare,
după caz.
Indicatorii privind cheltuielile cu dobânzile şi comisioanele aferente datoriei publice
exprimă dimensiunile contraprestaţiei pe care statul o datorează creditorilor săi în decursul
unui an.
Datoria publică a țărilor dezvoltate provine în proporţie covârşitoare din surse interne
şi numai într-o mică măsură sau deloc din exterior. În schimb, ţările în curs de dezvoltare
apelează pe o scară mult mai largă de resurse străine.
Opțiunea țărilor industrializate pentru resurse interne se explică prin faptul că acestea,
având o economie dezvoltată şi diversificată, dispun de o largă piaţă internă a capitalului de
împrumut, de unde îşi pot procura cea mai mare parte a resurselor financiare necesare
acoperirii deficitului bugetar în monedă naţională; resursele valutare necesare şi le procură
mai cu seamă pe calea exportului de mărfuri şi servicii.
Țările în curs de dezvoltare sunt silite să apeleze pe o scară mai largă la resurse
externe nu numai din cauza slabei dezvoltări a pieţei interne a capitalului de împrumut, dar şi
a insuficienţei resurselor valutare obţinute din comerţul exterior. Prin împrumuturile făcute în
străinătate aceste ţări îşi completează , practic, resursele financiare valutare de care au nevoie.
Cu cât ponderea datoriei externe în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât
gradul de dependenţă economică şi financiară a ţărilor respectivă faţă de străinătate este mai
ridicat. Cheltuielile cu rambursarea împrumuturilor scadente şi plata dobânzilor şi a
comisioanelor aferente constituie o povară grea pentru numeroase ţări în curs de dezvoltare.
Un alt element în funcţie de care se fac judecăţi de valoare cu privire la structura
datoriei publice îl constituie gradul de exigibilitate al acestuia. Sumele exigibile la termen
scurt formează datoria flotantă, iar cele exigibile la termene mijlocii şi lungi – datoria
consolidată.
Este evident că pentru o ţară contează mai mult efortul financiar pe care trebuie să-l
facă pentru rambursarea datoriei scadente şi plata dobânzilor aferente în lunile următoare,
decât cel care se profilează la un orizont situat peste 5 – 10 ani sau mai mulţi. De aceea, cu cât
ponderea datoriei flotante în totalul datoriei este mai mare, cu atât nevoia de resurse financiare
este mai presantă, iar procurarea acestora este mai dificilă.
Structura datoriei publice variază de la o ţară la alta şi chiar de la o perioadă la alta, în
funcţie de condiţiile financiar – monetare. Ţările care cunosc procese inflaţioniste de mari
dimensiuni şi de lungă durată sunt obligate să apeleze pe o scară tot mai largă la împrumuturi
pe termen scurt şi eventual mijlociu.
Potrivit literaturii de specialitate9, managementul datoriei publice poate constitui „un
instrument extrem de important pentru reducerea vulnerabilității fiscale”. O serie de autori 10
recomandă „utilizarea unei politici restrictive, respectiv creșterea taxelor sau reducerea
cheltuielilor guvernamentale, scopul final al acesteia fiind obținerea unor excedente primare”.
Alți autori11 propun „optarea pentru o finanțare guvernamentală cu costuri reduse”.
9
Brezeanu, P., Trandafir, A., Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer. Economie
teoretică şi aplicată, XVIII(No. 8(561)), 2011, pag 59;
10
Văcărel, I., Finanțele Publice, ediția a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004;
11
Popeangă, Vasile, Finanțe Publice, Editura Academică Brâncuși, Târgu-Jiu, 2002, pag 22;
9
În special, dependența structurii la termen a ratelor dobânzii de starea economiei și
sensibilitatea valorii de piață a datoriei publice la rata dobânzii permit conduc la protecția
împotriva șocurilor în economie, prin intermediul unei gestiuni eficiente a datoriei publice.
Mediul fiscal românesc este perceput de către toți contribuabilii ca fiind un factor de
instabilitate în dezvoltarea economiei, din cauza multiplelor transformări în ultimele două
decenii în România. Deși au fost înregistrate progrese în materie legislativă, cum ar fi:
„armonizarea cu cadrul de reglementare european sau introducerea cotei unice, sistemul fiscal
reprezintă un punct slab al economiei naţionale din cauza capacităţii administrative deficitare,
nerespectând principiile fundamentale asumate, precum: eficienţa şi certitudinea impunerii,
stabilitatea, predictibilitatea, esenţiale pentru un sistem fiscal aparţinând unei economii
viabile”12.
Aceasta deoarece în condiții de inflație cronică, plasamentele în efecte publice pe
perioade îndelungate fiind supuse unei eroziuni sistematice, încetează de a mai fi atractive
pentru deţinătorii de capital bănesc de împrumut, chiar dacă produc un venit mediu anual mai
ridicat decât împrumuturile pe termen scurt.
În ţara noastră, Guvernul este autorizat să contracteze, prin Ministerul Finanțelor
Publice, împrumuturi de stat interne şi externe, în următoarele scopuri:
a) finanțarea deficitului bugetului de stat;
b) refinanţarea datoriei publice;
c) susţinerea balanţei de plăţi şi consolidarea rezervei valutare a statului;
d) finanţarea internă şi externă a proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea
sectoarelor prioritare ale economiei;
e) finanţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu capital majoritar
românesc;
f) finanţarea achiziţionării de bunuri şi servicii, inclusiv importul de materii prime şi
resurse energetice;
g) îndeplinirea obligaţiunilor legate de garanţiile de stat pentru împrumuturi;
h) amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea datoriei
neachitate, incluzând capitalul, dobânda şi alte costuri;
i) finanţarea necesităţilor pe termen scurt ale bugetului de stat;
j) finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale şi ale
altor calamităţi;
k) menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în Contul General al
Trezoreriei statului;
l) alte necesităţi aprobate prin legi speciale.
Datoria publică externă mai poate fi contractată şi pentru:
a) crearea unor noi locuri de muncă şi susţinerea întreprinderilor privatizate sau de
stat, pe baza priorităţilor economice şi sociale stabilite de Guvern;
b) finanţarea restructurării economiei şi constituirea stocurilor strategice, inclusiv
producţia de bunuri şi servicii pentru piaţa internă şi pentru export;
c) finanțarea proiectelor de investiţii în infrastructură, inclusiv cele pentru servicii
sociale;
d) finanţarea achiziţiilor publice.
Rambursarea împrumuturilor de stat se asigură, după caz, din împrumuturi special
contractate pentru refinanţarea datoriei publice, din resurse ale Contului General al
Trezoreriei statului, precum şi din alte resurse stabilite prin depoziţii legale. Rambursarea
ratelor de capital, plata dobânzilor şi a altor costuri aferente datoriei publice cu prioritate faţă
de alte obligaţii ale statului.
Datoria publică internă reprezintă o obligație necondiționată a statului, de rambursare
a împrumuturilor contractuale în lei, de plată a dobânzilor şi altor costuri.
12
Brezeanu, P., Trandafir, A., Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer.
Economie teoretică şi aplicată, XVIII(No. 8(561)), 2011, pag 58;
10
1.2 Instrumentele datoriei publice
Procurarea resurselor necesare pentru finanțarea bugetului statului se realizează de

către acesta printr-o serie de instrumente. În funcție de sursa din care provin, instrumentele
aflate la dispoziția statului pot proveni:
 din surse interne, respectiv instrumente ale datoriei publice interne, respectiv:
a) titlurile de stat eliberate în monedă naţională;
b) împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională a României în condiţiile
stabilite prin Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României;
c) împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România;
d) împrumuturile de stat contractate la alte instituții de credit din România şi de la
agenții guvernamentale.
 din surse externe, respectiv instrumente ale datoriei publice externe.
Forma de eliberare a titlurile de stat este atât una materială, cât și una dematerializată.
Dacă ne referim la titlurile de valoare sub formă dematerializată, atunci elementele referitoare
la formă, modalitatea de emisiune, probațiunea și transmiterea drepturilor încorporate, acestea
sunt evidențiate distinct în mod distinct în sistemul de înregistrare în cont.
Termenele pe care se pot emite titluri de stat în monedă națională sunt: scurt, mediu și
lung. Din categoria titlurilor de stat pe termen scurt fac parte bonurile de tezaur și certificatele
de trezorerie, considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen scurt bonurile de tezaur
şi certificatele de trezorerie, precum şi alte înscrisuri create de emitent în condiţiile legii.
Din categoria titlurilor de stat aferente împrumuturilor pe termen mediu fac parte:
obligaţiunile de stat având o scadenţă de peste un an şi maximum cinci ani de la emisiun.
Din categoria titlurilor de stat aferente împrumuturilor pe termen lung putem numi
obligaţiunile de stat având o scadenţă de peste cinci ani de la emisiune.
Elementele minime pe care trebuie să le îndeplinească titlurile de stat care sunt oferite
spre vânzare sunt următoarele:
 denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite;
 forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile respective – cu discount sau
purtător de dobândă;
 rata dobânzi, metoda de calcul şi datele la care se plătește dobânda;
 scadenţa împrumutului şi clauza rambursării în avans, atunci când este cazul.
Cea de-a doua formă sub care se prezintă datoria publică este cea externă. Datoria
publică externă reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a
împrumuturilor contractate în valută, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente. Din
această categorie de instrumente fac parte:
 titlurile de stat eliberate în valută, emise pe pieţele financiare interne şi externe;
 împrumuturile primite de la guvernele altor state, agenţii guvernamentale,
instituţii financiare multilaterale sau alte organizaţii internaţionale;
 împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
 împrumuturile directe primite de la investitori privaţi pe termen scurt, mediu sau
lung.
În vederea procurării resurselor financiare, un rol important revine Ministerului de
Finanţe Publice. Atribuțiile acestuia în ceea ce privește datoria publică externă, se referă la:
 examinarea termenilor şi condiţiilor acordurilor de împrumuturi externe, de pe
pieţele financiare internaţionale;
 emisiunea, contractarea, administrarea şi rambursarea împrumuturilor externe şi
achitarea costurilor aferente;
 analiza condiţiilor pentru refinanţarea datoriei publice externe şi asigurarea ca
noile împrumuturi să se încadreze în plafonul anual de îndatorare externă, corelat cu
prevederile anuale ale legii bugetului de stat referitoare la serviciul datoriei publice;
11
 administrarea împreună cu Banca Naţională a României a rezervei valutare a
statului în vederea asigurării resurselor necesare creşterii rezervei, utilizarea împreună cu
Banca Naţională a României a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice şi
susţinerea monedei naţionale.
Împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanțelor Publice în numele şi contul
statului destinate investiţiilor şi importurilor pot fi acordate instituţiilor financiare, spre
administrare şi rambursare.
Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintă o obligaţie indirectă a statului
român care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu care capacitatea să achite,
în întregime sau parţial împrumutul, dobândă şi alte costuri aferente. În cazul în care o
garanţie de stat pentru un împrumut devine exigibilă, statul este obligat să efectueze către
instituţia creditoare plata datorată de debitorul garantat.
Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către a
împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare se constituie
Fondul de risc, alimentat din: a) comisioanele încasate de la beneficiarii împrumuturilor
garantate; b) dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite; c) majorările de
întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor; d) fondurile bugetare alocate în
acest scop; e) alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului este autorizat să acorde garanţii de
stat pentru împrumuturi externe contractate de agenţii economici şi de autorităţile publice
române pentru proiecte considerate de Guvern considerate prioritare pentru ţara noastră.
Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe este condiţionată de acceptarea
de către Ministerul Finanțelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut
încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare. Ministerul Finanțelor Publice este
autorizat să administreze datoria publică şi garanţiile de stat pentru împrumuturi ale
României.
1.3 Tehnici de stingere a datoriei publice
Contractarea datoriei publice se realizează de către Guvern, care este autorizat să

efectueze astfel de operații în numele și pe contul statului. Această activitate se desfășoară
numai prin Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, scopurile pentru care Guvernul poate
contracta datorie publică sunt următoarele:
 finanțarea deficitului bugetului de stat, finanțarea temporară a deficitelor din anii
precedenți ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la alocarea de sume cu această
destinație, finanțarea deficitelor temporare ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor
sociale de stat din exercițiul curent;
 refinanțarea și rambursarea anticipată a datoriei publice guvernamentale;
 menținerea în permanență a unui sold corespunzător în contul curent general al
Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu criteriile
prevăzute în normele metodologice elaborate de MEF si MIRA;
 finanțarea pe bază de lege a unor programe/proiecte sau a altor necesități
prioritare pentru economia românească – aici, beneficiarii garanțiilor de stat, precum și
subîmprumutații se stabilesc, pentru fiecare caz în parte, prin lege, numai după obținerea
avizului din partea Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări.
Trebuie făcută mențiunea că autoritățile administrației publice centrale nu pot fi
beneficiarii garanțiilor de stat sau al subîmprumuturilor acordate de Ministerul Finanțelor
Publice.
Independent de evoluția disponibilităților aflate în conturile Trezoreriei Statului, dar și
de evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetului de stat pe parcursul unui an, Ministerul
12
Finanțelor Publice, pentru îndeplinirea scopurilor prezentate anterior, contractează
împrumuturi guvernamentale.
Toate finanțările rambursabile contractate de la organisme financiare internaționale
sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului. Modul în care pot fi contractate și aprobate
împrumuturi de datorie publică externă sunt menționate în cadrul normelor de aplicare ale
Ordonanței de Urgență numărul 64 din 2007.
Odată contractat de către stat, împrumutul public trebuie rambursat de către stat, cu
comisioanele și dobânzile aferente, la termenele și în cuantumul prevăzute încheiat cu unitatea
creditoare. Astfel, rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintă o obligație a
statului necondiționată și irevocabilă de plată a capitalului, a dobânzilor, comisioanelor și a
altor obligații aferente finanțărilor rambursabile angajate sau garantate.Toate cheltuielile
ocazionate de contractarea și rambursarea împrumuturilor în contul datoriei publice se achită
din bugetul de stat.
Pentru efectuarea plății serviciului datoriei publice guvernamentale, este necesară
obținerea autorizării bugetare permanente. Principalele surse de rambursare a datoriei publice,
indiferent de sursa sa de contractare, sunt:,
Principalele modalități prin care se realizează stingerea datoriei publice se referă la:
1. rambursarea;
2. refinanțarea;
3. incapacitatea de plată;
4. deprecierea monetară;
5. repudierea.
Prin rambursarea împrumuturilor de stat se înțelege restituirea sumelor împrumutate,
adică răscumpărarea titlurilor de credit de la deținătorii lor. De regulă, statul își asumă
obligația de a rambursa numai împrumuturile cu termen. De asemenea, statul este liber să
restituie sau nu și împrumuturile perpetue - cele fără termen de rambursare.
Sub aspectul modului de rambursare, exista împrumuturi care se restituie integral la o
singură scadență și împrumuturi care se restituie eșalonat într-o anumită perioadă de timp. În
primul caz trebuie să se efectueze foarte multe plăți, putând crea greutăți financiare statului,
care este nevoit să pună în circulație mari sume de bani, precum și dificultăți de ordin
administrativ. Ca sa evite astfel de dificultăți, statul are posibilitatea să răscumpere la bursă
anticipat, înscrisurile care urmează să devină scadente sau să răscumpere aceste înscrisuri
eșalonat, într-o anumită perioadă de timp.
Împrumuturile amortizabile (rambursabile) prevăd obligația pentru stat de a achita,
într-un număr de ani, pe lângă dobânda silită în contractul de împrumut, și capitalul
împrumutat. În domeniul împrumuturilor de stat, prin amortizare se înțelege operațiunea prin
care se rambursează capitalul împrumutat, în anumite fracțiuni, într-un anumit interval de
timp.
Amortizarea sau rambursarea împrumuturilor se face frecvent pe următoarele căi:
 silirea și plata anuităților;
 trageri la sorți;
 răscumpărări la bursă.
Amortizarea împrumuturilor prin anuități este aceea potrivit căreia, după expirarea a
câtorva ani de la contractarea împrumutului, statul începe să achite dobânda, precum și o parte
din capitalul împrumutat. Anuitatea este formată din dobânda și partea de capital
-amortismentul pe care statul se obligă să le plătească anual. La împrumuturile perpetue,
anuitatea este o sumă unitară care cuprinde numai renta pe care statul o plătește deținătorilor
de titluri. Amortizarea prin anuități se folosește în situațiile în care statul are puțini creditori,
cu care silește condițiile de rambursare a împrumutului. Anuitățile pot fi egale ca mărime pe
toată durata rambursării împrumutului ori în sume inegale, respectiv în rate regresive sau
progresive.
13
Amortizarea prin tragere la sorți se folosește pentru restituirea împrumuturilor
contractate cu un număr mare de creditori. Prin legea de lansare a împrumutului, statul
stabilește și valoarea obligațiunilor amortizabile anual prin trageri la sorți. Tragerile la sorți de
amortizare sunt de mai multe feluri, și anume: amortizarea prin trageri la sorți cu plata
titlurilor la valoarea nominală; amortizarea prin trageri la sorți progresivă, când plata se face
după o scară crescândă, progresivă.
Amortizarea prin anuități și trageri la sorți se folosește pentru stingerea
împrumuturilor cu termene de rambursare. Împrumuturile pe termen lung se rambursează, de
regulă, la scadențele silite. Statul poate face rambursarea și cu anticipație.
Amortizarea prin răscumpărare la bursă a titlurilor împrumutului este calea de stingere
a împrumuturilor care se folosește în cazurile în care legea împrumutului prevede că acesta nu
se poate rambursa înainte de scadență sau într-o anumită perioadă de timp. Răscumpărarea
titlurilor la bursă se poate face după o schemă uniformă, care arată suma ce trebuie amortizata
într-un an sau prin cumpărare la bursă, după o scară crescândă, în decursul anilor. De
asemenea, se poate folosi amortizarea facultativa într-un număr de ani, amortizarea combinată
prin trageri la sorți și cumpărarea la bursă, amortizarea prin trageri la sorți, prin plata cu cote
crescânde a împrumuturilor, fără dobândă.
Împrumuturile de stat se rambursează din:
 fondul special de amortizare;
 resurse bugetare destinate acestui scop;
 excedente bugetare.
Statele debitoare pot folosi și alte căi de amortizare a datoriei publice. Împrumuturile
contractate de stat se pot stinge și ca urmare a incapacității de plată, a deprecierii monetare,
precum și ca urmare a repudierii obligațiilor financiare asumate de stat. Incapacitatea de plată
a statului se poate datora pierderii războiului, crizei economice și financiare, a unei politici
economice, sociale, financiare și valutare nechibzuite etc. Ca urmare, statul promite
creditorilor săi să le achite o parte din datoria sa într-o perioadă de timp, sub denumirea de
arierate financiare.
Conversiunea datoriei publice sau a unei părți din ea este operațiunea financiară prin
care statul propune deținătorilor de titluri să aleagă între rambursarea capitalului nominal al
titlurilor și o reducere a dobânzii. Dacă se acceptă reducerea de dobânzi, are loc o novațiune a
împrumutului, prin care statul, pentru același capital, emite noi titluri cu o dobândă mai mică,
corespunzătoare nivelului dobânzii de pe piață.
Exista câteva feluri de conversiune:
 conversiunea facultativă, situație în care deținătorii titlurilor sunt liberi să
preschimbe titlurile împrumutului vechi cu înscrisurile unui nou împrumut sau să păstreze
vechile titluri. De pildă, dacă dobânda noului împrumut este mai mică, deținătorii nu vor
preschimba titlurile, ci le vor menține pe cele vechi;
 conversiunea forțată, care constă în transformarea forțată a unui împrumut
contractat, de pildă cu dobândă de 10%, în unul cu o dobândă de 7%. La expirarea termenului
de preschimbare silit, titlurile vechi își pierd valabilitatea;
 conversiunea sau rambursarea anticipată, în care deținătorii de titluri au
următoarele posibilități: să fie de acord cu preschimbarea titlurilor vechiului împrumut cu
altele noi în condițiile silite de stat, ori să ceară rambursarea anticipată a împrumutului. Acest
fel de conversiune este cel mai mult utilizat.
Statul poate folosi și reconversiunea care constă în revenirea la condițiile inițiale în
care a fost lansat un împrumut de stat sau modificarea ori schimbarea încă o dată a condițiilor
- termen, dobândă, garantare, rambursare etc. - împrumutului silit prin conversiune.
În domeniul împrumuturilor, statul poate recurge și la consolidarea forțată.
Consolidarea forțată reprezintă transformarea datoriei flotante (a bonurilor de tezaur) cu
scadență de până la un an, într-un împrumut pe termen lung de 30 de ani. Acesta reprezintă un
împrumut consolidat, fără consimțământul deținătorilor de titluri.
14
Statul mai poate folosi amortizarea împrumutului cu monedă depreciată. În acest caz,
statul emite hârtie, monedă cu curs forțat și o folosește pentru amortizarea datoriei publice. În
acest scop emit bancnote cu care se cumpără titluri de credit la bursă.
Analizând cele prezentate anterior, se poate spune că datoria publică, în funcție de
modalități prin care s-a împrumutat, prezintă o serie de particularități în ceea ce privește
rambursarea sa.
1.4 Resurse afectate datoriei publice
Din cele analizate în capitolele anterioare, am constatat că datoria publică, odată

contractată, trebuie și rambursată. Formele de rambursare a sa variază în funcție de formele
sub care a fost contractată. Totodată, în funcție de modul în care aceasta a fost contractată, se
stabilesc și sursele de rambursare a acesteia.
Astfel, sursele de plată13 pentru serviciul datoriei publice externe în România sunt:
 cheltuielile prevăzute cu această destinație în bugetul de stat;
 Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;
 sumele rezultate din recuperarea creanțelor statului român, definite prin Legea
numărul 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea
recuperării creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare
economică internațional derulată înainte de 31 decembrie 1989, după deducerea cheltuielilor
cuvenite agenților economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar
american și a cotei de 25% pentru stimularea exporturilor, definite conform Ordonanței
Guvernului nr. 14/1995 privind unele măsuri pentru stimularea realizării de obiective
complexe și a producției cu ciclu lung de fabricație destinate exportului, aprobata prin Legea
nr. 70/1995;
 sumele încasate de către instituțiile financiare mandatate de Ministerul Finanțelor
Publice pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele și în
contul statului, de la beneficiarii finali de împrumuturi, destinate investițiilor și importatorilor;
 sumele încasate de Ministerul Finanțelor Publice de la beneficiarii finali ai
împrumuturilor, pe baza acordurilor subsidiare de împrumut intervenite între statul român și
organismele financiare internaționale;
 sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor
subsidiare de împrumut și de garanție încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, consiliile
județene sau locale și agenții economici de sub autoritatea acestora, în condițiile acordurilor
de împrumut intervenite între statul roman și organismele financiare internaționale;
 sumele prevăzute în bugetele autorităților publice județene sau locale pentru
împrumuturile externe contractate direct de către acestea, în condițiile legii;
 sumele prevăzute în bugetele agenților economici care au contractate împrumuturi
externe cu garanția statului;
 Fondul de risc, pentru situațiile în care sunt executate garanțiile emise de
Ministerul Finanțelor Publice pentru împrumuturile externe contractate de agenți economici”.
Ceea ce este caracteristic în ceea ce privește datoria publică, comparativ cu creditele
din sistemul privat este caracterul cert al acesteia. Indiferent de dificultățile financiare cu care
se confruntă un stat, acesta va căuta permanent să restituie sumele pe care le-a contractat
anterior, atât de pe piața internă, cât mai ales cea externă, fiind pusă în joc credibilitatea sa ca
organ central de conducere.
13
Bănuț, Alexandru, Lefter, Chirică, Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie, Volumul I, Editura
Economică, București, 2002, pag 76;
15
CAPITOLUL II. DATORIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA
2.1 Cauzele existenței datoriei publice în România
Pentru a putea face referire la cauzele datoriei publice ale României, mai intâi trebuie
analizat care este scopul apariției datoriei publice. Scopul pentru care statul român a apelat la
datoria publică a fost pentru finanțara deficitului bugetar. Practic, statul român a înregistrat un
dezechilibru financiar public și nu a putut să-și acopere pe seama veniturilor dela bugetul de
stat totalitatea cheltuielilor estimate în cadrul bugetelor de venituri și cheltuieli. Din acest
punct de vedere, pentru acoperirea integrală a cheltuielilor, statul a apelat la surse de finanțare
a activității, sursele fiind atât de natură internă, cât și externă.
Deci, pentru a analiza cauzele datoriei externe, se impune analiza elementelor care
generează acest fenomen. Principalele cauze care generează apariția deficitului bugetar sunt
următoarele:
 scăderea producției de bunuri și servicii din economie;
 creșterea nivelului cheltuielilor pentru dezvoltarea unor programe sociale;
 creșterea economiei subterane;
 creșterea cheltuielilor marginale ale producției sociale;
 emisiunea monetară în exces, fără să corespundă unei creșteri reale a economiei.
Dintre cauzele care au cel mai mare impact asupra asupra deficitului bugetar
menționăm scăderea producției de bunuri și servicii din cadrul economiei și creșterea
economiei subterane. Scăderea nivelului producției de bunuri și servicii generează reducerea
veniturilor pe care persoanele fizice și juridice le înregistrează . În mod automat scad
veniturile care se colectează sub formă de impozite și taxe la bugetul de stat, venituri care
servesc pentru finanțareaa cheltuielilor propuse în cadrul bugetelor de venituri și cheltuieli.
Analizând veniturile bugetare la nivel european, într-un clasament întocmit, România
ocupă ultimul loc, la mare diferență față de media înregistrată la nivel european, respectiv
31,5% comparativ cu 46,20%. Efectuând o analiză evolutivă a eficienței administrației fiscale,
perspectivele României nu sunt unele favorabile. Pe termen mediu, se înregistrează o scădere
a ponderii veniturilor bugetare în P.I.B.. În perioada 2008 – 2014, nivelul veniturilor
înregistrate la bugetul de stat au scăzut, în condițiile în care efectele crizei se considerau a fi
resorbite și nivelul impozitării a înregistrat o creștere taxa pe valoarea adăugată crescuse de la
19% la 24%. Ponderea veniturilor bugetare în P.I.B. în 2008 era de 32%, iar în 2014 coborâse
la 31,7%, o diferență aproape nesemnificativă s-ar putea spune la prima vedere. Dar dacă este
să luăm în considerare faptul că în 2014 România primise importante sume de la Uniunea
Europeană, sume de care nu avea parte și în 2008, atunci putem spune că diferența dintre cele
două este mai mare, fiind estimată la 1,9% din P.I.B..
În ceea ce privește cheltuielile bugetare, acestea au înregistrat creșteri semnificative de
la an la an, dar ceea ce este mai important este că acestea au fost generate de majorarea
cheltuielilor salariale publice și cheltuielile asociate acestora, fără să fi generat majorarea
investițiilor demarate. Stagnarea sau chiar reducerea investițiilor determină are un impact
negativ pe viitor asupra economiei prin reducerea veniturilor pe care le va genera. Privită din
acest punct de vedere, scenariul de viitor privind evoluția ecnomiei nu este unul optimist,
fiind necesare a se adopta și implementa măsuri care să genereze creșterea investițiilor.
Un alt element un impact extrem de important asupra economiei poate fi considerată
mărimea economiei subterane. Creșterea economiei subterane determină o reducere a
nivelului veniturilor încasare la bugetul de stat este considerat a fi schimbările produse la
nivelul Codului Fiscal. Aceste schimbări au condus la creșterea presiunii fiscale. În încercarea
de a rezista pe piață, numeroși agenți economici și persoane fizice au întreprins diverse
operațiuni prin care să se sustragă de la plata impozitelor și taxelor, fapt ce a alimentat
economia subterană. Nivelul estimat al economiei subterane la nivelul anului 2014 era de
28% din P.I.B., evoluția economiei subterane fiind prezentate în figura 2.1.:
16
Figura 2.1. Nivelul economiei subterane în România în perioada 2008-2014
Sursa: http://www.ince.ro/Publicatii/Publicatii_online/Vosganian%20Consideratii%20-%20PE%20440.pdf,
accesat la data de 30.04.2019
Ceea ce este interesant este faptul că odată cu aderarea României la Uniunea

Europeană, nivelul economiei subterane nu s-a redus, fiind momente în care aceasta a crescut
la cote alarmante. Ultimele analize efectuate de către Consiliul Fiscal de la nivel european
considerau că evaziunea fiscală căpătase cote alarmante, în special în sfera taxei pe valoarea
adăugată. Nivelul economiei subterane în alte state din Uniunea Europeană se situa la niveluri
mult mai scăzute. De exemplu, în Franța și Marea Britanie nivelul indicatorului se situa sub
105, iar în Germania era de aproximativ 13%.
Altfel spus, modificările generate de modificările aduse de Codul Fiscal 14 au
determinat contribuabilii să nu își declare integral veniturile obținute, conducând la creșterea
economiei subterane. Totodată, aceste modificări au generat reducerea veniturilor la bugetul
de stat.
2.2 Managementul datoriei publice în perioada 2017 - 2018
În cadrul unui studiu publicat la mijlocul trimestrului 2 al anului 2018 de către

Eurostat, România se situa, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, pe locul patru în
ceea ce privește nivelul datoriei publice contractate. Nivelul calculat pentru acest indicator la
finele trimestrului 2 al anului 2018 a fost de 34,10% din P.I.B.-UL României. Printre țările
care înregistrau un nivel al datoriei publice mai mic decât cel calculat de către țara noastră se
număra Estonia – 8,3% din P.I.B., Luxemburg – 22% din P.I.B. și Bulgaria – 23,8% din P.I.B.
Efectuând o analiză pentru perioada similară de anul precedent, la finele trimestrului 2
al anului 2018, la nivel european România se situa pe locul 12, cu o ajustare de – 2,9%. Acest
nivel se situează la un nivel apropiat de cel calculat ca și medie la nivelul Uniunii Europene,
așa cum rezultă din figura 2.2..
Nivelul datoriei publice a României se situează sub nivelul de 40%, situație întâlnită în
cazul a 9 state, printre care și țara noastră. Acestea sunt: Estonia, Luxemburg, Bulgaria,
România, Lituania, Cehia, Danemarca, Letonia și Suedia.
14
Legii 227 din 2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial în noiembrie 2017;
17
Figura 2.2. Datoria publică la nivelul Uniunii Europene - % în P.I.B., la finele trimestrului 2,
2018
Sursa: https://cursdeguvernare.ro/datoria-publica-romaniei-context-european.html, accesat la data de 23.04.2019;
Efectuând o analiză pe trimestre a acestui indicator, pe perioada ultimilor ani, se poate

constata că nivelul maxim al acestui indicator a fost înregistrată în trimestrul IV al anului
2016, dar până la mijlocul anului 2017 acest indicator cunoaște îmbunătățiri semnificative.
Această scădere reflectă o evoluție favorabilă a indicatorului. În tabelul 2.1. este prezentată
evoluția datoriei publice începând cu trimestrul I al anului 2016, astfel:
Tabelul 2.1.
Evoluția datorie publice a României în perioada 2016 – 2018 (% din P.I.B.)
Trimestrul T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2
2016 2016 2016 2016 2017 2017 2017 2017 2018 2018
Datoria publică 37,0 37,5 36,0 37,20 36,8 37,0 35,5 35,1 34,5 34,1
Deși sub aspect procentual sunt nouă state care se situează sub nivelul de 40%, la nivel
absolut doar șase din cele nouă state și-au redus datoria. România similar cu celelalte state
baltice au înregistrat o creștere a acestui indicator, respectiv aproximativ jumătate de miliard
de euro sau 0,8% față de soldul anterior cu 12 luni în ceea ce privește România.
Privită dintr-o altă abordare, se poate spune că datoria României s-a redus, dar aceasta
s-a produs ca urmare a creșterii P.I.B. într-o proporție mai rapidă decât aceasta. La nivel
internațional cheltuielile generate de astfel de împrumutări înregistrează un trend crescător,
trend care se înregistrează și în România. Dacă la începutul anului 2018 acest indicator se
situa sub 4%, la finele anului 2018 acesta crește ajungând la un nivel de peste 5 procente.
Pentru o mai bună înțelegere a poziției ocupate de țara noastră, am procedat la
efectuarea unei comparații a acesteia cu principalele state excomuniste, ca în tabelul 2.2.:
Tabelul 2.2.
Evoluția datoriei publice în câteva state europene (% din P.I.B.)
2016 2017 Modificare
Bulgaria 28,3 23,8 - 4,5
Cehia 39,5 35,3 - 4,2
România 37,0 34,1 - 2,9
Polonia 53,3 50,7 - 2,6
Ungaria 75,5 73,8 - 1,7
Croația 78,4 76,10 - 1,3
Slovacia 51,7 51,8 + 0,1
Deși nu apar prezentate în tabelul 2.2., Germania a înregistrat cea mai mare reducere a
acestui indicator, deși aceasta se număra printre statele care plăteau cele mai reduse dobânzi
18
pentru astfel de datorii. Astfel, aceasta a reușit să își reducă datoria publică de la 65,7% din
P.I.B., cât se înregistra în trimestrul 2 al anului 2017, până la nivelul de 61,5% din P.I.B., la
finele anului 2017. Nivelul calculat se apropie foarte mult de nivelul de 60% impus prin
Tratatul de la Maastrict, ceea ce reflectă o puternică implicare a statului pentru reducerea
valorilor acestui indicator. Acest stat trebuie luat drept model de urmat în ceea ce privește
interesul în acest sens.
La polul opus față de Germania se află țările latine, care înregistrează cea mai mică
reducere a acestui indicator. Nivelul datoriei publice calculat în Italia se ridica la 133% din
P.I.B., în Franța și Spania – aproximativ 100% din P.I.B.. Deși în mărime relativă indicatorii
au înregistrat reduceri, sub aspect absolut obligațiile guvernamentale au înregistrat chiar
creșteri.
Unul dintre statele care prezintă o economie și o datorie asemănătoare cu ale țării
noastre este Portugalia. Eforturile acestui stat s-au îndreptat către reducerea în mărime
absolută a datoriei publice, reducerea ridicându-se la aproximativ 2 miliarde de euro. În
termeni relativi, ponderea acestui indicator în P.I.B. a scăzut de la 130,8% la 124,9%, pentru
periaoda analizată. Aceasta se situaează pe poziția patru în topul țărilor cu rezultate de
îmbunătățire a acestui indicator.
La nivel național, la finele anului 2016 nivelul datoriei publice guvernamentale se
ridica la 300,6 miliarde lei, ce reprezenta aproximativ 35,0% din P.I.B.. Acest nivel a fost
determinat de creșterea economică de 6,9% din P.I.B. și a unui deficit de al bugetului general
consolidat de 2,83% din P.I.B..
Pentru a putea înțelege mai bine aspectele legate de datoria publică externă este
necesară o analiză a acesteia în structură. Strategiile fiscale și financiare propuse și
implementate la nivel național sunt cee care determină structura datoriei publice a României.
Astfel, în ultimii ani tendința preponderentă a fost aceea de finanțare a deficitului bugetar prin
emisiunea de titluri de stat destinate pieței interne. De asemenea, se înregistrează o creștere a
interesului investitorilor rezidenți pentru euroobligațiunile românești. Utilizarea cu
preponderență a celor două instrumente anterior amintite pentru finanțarea datoriei publice
externe, face ca în periaoda 2015 – 2017 ponderea majoritară în total datorie publică să revină
datoriei interne, așa cum este prezentat în figura 2.3.:
Figura 2.3. Structura datoriei publice guvernamentale (% din P.I.B.) în funcție de rezidența
creditorului în perioada 2013 – 2017
Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/strategia2018_2020_28082018.pdf, accesat la
data de 23.04.2019
În primii doi ani supuși analizei, datoria publică guvernamentală finanțată din surse
externe este cea care deține ponderea mai mare în cadrul datoriei publice totale. Valoare
stabilită pentru cei doi ani de activitate se situează la niveluri apropiate, respectiv 20,4% și
203%. Menținerea nivelului datoriei publice externe într-o pondere majoritară considerăm că
nu este o politică sănătoasă de țară, având în vedere că moneda națională a României este leu.
Utilizarea acestui instrument pentru procurarea resurselor financiare necesare acoperiri
19
deficitului buget expun țara noastră atât la o serie de costuri suplimentare, dar și la riscuri
asociate fluctuației de curs valutar.
Conștientizând riscurile la care este expusă cca și țară, România și-a reconsiderat
politica de datorie publică guvernamentală aplicabilă pentru următorii trei ani, ceea ce face ca
ponderea datoriei publice guvernamentale externe să se reducă pentru următorii trei ani.
Nivelurile calculate pentru indicator sunt: 18,9% în 2015, 17,8% în 2016 și 16,8% în 2017.
În ceea ce privește datoria publică guvernamentală internă, pentru perioada ultimilor
trei ani, evoluția acestui indicator a fost una extrem de fluctuantă, în raport cu diverșii factori
care și-au exercitat acțiunea. Ceea ce este important în cadrul perioadei analizate este că, în
contextul unei acțiuni fluctuante a datoriei publice guvernamentale interne, datoria publică
guvernamentală a înregistrat o diminuare, ceea ce este apreciat ca fiind un aspect favorabil și
care asigură mai multă stabilitate.
Un alt unghi din care datoria publică guvernamentală poate fi analizată se referă la
structura sa, așa cum apare în figura 2.4..
Datoria publică guvernamentală a suferit modificări semnificative de-a lungul
timpului. Dacă în perioada premergătoare crizei din 2009, portofoliul de titluri era alcătuit
preponderent din titluri netranzacționabile, respectiv împrumuturi extern contractate de la
organisme financiare internaționale, după anul 2009 lucrurile urmează să se schimbe.
Schimbările care se produc se referă la creșterea ponderii instrumentelor financiare
tranzacționabile, adică împrumuturile contractate în monedă națională.
Figura 2.4. Structura datoriei publice guvernamentale

data de 25.04.2019;
Ceea ce se poate observă în cadrul perioadei analizate este că împrumuturile

contractate de la organismele financiare internaționale este în scădere de la an la an
concomitent cu creșterea împrumuturilor contractate în monedă națională. În ultimul an supus
analizei, instrumentele de datorie netranzacționabile reprezentau doar 21,6% din totalul
datoriei publice, ceea ce este apreciat ca fiind favorabil pe termen lung pentru economia
românească.
Potrivit datelor furnizate de către Ministerul Finanțelor Publice în cadrul strategiei
publicate, din cei 78,4% cât reprezintă datorie publică guvernamentală, 46,5% reprezintă
titluri de stat lansate pe piața națională, iar 31,7% reprezintă titluri orientate către piața
externă.
Pentru a aprecia cât mai corect evoluția înregistrată de către datoria publică
guvernamentală se impune o analiză mai amănunțită asupra acesteia, respectiv o analiză de
structură a acesteia. Datele privind structura datoriei publice guvernamentale, pe cele două
categorii – internă și externă – sunt prezentate în figura 2.5..
În ceea ce privește structura datoriei publice guvernamentale interne, se apreciază că
ponderea cea mai mare în cadrul acesteia revine titlurilor de stat, respectiv împrumuturi –
84,6% și obligațiuni de stat – 10,2%.
20
În ceea ce privește datoria publică externă, în cadrul acesteia ponderea cea mai mare
este deținută de către eurobligațiunile – 65,8%, urmate de împrumuturile contractate de la
organisme financiare internaționale – 33,2%. Certificatele de trezorerie și alte forme de
împrumuturi reprezintă instrumente utilizate într-o proporție mai mică de 1%.
Figura 2.5. Structura datoriei publice – internă și externă

data de 25.04.2019;
Un alt instrument care trebuie luat în considerare cu datoria publică guvernamentală

este costul acesteia. În legătură cu costurile, exprimate sub forma ratelor medii ale dobânzilor,
nb2017, datoria publică internă continuă să fie cel mai costisitor instrument prin prisma
acestui indicator analizat. Datele sunt prezentate în tabelul 2.3.:
Tabelul 2.3.
Costul aferent datoriei publice interne și externe
31.12.2016 31.12.2017
Rata medie de dobândă a datoriei publice guvernamentale 3,7 3,4
1. În monedă națională, din care: 4,1 3,5
a. Certificate de trezorerie cu maturitate de 1 an 0,8 1,1
b. Obligațiuni de stat cu rată fixă și maturitate între 1 și 5 ani 4,0 3,8
c. Obligațiuni de stat cu rată fixă și maturitate între 5 și 10 ani 5,5 5,6
2. În valute, din care: 3,3 3,3
a. Obligațiuni în EUR cu maturitate de 10 ani 3,6 3,3
b. Obligațiuni în EUR cu maturitate de 3-5 ani 4,2 4,2
c. EUR multilateral 2,5 2,0
d. Obligațiuni în USD cu maturitate de 30 ani 5,7 5,7
e. USD multilateral 1,8 1,4
data de 25.04.2019;
Până în luna iulie 2017, costurile aferente finanțării în lei de pe piața internă s-au
menținut apropiate de nivelurile costurilor finanțării în dolari pentru aceeași maturitate.
Ulterior, începând cu luna septembrie randamentele titlurilor de stat în lei au înregistrat
creșteri, mai accentuate pe segmentul maturităților scurte, pe fondul unor perioade de
lichiditate restrânsă în piață și a creșterii așteptărilor inflaționiste. În contextul evoluției
randamentelor oferite de euroobligațiunile în Euro, coroborate cu obiectivul MFP privind
menținerea ponderii datoriei denominate în Euro în total datorie în valută în intervalul 80-
95%, emisiunile pe piețele externe în anul 2017 s-au realizat exclusiv în Euro.
Riscurile cu care se confruntă statul român, dar și celelalte state sunt:
 riscul valutar;
 riscul de refinanțare;
 riscul ratei dobânzii.
21
În ceea ce privește riscul valutar, implicațiile ridicate de acesta sunt numeroase.
Potrivit datelor prezentate de către Ministerul Finanțelor Publice, la finele anului 2017, mai
mult de jumătate din datoria publică guvernamentală, respectiv 53,6% era exprimată în valută,
așa cum reiese și din figura 2.6.:
Figura 2.6. Structura datoriei publice pe valute

data de 25.04.2019;
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene și care încă nu au adoptat
moneda euro ca și monedă națională, dar și a altor state cu un rating de țară similar cu al
României, ponderea amintită anterior este considerată încă extrem de ridicată.
Având în vedere că ponderea semnificativă în totalul datoriei publice este denominată
în euro, datoria publică externă rămâne încă ușor de administrat și aceasta deoarece, până la
acest moment, a existat o volatilitate relativ scăzută a cursului leu/euro și o pondere redusă a
datoriei pe termen lung denominate în euro.
Dacă este să ne referim la cursul euro-lei, acesta a suferit în ultimii ani o volatilitate de
aproape 3-4 ori mai ridicată decât cea a cursului euro-lei. Aceasta atrage un risc semnificativ
mai ridicat pentru datoria publică contractată în dolari. Potrivit datelor prezentate de
Ministerul Finanțelor Publice, doar 7,9% din totalul datoriei publice este denominată în dolari,
ceea ce face ca riscul să fie acceptabil, dar pe viitor trebuie menținută o pondere scăzută a
împrumuturilor contractate în această valută pentru a menține riscul aferent datoriei publice la
un nivel scăzut și acceptabil.
Un alt factor care reduce riscul valutar aferent datoriei publice externe este existența
unei rezerve exprimate în valută, care, atunci când este necesar, este utilizată pentru plata
datoriei publice guvernamentale exprimate în euro.
Un alt risc major cu care se confruntă țara noastră în privința datoriei externe se referă
la riscul de refinanțare. Pentru împrumuturile contractate până la acest moment de către
Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de sursa de proveniență, situația rambursărilor de
rate de capital și a refinanțărilor de titluri de stat este prezentată în figura 2.7.:
22
Figura 2.7. Structura rambursărilor de capital și a refinanțărilor de titluri de stat
data de 25.04.2019;
Potrivit evoluțiilor prezentate în figura 2.7. se poate constata în primii 3-5 ani o
acumulare a rambursărilor, cu toate că pe termen mediu și lung tendința este de diminuare a
riscului de refinanțare. În raport cu natura emisiunii, în cazul datoriei interne, se poate
constata o concentrare a rambursărilor îndeosebi în primii patru ani de activitate. Această
concentrare reflectă importanța certificatelor de trezorerie în procesul de finanțare a datoriei
publice. Nivelul certificatelor de trezorerie au ajuns să fie la finele anului 2017 în valoare de
8,2 miliarde de lei. Cu toate acestea, preferința investitorilor rămâne pentru titlurile de stat cu
maturitate cuprinsă între 3 – 5 ani.
Un instrument extrem de important care generează un anumit risc de refinanțare este
reprezentat de către obligațiunile benchmark. Politica de construire a anumitor serii lichide de
obligațiuni benchmark, pe o paletă de maturități medii și lungi, care sprijină consolidarea și
extinderea curbei randamentelor în lei induce un risc de refinanțare la scadența acestora,
aceste serii fiind redeschise până la consolidarea unei sume de până la echivalentul a
aproximativ 2 miliarde de euro. Pentru a aduce suficiente argumente în acest sens, un
exemplu este situația din lunile iunie – iulie ale anului 2017, când au ajuns la scadență 2
emisiuni de obligațiuni în valoare de aproximativ 16 miliarde de euro. În condițiile în care
băncile comerciale continuă să rămână principalul investitor pe piața titlurilor de stat și în
măsura în care pe piața financiară au apărut noi variante de investiții, mult mai eficiente decât
obligațiunile benchmark, riscul asociat acestui tip de emisiuni continuă să fie unul extrem de
ridicat. De menționat că obligațiunile benchmark dețin aproximativ 48% din piața titlurilor de
stat și puțin peste 20% din activele deținute de sistemul bancar.
De asemenea, evoluția reflectă o preferință tot mai redusă a băncilor de a efectua
plasamente în titluri emise de către alți investitori instituționali, precum cei ce dețin fondurile
private.
Ceea ce se poate constata este faptul că titlurile de stat reprezintă cel mai lichid
instrument de finanțare a datoriei publice a statului român, dar și cel mai important și stabil
instrument utilizat în activitatea de pe piața monetară.
Din punct de vederea al datoriei externe, riscul de refinanțare este unul scăzut. Pe de o
parte aceasta se datorează structurii de rambursare a împrumuturilor contractate de la instituții
financiare internaționale. Pe de altă parte, au fost extinse scadențele medii ale împrumuturilor
ce alcătuiesc portofoliul de datorie externă, aceasta realizându-se în contextul extinderii
maturităților emisiunilor de eurobligațiuni pe termene foarte lungi, chiar până la 30 de ani.
Analizând profilul rambursării datoriei indică o perioadă medie rămasă de 5,9 ani,
astfel: pentru datoria publică internă durata medie este de 3,7 ani, iar în cazul datoriei publice
externe durata este de 7,7 ani.
Comensurarea riscului de refinanțare se poate realiza folosind doi indicatori, respectiv:
ponderea datoriei scadente în termen de un an (% din total) și maturitatea medie rămasă.
Valorile calculate pentru cei doi indicatori pentru anii 2016 și 2017 sunt prezentate în tabelul
2.4.:
Tabelul 2.4.
Indicatori de apreciere a riscului de refinanțare
2016 2017
Datoria Datoria Total Datoria Datoria Total
Indicatori denominată denominată denominată denominată
în monedă în valută în monedă în valută
națională națională
Ponderea datoriei
scadente în termen de 1 22,0 6,0 13,0 18,0 10,4 12,0
23
an (% din total)
Maturitatea medie 3,8 7,0 5,8 3,7 7,7 5,9
rămasă (ani)
data de 25.04.2019;
Gestionarea riscului de refinanțare sau lichiditate al emisiunilor de titluri de

obligațiuni, atât în lei, cât și în valută, este realizată și prin politica menținerii unei rezerve
financiare în valută, care este dimensionată la patru luni din necesarul brut de finanțare.
Unul din instrumentele financiare pe care statul, prin intermediul Ministerului
Finanțelor Publice l-a pus în aplicare, l-a utilizat ca formă de finanțare a deficitului bugetului
de stat și pentru refinanțarea datoriei publice guvernamentale a fost instituit începând cu anul
2010 și a fost constituirea unei rezerve financiare – buffer în valută. La sfârșitul anului 2017,
nivelul acestei rezerve se ridica la aproximativ 5,2 miliarde euro reprezentând aproximativ
2,8% din P.I.B.. Nivelul acestui indicator era suficient pentru acoperirea a circa 3,9 luni din
necesarul de refinanțare aferent anului 2018.
Alte instrumente utilizate pentru reflectarea datoriei publice, din punct de vedere al
riscului de refinanțare asociat, sunt redate în tabelul 2.5.:
Tabelul 2.5.
Alți indicatori pentru aprecierea riscului de refinanțare generat de datoria publică guvernamentală
2014 2015 2016 2017
Datoria publică guvernamentală brută (% din P.I.B.) 38,3 37,0 37,0 35,0
Rezerva financiară (% din P.I.B.) 4,6 3,7 3,6 2,8
Datoria publică guvernamentală netă (% din P.I.B.) 33,7 33,3 33,4 32,2
data de 25.04.2019;
Se poate constata că pe perioada analizată cei trei indicatori au înregistrat o tendință

descrescătoare, ceea ce poate fi apreciat ca fiind favorabil pentru bunăstarea economiei
românești, tendințele de reducere reprezentând și o diminuare a gradului de îndatorare asociat
țării noastre.
Riscul de rată a dobânzii reprezintă o altă categorie de riscuri pe care un stat și le
însușește atunci când apelează la finanțare deficitului bugetar. Principalele instrumente de
comensurate a riscului de refinanțare sunt prezentate în tabelul 2.6.:
Tabelul 2.6.
Indicatori privind riscul de rată a dobânzii
2016 2017
Datoria Datoria Datoria Datoria
Indicatori denominată denominată Total denominată denominată Total
în monedă în valută în monedă în valută
națională națională
Ponderea datoriei cu 93,8 86,3 89,7 93,3 86,8 89,9
rată fixă de dobândă (%
din total)
Ponderea datoriei care 20,0 14,0 16,0 17,0 8,0 15,0
își modifică dobânda
într-un an (% din total)
24
Perioada medie până la 3,8 7,2 5,9 3,7 7,8 5,9
următoarea modificare
a ratei de dobândă (ani)
data de 25.04.2019;
Potrivit datelor prezentate în tabelul 2.6. se poate constata că nivelul datorie contactate
cu rate variabile de dobândă reprezintă doar o mică parte din formele de finanțare ale datoriei
externe. De asemenea, se poate constata că statul român a decis diversificarea formelor de
finanțare ale datoriei publice guvernamentale, scopul final fiind aceea de reducere a riscurilor
asociate. Potrivit acestor două argumente, se poate constata că două riscuri majore – de
refinanțare și cel de rată a dobânzii au înregistrat o tendință de scădere.
Având în vedere datele prezentate anterior, se poate concluziona că riscul de
refinanțare și cel asociat ratei dobânzii aferente datoriei denominate în monedă națională, deși
continuă tendința de scădere, sunt în continuare riscuri asociate portofoliului datorie publice
guvernamentale, riscuri care nu trebuie neglijate. Prin comparație, expunerea la riscul valutar
este mai ușor de administrat, însă trebuie corelată cu cel de-al treilea obiectiv al Strategiei de
Administrare a datoriei publice guvernamentale pe termen mediu, respectiv a pieței interne de
titluri de stat. În ceea ce privește riscul de refinanțare și de lichiditate, pentru limitarea
acestora se continuă politica de menținerea a unei rezerve financiare în valută.
2.2.1. Datoria publică internă în perioada 2017 - 2018
Având în vedere focalizarea pe dezvoltarea pieței titlurilor de stat, preocupare

manifestată în ultimii ani, corelată cu evoluțiile favorabile ale economiei din ultimii ani de
activitate, primele nouă luni ale anului 2017 de pe piața titlurilor de stat se caracterizează
printr-o evoluție favorabilă. Aceasta demonstrează reziliența la perioadele de volatilitate
cauzate de o serie de factori externi. De asemenea, în această perioadă scad randamentele
aduse de titlurile de stat românești. Ultimele trei luni ale anului 2017 s-au caracterizat prin
modificări la nivelul lichidității, dar și în ceea ce privește așteptările legate de nivelul inflației,
indicator care a crescut. Acești doi factori, corelat cu acțiunea altora, a determinat creșterea
randamentelor pentru toate titlurile de stat puse pe piață de către Ministerul Finanțelor
Publice, cu o evoluție mai accentuată pentru segmentul scurt al curbei randamentelor titlurilor
de stat. Randamentele aduse de titlurile de stat pentru perioada 2016 – trimestrul 2 al anului
2018 sunt prezentate în figura 2.8.:
Figura 2.8. Evoluția randamentelor aferente titlurilor plasate pe piața internă

data de 25.04.2019;
25
Potrivit datelor prezentate în figura 2.8., se poate constata că la finele anului 2017
ratelor dobânzilor aferente titlurilor de stat românești se situau la cele calculate la sfârșitul
anului 2016. Perioada primelor 6 luni ale anului 2018, comparativ cci sfârșitul anului 2017, se
caracterizează printr-o creștere a randamentelor atribuite acestor instrumente.
În cadrul politicii monetare pe care o promovează, pe tot parcursul anului 2017, Banca
Națională a României a menținut nivelul ratei dobânzii la cota de 1,75%. Banca Națională a
României a efectuat în luna noiembrie 2017 decât două operațiuni de îngustare a coridorului,
fiecare cu câte 0,25 puncte procentuale, de la 3,25% (facilitatea de creditare) și 0,25
(facilitatea de depozit) la 2,75 (facilitatea de creditare) și 0,75% (facilitatea de depozitare). O
altă modificare a fost adusă în luna mai 2017 și a constat în reducerea rezervelor minime
obligatorii pentru pasivele în valută de la 10% la 8%.
În lunile ianuarie, februarie și mai 2018, Banca Națională a României a venit cu o
serie de modificări privind rata dobânzii de politică monetară. Această modificare s-a
concretizat în creșteri cu câte 0,55 puncte procentuale, de la 1,75% la 2,5%, cu menținerea
coridorului simetric format din ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei
dobânzii de politică monetară la +/- 1 punct procentual.
Un alt factor care continuă să aibă o influență pozitivă asupra pieței naționale a
titlurilor de stat și o atenție ridicată pentru aceste titluri din partea investitorilor străini o
reprezintă prezența acestor titluri în coșul indicilor JPMorgan și Barclays. Se apreciază că la
sfârșitul lunii iunie 2018, 12 serii de obligațiuni de stat erau luate în considerare în modul de
calcul al indexului GBI-EM Global Diversified Investment Grade, ponderea deținută de către
acestea ridicându-se la 3,84%. În ceea ce privește indexul Barclays EM Local Currency
Government Index, acesta lua în considerare 13 serii de obligațiuni românești, ponderea
deținută de către acestea ridicându-se la 1,19.
Politica de emisiune a titlurilor de stat a fost adaptată la cerințele mediului
investițional, așa cum rezultă și din figura 2.9..
Primele nouă luni ale anului 2017 se caracterizează prin adjudecarea în totalitate a
emisiunilor de instrumente publice emise, uneori aceste volume fiind depășite și acceptate,
scopul final fiind extinderea maturităților medii reziduale pentru portofoliul de titluri de
datorie publică guvernamentală și creșterea lichidității asociate acestor titluri. O serie de
factori precum: creșterea dobânzilor practicate pe piața monetară interbancară, modificarea
condițiilor de lichiditate, majorarea inflației – până la nivelul de 3,32% pentru finele anului
2017, reconsiderarea obiectivelor de politică monetară asumate de către Banca Națională a
României au determinat, începând cu luna octombrie 2017, creșterea randamentului asociat
titlurilor publice și gradul de adjudecare a acestor titluri.
Figura 2.9. Analiză comparativă privind volumul anunțat și volumul adjudecat de titluri de
stat în perioada 2017 – iunie 2018
data de 25.04.2019;
26
O altă apreciere a preferinței investitorilor pentru astfel de titluri se concretizează în
analiza cererii și a ofertei acestora, așa cum apare în figura 2.10.:
Figura 2.10. Analiza cererii și a ofertei pentru titluri de stat în perioada 2017 – iunie 2018
data de 25.04.2019;
Se poate constata că pe toată perioada anului 2017, licitațiile titlurilor de stat au fost
suprascrise în medie de aproximativ 2 ori față de volumul anunțat, excepție făcând trimestrul
IV al anului 2017.
Un alt element care trebuie abordat în legătură cu piața titlurilor de stat privește
investitorii care achiziționează aceste titluri, așa cum apar redați în figura 2.11.:
În contextul existenței unui surplus de lichidități în piață, precum și a unui avans
moderat câștigat de către băncile românești, pentru anul 2017 principalii investitori sunt
considerați a fi băncile comerciale. La sfârșitul anului 2017, acestea dețineau 48,4% din
volumul total al titlurilor de stat emise pe piața națională. Următorul achizitor de astfel de
titluri a fost reprezentat de investitorii nerezidenți, cu o cotă de 18%. Fondurile de pensii,
situate pe locul trei în topul achizițiilor, au marcat o creștere a titlurilor de stat deținute de la
15,3% la sfârșitul anului 2016 la 16,5% la sfârșitul anului 2017, iar în luna martie 2018
nivelul a crescut până la 16,8%.
Astfel se face că la finele lunii aprilie 2018, titlurile de stat emise pe piața internă erau
împărțite de maniera următoare: 47,8% pentru băncile comerciale, 18,2% pentru investitorii
nerezidenți și 17,7% pentru fondurile de pensii.
Figura 2.11. Structura cererii de titluri de stat

data de 25.04.2019;
27
În ceea ce privește maturitatea titlurilor de stat preferate, trebuie să remarcăm
orientarea principală către maturitatea de 7 ani, și marginal au fost înregistrate maturități mai
lungi, în special pentru seriile de titluri incluse în indicii regionali.
O categorie deosebit de importantă, care prezintă un potențial ridicat este reprezentată
de investitorii instituționali. Din această categorie fac parte fondurile locale de administrare de
active și fondurile de pensii private. Deși cota deținută de această categorie este una redusă,
având în vedere evoluția în timp a acestora, se poate spune că prezintă un potențial extrem de
ridicat. Marea majoritate a activelor nete deținute de către fondurile de pensii în cadrul
pilonului II și III de pensii sunt formate din titluri de stat. În perioada 2012 – 2017 acestea au
cunoscut o dezvoltare semnificativă, de la 10,2 miliarde de lei cât au fost în 2012, la 41,5
miliarde lei în 2017, respectiv 44,86 miliarde lei la finele lunii mai 2018.
O altă categorie destul de importantă în cadrul portofoliului de investitori, care deține
o cotă relativ scăzută, este cea a investitorilor nerezidenți. Aceștia preferă instrumentele cu
maturități lungi și ajută la diversificarea bazei de investitori.
Numărul investitorilor existenți pe piață, la momentul actual în creștere, este influențat
de acțiunea corelată a mai multor factori, respectiv:
 dezvoltarea unei piețe mai lichide a swap-urilor în România pentru maturități mai
lungi;
 creșterea lichidității titlurilor de stat pe toate segmentele;
 introducerea operațiunilor de piață secundară;
 creșterea ponderii titlurilor de stat românești în indicii internaționali – JP Morgan
sau Barclays, având în vedere că o mare parte dintre investitori au o politică investițională
raportată la structura acestor indici.
Legat de gradul de dezvoltare al titlurilor de stat, acesta este influențat și de nivelul de
tranzacționare al titlurilor de stat pe piața secundară. Unul dintre indicatorii luați în
considerare pentru aprecierea activității din piața secundară s-a luat în considerare gradul de
lichiditate. Acest indicator se calculează ca raport între volumul total al tranzacțiilor de pe
piața secundară și volumul total al titlurilor de stat. Primel 8 luni ale acestui an sunt
caracterizate de o creștere constantă, pentru ca apoi să înregistreze scăderi până la nivelul
calculat la începutul anului 2017.
La finele anului 2017 nivelul gradului de lichiditate se situa la un nivel destul de
ridicat comparativ cu standardul internațional. În luna august a anului 2017 s-au produs
modificări semnificative, indicatorul înregistrând un nivel de 38,4%. Acest nivel a fost urmare
a două rambursări de titluri de stat benchmark, al căror volum s-a ridicat la 15,8 mld lei.
În condițiile îndeplinirii unor anumite consiții, începând cu luna ianuarie 2017, dealerii
primari de astfel de titluri au fost obbligați să furnizeze cotații ferme pe platforma electronică
de cotare și tranzacționare a titlurilor de stat, platformă pusă la dispoziție de către Bloomberg,
respectiv E-Bond. În mod schematic, evoluția este prezentată în figura 2.12..
Dintre condițiile care trebuiau îndeplinite amintim: cerințe privind volumul minim,
maturitatea titlurilor, timpul de cotare, marja între prețul de vânzare (BID) și cel de cumpărare
(ASK). Performanțele înregistrate se concretizează în cadrul evaluării activității acestora pe
piața titlurilor de stat.
28
Figura 2.12. Evoluția gradului de lichiditate al titlurilor de stat în lei în periaoda decembrie
2016 – aprilie 2018
data de 25.04.2019;
După numai un an de funcționare a putut fi constatat impactul pozitiv al acestor

modificări asupra pieței titlurilor de stat. Dintre îmbunătățirile produse menționăm: reducerea
marjei bid/ask, creșterea ttreptată a numărului de titluri care sunt tranzacționate și a volumului
mediu cotat sau timpului mediu de cotare de către fiecare dealer primar sau pentru fiecare
serie de titluri de stat.
Volumul titlurilor de stat emise în cursul anului 2017 s-a ridicat la 39,9 miliarde de lei
și respectiv 340 milioane euro. Astfel, pe seama titlurilor de stat au fost asigurate aproximativ
62,7% din totalul necesarului de finanțare al statului român. Pentru a ne forma o imagine mai
clară asupra emisiunii de astfel de titluri se impune o analiză de structură a acestora, așa cum
rezultă și din figura 2.13.:
Figura 2.13. Structura emisiunilor titlurilor de stat pe scadențe în perioada 2016 – iunie 2018
data de 25.04.2019;
Astfel, structura titlurilor de stat pentru anul 2017 este următoarea:

 emisiuni de certificate de trezorerie cu cu discount cu maturitate de până la 12
luni și emisiuni de obligațiuni de obligațiuni de tip benchmark cu maturități reziduale până la
un an – 26,4%;
 emisiuni de obligațiuni de tip benchmark cu maturități între 1 și 5 ani – 44,4%;
 emisiuni de obligațiuni de tip benchmark cu maturități între 5 și 14 ani – 29,20%
Obligațiunile de stat de tip benchmark denominate în lei cu scadențe la 3, 5, și 7 ani au
fost emise și redeschise aproape în fiecare lună.
2.2.2 Datoria publică externă în perioada 2017 - 2018
În ceea ce privește datoria publică externă, unul dintre elementele la care statul român
apelează pentru a-și procura resursele financiare de care are nevoie sunt euroobligațiunile.
Unul din factorii care a exercitat cea mai mare presiune asupra pieței euroobligațiunilor emise
de către statul român pe piețele internaționale a fost inițierea negocierilor Brexit. Alți factori
care și-au marcat influența asupra acestei piețe sunt:
 organizarea de alegeri electorale în mai multe state membre Uniunii europene;
 intensificarea așteptărilor de creștere a dobânzilor de referință, mai ales pe piața
Statelor Unite ale Americii. Astfel, în luna decembrie 2017, rata dobânzii de referință pentru
Rezerva Federală a Statelor Unite ale Americii a crescut cu 25 de puncte de bază. Alte
29
majorări ale acestui indicator sunt consemnate în lunile martie și iunie ale anului 2018, nivelul
calculat pentru acest indicator fiind în prezent de 1,75 – 2,00%.
În ceea ce privește comportamentul Băncii Centrale Europene, comportamentul
acesteia în domeniul achizițiilor de eurooblogațiuni de pe piața europeană a fost unul de
reducere, de la 80 miliarde euro la începutul perioadei de analiză către 30 miliarde de analiză
la finele anului 2017. Obiectivul programat pentru luna octombrie 2018 era de 15 miliarde de
euro, dar nivelul ratelor dobânzilor practicate până în acel moment urma să fie de valabil până
anul viitor.
La nivel internațional, primele 6 luni ale anului 2018 au fost marcate de puternice
incertitudini. Unul dintre elementele care a tras un semnal investitorilor cu privire la aceste
incertitudini au fost reducerile puternice înregistrate de indicii bursieri, concomitent cu o serie
de corecții care au fost efectuate asupra pieței și a creșterii randamentelor aduse de către
obligațiunile suverane. Astfel, investitorii au anticipat măsurile care vor fi adoptate de
autoritățile Statelor Unite ale Americii în condiții de majorare a inflației, respectiv majorarea
dobânzilor practicate pe piață.
Randamentele aduse de euroobligațiunile emise de către țara noastră au evoluat în mod
similar cu titlurile de aceeași natură emise în alte state europene, de unde se poate trage și
concluzia că principalii factori care au exercitat influențe pe aceste piețe au fost de natură
globală, fiind resimțite la un nivel apropiat în marea majoritate a statelor europene.
Figura 2.14. Evoluția spread-urilor euroobligațiunilor în euro cu maturitate de 10 ani în

România, Bulgaria, Polonia și raportate la Bund-ul german în periaoda 2016 – iunie 2018
data de 25.04.2019;
Diferența dintre randamentele aduse de euroobligațiunile naționale și cele emise de
către statul german, euroobligațiuni cu o maturitate de 10 ani, au înregistrat reduceri pe tot
parcursul anului 2017, intervalul de variație fiind de 150-200 puncte de bază. În figura 2.14.
sunt prezentate spread-urile euroobligațiunilor în euro cu maturitate de 10 ani înregistrate în
România, Bulgaria, Polonia și raportate la valoarea indicelui similar înregistrat de statul
german:Pe fondul schimbărilor înregistrate în mediul de afaceri internațional și schimbarea
opticii investitorilor privind evoluția economiei românești, randamentele aduse de
euroobligațiunile de stat românești denominate în euro și dolari, au înregistrat un trend
descrescător pe tot parcursul anului 2017, urmând ca trendul să devină unul crescător
începând cu anul 2018. Randamentele aduse de euroobligațiunile denominate în euro s-au
situat la un nivel superior comparativ cu titlurile de aceeași natură, dar exprimate în dolari. În
figura 2.15. este prezentată o sinteză a evoluției randamentelor aduse de cele două categorii de
titluri, astfel:
30
Figura 2.15. Analiză comparativă a randamentelor aduse de euroobligațiunile denominate în
euro și dolari perioada 2016 – iunie 2018
data de 25.04.2019;
În condițiile în care randamentele aduse de titlurile denominate în valută au înregistrat

trenduri descrescătoare pe parcursul anului 2017, coroborat cu incertitudinea generată de
fenomenul Brexit și existența unor alternative de investiție, creditorii și-au mărit expunerile
către piețele emergente. Cotațiile CDS – credit default swap – ale României, reprezentând
prețul asigurării contra riscului de neplată, au înregistrat reduceri ale punctului de aproximativ
15 puncte de bază pe parcursul anului. Nivelul astfel calculat pentru România s-a situat la un
nivel comparabil cu cel înregistrat de state precum Bulgaria și Ungaria, după cum apare în
figura 2.16..
În cursul anului 2017, nivelul veniturilor atrase de pe piețele externe de către
Ministerul Finanțelor Publice a fost de 2,75 miliarde euro, atragerea resurselor fiind realizată
prin intermediul a două tranzacții în cadrul Programului MTN.
Pe parcursul evoluției, o primă tranșă de venit a fost obținută în luna aprilie 2017,
nivelul sumelor atrase fiind de 1,75 miliarde euro. Aceasta a fost obținută printr-o emisiune de
obligațiuni în euro desfășurată în două tranșe. Astfel 1 miliard de euro a fost obținut prin
lansarea unei emisiuni noi de euroobligațiuni cu maturitate de 10 ani și cupon de 2,375%.
Diferența de bani, respectiv 750 milioane euro au fost obținuți prin redeschiderea unei unei
emisiuni lansate în octombrie 2015, care a avut o maturitate inițială de 20% și care avea atașat
un cupon de 3,875%. Trebuie menționat că cele două tranșe au fost subscrise la randamente
istorice minime.
31
Figura 2.16. Analiză comparativă a randamentelor aduse de euroobligațiunile denominate în
euro și dolari perioada 2016 – iunie 2018
data de 25.04.2019;
Un alt moment în evoluția datoriei publice externe a fost reprezentat de către

emisiunea din octombrie 2017, când a fost redeschisă o emisiune de euroobligațiuni cu
maturitate de 10 ani, care a fost lansată în aprilie 2017, pentru un miliar de euro, fiind oferit
un randament cu 30 de puncte de bază sub nivelul calculat în momentul lansării inițiale.
Anul 2018 debutează cu prima emisiune de euroobligațiuni denominate în euro la
începutul lunii februarie 2018, fiind o emisiune în două tranșe, maturitățile fiind de 12 și 20
de ani, iar randamentele atrase fiind de 2,500% și 3,375%. Valoarea totală a emisiunii a fost
de 2 miliarde euro, repartizată astfel: 0,75 miliarde euro pentru tranșa de 12 ani și 1,25
miliarde euro pentru tranșa de 20 ani.
O altă sursă externă pentru completarea resurselor financiare pentru nevoile statului la
nivelul anului 2017 a fost reprezentată de către împrumuturile de la instituțiile financiare
internaționale.
O altă emisiunea de euroobligațiuni, dar de data aceasta fiind denominată în USD, a
fost lansată pe piața din România în luna iunie 2018, având o maturitate de 30 de ani și
atrăgând un cupon de 5,125%. Valoarea totală a acestei emisiuni s-a ridicat la 1,2 miliarde
USD.
2.3. Tendințe în evoluția datoriei publice a României în următorii ani
Pentru statele din regiune și pentru piețele financiare, perioada următorilor ani se va
afla în continuare sub incidența politicilor monetare adoptate la nivel internațional da și
național, adică local. Un alt factor care va fi decisiv în această perioadă va fi reprezentat de
către nivelul creșterii economice la nivel global. Una dintre schimbările prognozate a fi
înregistrată se concretizează în creșterea dobânzii de referință promovate de către FED. O altă
schimbare majoră care se prefigurează este reprezentată de reducerea programului de achiziție
de active promovat de către Banca Centrală Europeană. Cele două acțiuni, considerate majore
la nivel internațional vor determina reducerea curbei randamentelor aduse de către titlurile de
stat, atât la nivelul piețelor de bază – core markets, piața americană și cea din zona euro - , cât
și în piețele emergente.
Astfel, dacă în anul 2017 statul s-a putut bucura de o finanțare profitabilă, ca urmare a
trendului descrescător al dobânzilor din primele 9 luni ale anului și a condițiilor favorabile
privind lichiditatea, începând cu anul 2019 previziunile nu sunt la fel de 0optimiste. Aceasta
se datorează incertitudinilor ce caracterizează lumea afacerilor și a deciziilor de politică
monetară estimate a fi puse în aplicare. Aceste incertitudini se manifestă atât la nivel național,
cât și la nivel internațional. O altă categorie de factori de influență este reprezentată de către
politicile comerciale și tensiunile geopolitice tot mai des întâlnite în cadrul analizelor de
senzitivitate a piețelor financiare.
La nivel național principalele tendințe prognozate a se manifesta se desfășoară în
contextul Programului de Convergență aprobat pentru perioada 2018 – 2021. Astfel economia
României este așteptată să înregistreze creșteri și în perioada următoare, produsul intern brut
urmând să se majoreze în medie cu 5,6% în fiecare an. În ceea ce privesc estimările
referitoare la deficitul bugetar, acesta nu este prognozat a depăși nivelul de 3% din P.I.B.,
urmând ca după anul 2019 și până în anul 2021 nivelul acestui indicator să se reducă până la
nivelul de 1,45. Nivelul prognozat al inflației pentru anul 2019 este de 3%.
32
Acțiunile pe care Ministerul Finanțelor Publice intenționează să le adopte pentru
reducerea costurilor și promovarea unei bune funcționări a pieței secundare se referă la
construirea unei politici de finanțare prin emisiunea de euroobligațiuni de tip benchmark
lichide pe parcursul întregii curbe de randamente, concomitent cu o politică de emisiune a
titlurilor de stat transparentă. Volumul anual estimat la acestor emisiuni se prognozează în
jurul valorii de 2,5 miliarde de euro, toate lansările de titluri de stat fiind anunțate în piață,
precum și volumele acestora, frecvența lansării și redeschiderii anumitor categorii de
maturități. În contextul unei cereri ridicate pentru acest tip de instrumente manifestată de
către investitorii locali și în lipsa altor posibilități de investire, Ministerul Finanțelor Publice
are posibilitatea de redeschidere periodică a emisiunilor de titluri de stat denominate în euro
înregistrate pe piața internă.
Principalele obiective urmărite în cadrul politicii procesului de finanțare a statului
vizează implementarea unei politici flexibile a maturităților, care să ofere posibilitatea de
extindere a duratei portofoliului de datorie publică, dar și reducerea riscului de refinanțare. În
acest sens, un element extrem de important care joacă un rol esențial este reprezentat de
structura investitorilor. Potrivit Raportului de stabilitate financiară publicat de către Banca
Națională a României până la luna iunie 2018, mai mult de jumătate din datoria publică
internă sub forma titlurilor de stat revine băncilor comerciale din România. Din punct de
vedere al structurii activelor aferente băncilor comerciale, titlurile de stat reprezintă 22% din
totalul acestora.
În ceea ce privește piața externă, există o serie de așteptări menite să exercite influență
asupra deciziilor de finanțare adoptate de către Ministerul Finanțelor Publice pentru finanțare.
Dintre acestea menționăm:
 perspectivele de majorare a ratei dobânzii de pe piața americană;
 menținerea trendului ascendent a economiei americane;
 păstrarea unor condiții de finanțare avantajoase pe piețele financiare europene;
În acest context, intențiile Ministerului Finanțelor Publice sunt orientate către
emisiunea de euroobligațiuni în euro, alegerea altor valute fiind considerată o sursă alternativă
pentru completarea surselor de finanțare, în condiții avantajoase din punct de vedere al
costurilor sau în cazul apariției unor limite în ceea ce privește accesul pe anumite segmente de
maturitate de pe piața europeană.
Pe fondul unor acțiuni de răscumpărare parțială a euroobligațiunilor denominate în
dolari, scadente în 2022, acțiune derulată în luna iunie 2018, principalele intenții ale statului
român sunt orientate și către o mai bună administrare a pasivelor, în condiții avantajoase de
piață. Astfel, acțiunile pe care statul intenționează să le aplice pe viitor în acest sens sunt
orientate către răscumpărarea sau preschimbarea emisiunilor de titluri denominate în alte
valute decât euro, îndeosebi dolari, de pe piețele externe, în emisiuni noi denominate
îndeosebi în euro, urmate de dolari, ca și importanță. Maturitățile vizate pentru noile emisiuni
sunt unele pe durate lungi.
În acest sens, intențiile Ministerului Finanțelor Publice sunt de menținere a
flexibilității accesării finanțării de pe piețele externe, având în vedere costurile asociate
acestor forme de finanțare, riscurile asociate acestora, potențialele implicații ale politicilor
băncilor centrale, dar și tendințele evolutive pentru piața locală.
În tabelul 2.7. sunt prezentate principalele surse de finanțare prognozate a se utiliza în
orizontul de timp viitor, și anume:
Tabelul 2.7.
Sursele de finanțare aferente necesarului de finanțare estimat
Maturitatea(ani) Valoarea (miliarde)
Piața internă 2019 2020
1. Certificate de Trezorerie 6 luni, până la un an 10-12 8-10
2. Certificate de benchmark în lei Peste un an 38-40 35-37
3. Euroobligațiuni de tip benchmark în 5 ani 0-0,5 0-0,5
33
euro
Piața externă
1. Emisiuni de euroobligațiuni în cadrul programului MTN (echivalent euro)
Euro/USD Peste 10 ani 4,0 3,0
2. Împrumuturi de la instituții financiare Variază în funcție de finanțator și de
internaționale (miliarde euro) stadiul împrumutului (unele sunt deja în
rambursare, iar pentru altele termenii se
stabilesc cu ocazia tragerii, în funcție de 0,2-0,36 0,2-0,42
opțiunea Ministerului Finanțelor Publice)
a) împrumuturi BEI (incl. SPL), În media 15/20 de ani, din care 4-5 ani
BIRD, BDCE, etc. perioadă de grație
b) împrumut DPL Până la 20 de ani 0-0,2 0-0,3
data de 25.04.2019;
Ca o concluzie, principiile de bază care vor fi luate în considerare în selectarea
deciziilor de finanțare în perioada 2018 – 2020 sunt următoarele:
 finanțarea datoriei publice se va realiza în mare parte în moneda națională. Acesta
va avea ca efect dezvoltarea pieței interne a titlurilor de stat. Fiind în monedă națională,
această formă de finanțare elimină riscul valutar. Totodată, această formă de finanțare ține
cont de capacitatea de absorbție a pieței interne, având în vedere preferința cetățenilor români
pentru instrumente de datorie publică exprimate în monedă națională. Ceea ce trebuie
menționat este că nerezidenții joacă un rol important în ceea ce privește cererea de
instrumente de titluri de stat în lei. Influența acestora se exercită atât în ceea ce privește
volumele care sunt plasate pe piața națională și structura pe maturități a unei astfel de datorii;
 stabilirea unui grafic de rambursare a datoriei publice relativ uniform, în cadrul
căruia sunt evitate rambursările de rate de capital, respectiv refinanțările pe termen scurt;
 păstrarea în permanență a unei rezerve confortabile în valută, dar și în alte
instrumente, care să atenueze riscul e refinanțare și riscul de lichiditate. Rezerva în valută pe
care și-o constituie orice stat trebuie să fie suficientă pentru acoperirea necesarului de datorie
publică pe un anumit număr de luni, în cazul țării noastre acesta fiind de 4 luni;
 menținerea prezenței pe piețele internaționale de capital prin lansarea de emisiuni
de euroobligațiuni exprimate în euro, dar și accesarea altor produse similare pe piețele
externe, exprimate în USD sau în alte valute. Intenția principală în accesarea diverselor
produse de datorie externă vizează diversificarea portofoliului de produse investiționale
accesate, creșterea maturității produselor utilizate pentru acoperirea datoriei externe și
reducerea riscului asociat fiecărui produs;
 pentru finanțările externe, preferabile sunt instrumentele în moneda euro;
 pentru acoperirea datoriei externe se pot efectua și emisiuni de instrumente pe
piața internă, dar exprimate în euro. Utilizarea acestui instrument este preferată în cazul în
care investitorii locali sunt interesați de un astfel de instrument, nu există alternative pentru
aceste instrumente și există un raport maturitate/costuri avantajos;
 menținerea sub control strict a expunerii la riscul de rată a dobânzii prin limitarea
ponderii datoriei care își modifică rata dobânzii într-un an și a perioadei medii până la
următoarea modificare de rată a dobânzii într-un an pentru întreg portofoliul de datorie;
 folosirea instrumentelor de finanțare externă puse la dispoziție de către instituțiile
financiare internaționale, avându-se în vedere termenele și condițiile avantajoase oferite de
către acestea.
Riscurile cu care se confruntă statul român, dar și celelalte state sunt: riscul valutar;
riscul de refinanțare; riscul ratei dobânzii.
În ceea ce privește riscul valutar, obiectivele sunt menținerea ponderii datorie
denominate în monedă națională în total datorie publică la un nivel de minim 45%, nivel ce
poate merge până la 60%. O altă măsură legată de riscul valutar se referă la menținerea
datoriei exprimate în moneda euro în total datorii în devize la cel puțin 80%, nivel ce poate
34
merge până la 95%. La momentul utilizării instrumentelor financiare derivate, acest indicator
se va calcula după evaluarea datoriei ca urmare a utilizării swap-urilor valutare.
În ceea ce privește riscul de refinanțare, limitele ce privesc administrarea sa sunt de
15% - 25% (maxim0 pentru datoria în moneda națională. Limita în cazul datoriei totale este
de 10% - 20% maxim. Un alt indicator care trebuie luat în considerare în legătură cu riscul de
îndatorare este maturitatea medie. Nivelul minim considerat acceptat pentru acest indicator
este de 3,5 ani, iar cel maxim este de 5,0 ani, pentru datoria exprimată în monedă națională.
Același interval, dar aplicabil datoriei totale este de 5,5 ani (minim) - 7,0 ani (maxim).
Un alt indicator care contribuie la reducerea riscului de refinanțare este păstrarea unei
rezerve financiare valutare la un nivel considerat acceptabil, ceea ce permite diminuarea
riscurilor aferente perioadelor caracterizate de o volatilitate ridicată.
Referitor la riscul ratei dobânzii, un prim indicator este ponderea datoriei care are o
rată a dobânzii variabilă pe parcursul unui an. Nivelul acestui ultim indicator trebuie să fie
cuprins între 15% și 25% pentru datoria exprimată în moneda națională și între 5,5 ani și 7,0
ani pentru datoria totală.
Această strategie reprezintă principalul instrument de acțiune aflat la dispoziția
Ministerului Finanțelor Publice utilizat pentru administrarea datorie publice guvernamentale.
Obiectivele urmărite prin intermediul acestui instrument sunt:
 procurarea resurselor financiare necesare pentru finanțarea administrației publice
centrale, în condițiile stabilirii unor costuri cât mai mici pe termen mediu și lung;
 limitarea riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale;
 dezvoltarea pieței interne a titlurilor de stat.
Reglementarea primelor două obiective ce privesc datoria publică externă se realizează
prin Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64/2007. Aceste două elemente sunt
completate de necesitatea dezvoltării pieței interne a titlurilor de stat, instrument care a fost
prevăzut și în strategiile precedente. Dezvoltarea unei piețe lichide a titlurilor de stat și
construirea și consolidarea unei curbe de randamente în monedă națională sunt obiective
importante atât în atingerea primelor două obiective ale strategiei, cât și pentru dezvoltarea
pieței financiare românești.
Sfera de cuprindere a datoriei publice guvernamentale este aplicabilă doar
împrumuturilor contractate și garantate direct de către Guvern, prin intermediul Ministerului
Finanțelor Publice. În sfera de cuprindere a datoriei publice nu sunt incluse împrumuturile
finanțate pe seama disponibilităților aflate în conturile curente ale Trezoreriei Statului. Acest
tip de finanțare poartă numele de „finanțare temporară”. Termenul de aplicabilitate a acestei
forme de finanțare privește orizontul apropiat de timp, fără ași găsi aplicabilitate în orizontul
îndepărtat de timp. În activitatea practică cele două instrumente menționate anterior, pentru
îndeplinirea obiectivelor urmărite, se întrepătrund și acționează de o manieră corelată.
CONCLUZII
În economia modernă, instrumentul prin intermediul căruia sunt gestionate resursele

de care acesta dispune constituie bugetul de venituri și cheltuieli. În cadrul acestuia sunt
reflectate, pe de o parte, veniturile pe care aceastale încasează sub formă de impozite și taxe.
Pe de altă parte, în cadrul acestuia apar cheltuielile pe care statul trebuie să le facă pentru
asigurarea unei bune funcționări a principalelor sectoare de activitate.
În activitatea bugetară a oricărui stat, în vederea asigurării resurselor bănești în
completarea celor deja deținute, guvernele statelor apelează la diverse forme de procurare a
35
acestor resurse. Între aceste resurse cea mai uzitată și cea mai des întâlnită formă este
împrumutul.
Pentru ca economia oricărui stat să fie eficientă trebuie ca veniturile pe care aceasta le
atrage să depășească cheltuielile pe care statul le efectuează pentru aducerea la îndeplinire a
acestor sarcini. Ulterior, acest surplus de resurse statul le poate utiliza pentru efectuarea de
investiții, care în final ar conduce la un spor de valoare.
Dar, în situația în care resursele pe care statul le atrage nu sunt suficiente pentru
acoperirea cheltuielilor, atunci statul înregistrează deficit bugetar. Pentru acoperirea acestui
deficit, statul este nevoit să se împrumute, fie din surse interne, fie din surse externe.
Important este ca statul să identifice cele mai ieftine surse de împrumut, care să îi genereze
costuri pe care le poate suporta mai ușor.
Având în vedere că problema deficitelor bugetare cu care toate statele lumii se
confruntă, într-o măsură mai mare sau mai mică, în cadrul acestei lucrări ne-am îndreptat
atenția către Analiza datoriei publice a României.
Atunci când am început această lucrare, ne-am pus o serie de întrebări. În încercarea
de a obține un răspuns la aceste întrebări, lucrarea a fost structurată pe două capitole, unul de
natură teoretică și unul de natură practică. În cadrul fiecărui capitol am încercat abordarea
noțiunilor ce privesc această temă, cu scopul de a ne forma o imagine cât mai clară privind
subictul abordat.
Primul capitol al lucrării intitulat „Aspecte generale privind noțiunea de datorie
publică” este de factură teoretică. În cadrul acestuia, am definit noțiunea de datorie publică
Noțiunea de datorie publică prezintă numeroase accepțiuni din punct de vedere al definițiilor
atribuite. O primă definiție vine din partea Dicționarului de Economie și pleacă de la acțiunea
din care datoria publică ia naștere, respectiv creditul. Astfel, Discționarul de Economie vede
creditul ca fiind „o operațiune prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obține fonduri
sau bunuri de la o altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-și obligația să le
restituie sau să le plătească la un termen sau scadență”.
Împrumuturile publice reprezintă o componentă structurală fundamentală a finanțelor
publice moderne, teoria și practica împrumutului public revendicându-și statutul de disciplină
de studiu de sine statatoare.
Odată prezentată noțiunea de datorie publică este necesar a se menționa care sunt
instumentele care, din acest punct de vedere, se află la dispoziția unui stat și prin intermediul
căruia se pot rezolva problemele de deficit bugetar.
Sursele din care se pot atrage resursele financiare de care statul are nevoie sut de
natură internă și externă. Dintre instrumentele de natură internă amintim: titlurile de stat
eliberate în monedă naţională; împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională a României
în condiţiile stabilite prin Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României; împrumuturile
de stat contractate la băncile comerciale din România; împrumuturile de stat contractate la alte
instituții de credit din România şi de la agenții guvernamentale.
Din categoria instrumentelor de natură externă amintim: titlurile de stat eliberate în
valută, emise pe pieţele financiare interne şi externe; împrumuturile primite de la guvernele
altor state, agenţii guvernamentale, instituţii financiare multilaterale sau alte organizaţii
internaţionale; împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung; împrumuturile
directe primite de la investitori privaţi pe termen scurt, mediu sau lung.
În cadrul procesului de împrumutare a statului, Ministerul Finanțelor Publice joacă un
rol esențial.
Odată ce a fost contractată, datoria publică trebuie și rambursată, iar rambursarea se
face pe bza unor instrumente, și anume: rambursarea; refinanțarea; incapacitatea de plată;
deprecierea monetară și repudierea.
Principalele surse de acoperire a datoriei publice sunt: cheltuielile prevăzute cu această
destinație în bugetul de stat; Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, potrivit legii
bugetului de stat; sumele rezultate din recuperarea creanțelor statului român; sumele încasate
36
de către instituțiile financiare mandatate de Ministerul Finanțelor Publice pentru a administra
împrumuturile externe contractate de acesta; sumele încasate de Ministerul Finanțelor Publice
de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, pe baza acordurilor subsidiare de împrumut
intervenite între statul român și organismele financiare internaționale; sumele prevăzute în
bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare de împrumut și de
garanție încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, consiliile județene sau locale și agenții
economici de sub autoritatea acestora, în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între
statul roman și organismele financiare internaționale; sumele prevăzute în bugetele
autorităților publice județene sau locale pentru împrumuturile externe contractate direct de
către acestea, în condițiile legii; sumele prevăzute în bugetele agenților economici care au
contractate împrumuturi externe cu garanția statului; Fondul de risc, pentru situațiile în care
sunt executate garanțiile emise de Ministerul Finanțelor Publice pentru împrumuturile externe
contractate de agenți economici.
Cel de-al doilea capitol intitulat „Datoria publică în România” este de natură practică.
Se poate constata că datoria României a crescut de la an la an, ceea ce nu este apreciat ca fiind
favorabil pentru bunul mers al economiei. Statul român este nevoit să caute surse pentru
acoperirea deficitelor bugetare.
La nivelul Uniunii Europene, România este o țară care, din punct de vedere fiscal,
cunoaște o situație controversată. În primul rând, din punct de vedere al veniturilor care se
încasează la bugetul de stat, România este tara cu cel mai redus nivel al acestor venituri din
ultimii ani. Cu toate acestea, tot România este țara care se situează pe locul patru, în ceea ce
privește cel mai redus nivel al datoriei publice.
Evoluția celor doi indicatori este contradictorie, pentru că legătura care se stabilește
între aceștia este de inversă proporționalitate. În condiții de funcționalitate normală, în măsura
în care veniturile fiscale ar înregistra o tendință descrescătoare, atunci datoria publică ar trebui
să evolueze în sens invers, respectiv ar trebui să crească. Considerăm că se impune o analiză
mai amănunțită din punct de vedere al structurii datoriei publice.
Cu toate că la nivelul Uniunii Europene, România se află la unul dintre cele mai
scăzute niveluri ale datoriei publice, din 1989 până în prezent, datoria publică a înregistrat un
trend crescător. Creșterea datoriei publice a României s-a datorat creșterii nevoilor de resurse
pe care statul o resimte tot mai mult în ultimii ani, concretizate sub forma soldului negativ al
balanței externe de plăți a României. Principalele cauze care generează apariția deficitului
bugetar au fost:
 scăderea produției de bunuri și servicii din economie;
 creșterea nivelului cheltuielilor pentru dezvoltarea unor programe sociale;
 creșterea economiei subterane;
 creșterea cheltuielilor marginale ale producției sociale;
 emisiunea monetară în exces, fără să corespundă unei creșteri reale a economiei.
Dintre aceșt factori, cei care au o importanță majoră au fost reducerea volumului
producției de bunuri și servicii din economie și creșterea economiei subterane. Primul factor a
exercitat influență prin aceea că reducându-se nivelul producției s-a redus și nivelul
veniturilor încasate la bugetul de stat sub formă de impozit pe profit și impozit pe venit. De
asemenea, creșterea economie subterane a determinat reducereaa nivelului impozitelor și
taxelor, îndeosebi a taxei pe valoarea adăugată, aceasta deoarece mulți contribuabili s-au
retras de la plata sa, și nu numai.
Un alt factor care a exercitat presiuni fiscale asupra activității agenților economici au
fost măsurile de modificare a Codului Fiscal. Reducerea cotei de taxă pe valoarea adăugată de
la 24% la 19%, transferul contribuțiilor din sarcina angajatorului către angajat, nu au fost
suficiente pentru a conduce la o sporire a veniturilor încasate la bugetul de stat. Concomitent
s-a înregistrat majorarea cheltuielilor salariale în sectorul public, ceea ce a generat o nevie de
resurse financiare în creștere. Pe fondul reducerii veniturilor bugetare, concomitent cu
creșterea chetuielilor bugetare, datoria publică a crescut.
37
Pentru a acoperi nevoile de resurse financiare pentru acoperirea deficitului bugetar,
statul a apelat la diverse surse de finanțare, respectiv: surse de finanțare interne și externe. La
finele anului 2017, sursele de finanțare internă dețineau puțin peste jumătate din totalul
surselor de finanțare.
Din portofoliul datoriei publice, la finele anului 2017, 78,40% din totalul titlurilor
utiliate era format din titluri tranzacționabile, restul fiinf reprezentat de titluri
netranzacționabile. Potrivit datelor furnizate de către Ministerul Finanțelor Publice în cadrul
strategiei publicate, din cei 78,4% cât reprezintă datorie publică guvernamentală, 46,5%
reprezintă titluri de stat lansate pe piața națională, iar 31,7% reprezintă titluri orientate către
piața externă. Se poate observa preferința investitorilor pentru titlurile de stat, la nivelul unui
stat acestea fiind considerate a fi cea mai sigură formă de împrumut.
În ceea ce privește structura datoriei publice guvernamentale interne, se apreciază că
ponderea cea mai mare în cadrul acesteia revine titlurilor de stat, respectiv împrumuturi –
84,6% și obligațiuni de stat – 10,2%.
În ceea ce privește datoria publică externă, în cadrul acesteia ponderea cea mai mare
este deținută de către eurobligațiunile – 65,8%, urmate de împrumuturile contractate de la
organisme financiare internaționale – 33,2%. Certificatele de trezorerie și alte forme de
împrumuturi reprezintă instrumente utilizate într-o proporție mai mică de 1%. Cele două
monede care sunt preferate pentr contractarea datoriei publice externe, acestea sut euro și
dolarul american.
Odată ce am identificat care sunt principalele evoluții înregistrate de datoria publică,
avâvnd în vedere că este un indicator a cărui creștere nu este apreciată ca fiind favorabilă,
considerăm că este necesar să luăm în considerare recomandările formulate în cadrul
Programului de Convergență aprobat pentru perioada 2018 – 2021. Astfel economia României
este așteptată să înregistreze creșteri și în perioada următoare, produsul intern brut urmând să
se majoreze în medie cu 5,6% în fiecare an. În ceea ce privesc estimările referitoare la
deficitul bugetar, acesta nu este prognozat a depăși nivelul de 3% din P.I.B., urmând ca după
anul 2019 și până în anul 2021 nivelul acestui indicator să se reducă până la nivelul de 1,45.
Nivelul prognozat al inflației pentru anul 2019 este de 3%.
BIBLIOGRAFIE
Bănuț, Alexandru, Lefter, Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie,

Chirică, Volumul I, Editura Economică, București, 2002;
Brezeanu, P., Trandafir, A., Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva
curbei Laffer. Economie teoretică şi aplicată, XVIII(No.
8(561)), 2011;
Cucoșel, C. Finanțele Publice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004;
Dobrotă, Niță Dicționar de economie, Editura Economică, București,
2001;
Moșteanu, Tatiana Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, București,
38
(coordonator), Mariana 2004;
Vuta, Emilia Câmpeanu,
György Attila, Delia
Vasilescu, Bianca Savelciuc
Moșteanu, Tatiana, Finanțe publice, Ediția a II-a, Editura Universitară,
Moșteanu, Narcisa Roxana, București, 2005;
Iftemie, Elena-Liliana
Popeangă, Vasile Popeangă, Vasile, Finanțe Publice, Editura Academică
Brâncuși, Târgu-Jiu, 2002;
Tulai, C. Finanțele Publice și Fiscalitatea, Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj-napoca, 2003;
Văcărel, I. Finanțele Publice, ediția a IV-a, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2004;
***** Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007

privind datoria publică, modificată și completată de
Ordonanța de urgență numărul 141 din 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României numărul 873 din 20
decembrie 2007;
***** http://www.ince.ro/Publicatii/Publicatii_online/Vosganian
%20Consideratii%20-%20PE%20440.pdf
***** https://cursdeguvernare.ro/datoria-publica-romaniei-
context-european.html;
***** http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/stra
tegia2018_2020_28082018.pdf.
39

Licenta Stoenesteanu Roxana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Stoenesteanu Roxana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

DATORIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE DATORIE PUBLICĂ

1.1 Conceptul de datorie publică.............................................................................................6

CAPITOLUL II. DATORIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA.......................................................16

În societatea contemporană statul este prezent pretutindeni, în viaţa politică,

Procurarea resurselor necesare pentru finanțarea bugetului statului se realizează de

1.3 Tehnici de stingere a datoriei publice

Contractarea datoriei publice se realizează de către Guvern, care este autorizat să

1.4 Resurse afectate datoriei publice

Din cele analizate în capitolele anterioare, am constatat că datoria publică, odată

Ceea ce este interesant este faptul că odată cu aderarea României la Uniunea

2.2 Managementul datoriei publice în perioada 2017 - 2018

În cadrul unui studiu publicat la mijlocul trimestrului 2 al anului 2018 de către

Efectuând o analiză pe trimestre a acestui indicator, pe perioada ultimilor ani, se poate

Figura 2.4. Structura datoriei publice guvernamentale

Ceea ce se poate observă în cadrul perioadei analizate este că împrumuturile

Figura 2.5. Structura datoriei publice – internă și externă

Un alt instrument care trebuie luat în considerare cu datoria publică guvernamentală

Figura 2.6. Structura datoriei publice pe valute

Gestionarea riscului de refinanțare sau lichiditate al emisiunilor de titluri de

Se poate constata că pe perioada analizată cei trei indicatori au înregistrat o tendință

2.2.1. Datoria publică internă în perioada 2017 - 2018

Având în vedere focalizarea pe dezvoltarea pieței titlurilor de stat, preocupare

Figura 2.8. Evoluția randamentelor aferente titlurilor plasate pe piața internă

Figura 2.11. Structura cererii de titluri de stat

După numai un an de funcționare a putut fi constatat impactul pozitiv al acestor

Astfel, structura titlurilor de stat pentru anul 2017 este următoarea:

2.2.2 Datoria publică externă în perioada 2017 - 2018

Figura 2.14. Evoluția spread-urilor euroobligațiunilor în euro cu maturitate de 10 ani în

În condițiile în care randamentele aduse de titlurile denominate în valută au înregistrat

Un alt moment în evoluția datoriei publice externe a fost reprezentat de către

2.3. Tendințe în evoluția datoriei publice a României în următorii ani

În economia modernă, instrumentul prin intermediul căruia sunt gestionate resursele

Bănuț, Alexandru, Lefter, Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie,

***** Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 64 din 2007

S-ar putea să vă placă și