Jocul de mişcare, important mijloc de dezvoltare a capacităţii

motrice generale

Jocul reprezintă principala cale şi formă de activitate prin care copilul

ia contact cu mediul înconjurător, îmbogăţindu-şi experienţa de viaţă.
În cadrul acestei vaste activităţi , jocul de mişcare ocupă un loc
deosebit de important, atât în activitatea organizată ( lecţia de educaţie
fizică, jocul ca formă independentă) cât şi cea neorganizată, în grădiniţă şi în
afara ei, în timpul zilei.
Multiplele sale valenţe îi conferă culoarea de fond în tabloul activităţilor
fizice ale copilului de vârstă preşcolară, revenindu-i contribuţii de seamă în
formarea şi în dezvoltarea personalităţii copilului. În acest sens, este necesar
să fie subliniat că jocurile dinamice ( de mişcare ) asigură dezvoltarea
multilaterală a aparatului locomotor, exercitând în acelaşi timp influenţe
pozitive asupra marilor funcţiuni, contribuid astfel la îmbunătăţirea
metabolismului general.Fiind activităţi complexe, ele au cele mai mari
implicaţii în dezvoltarea multilaterală a capacităţii motrice generale, oferind
posibilitatea formării şi fixării în mod colectiv a deprinderilor motrice de
bază : mers, alergare,săritură,aruncări şi prinderi, căţărare,târâre, excaladare
etc., a dezvoltării calităţilor motrice : viteza, îndemânarea, forţa, rezistenţa, a
capacităţii de coordonare generală şi de orientare în spaţiu (aprecierea
direcţiilor şi mărimilor spaţiale)etc.Pe lângă acestea, datorită condiţiilor
extrem de variate, de cele mai multe ori inedite, pe care le creează jocul,
copilul are posibilitatea să-şi formeze priceperi motrice, îmbogăţindu-şi în
felul acesta experienţa motrică.
Nu mai puţin important este rolul pe care îl are acesta în ceea ce priveşte
dezvoltarea trăsăturilor de personalitate, a calităţilor morale şi volitive, a
spiritului de a acţiona în colectiv etc. Toate aceste valori pe care le-am
subliniat în mod succint (nu mi-am propus o tratare exhaustivă) nu se vor
realiza în mod spontan, ci numai dacă se vor urmări, în mod deliberat, în
mod expres,în cadru pedagogic, educativ, creat şi condus de educatoare.
Pentru a asigura dezvoltarea multilaterală a motricităţii este necesar ca
jocurile să fie bine alese, să se bazeze pe un fond vast şi multilateral de
mişcare, care să solicite în mod complex capacitatea motorie a copilului.
Datele diferitelor cercetări ne demonstrează capacitatea crescută de efort
pe care o are copilul preşcolar,posibilităţile fizice superioare faţă de cele
puse în evidenţă în axtivitatea fizică desfăşurată în mod curent în grădiniţe.
În practică se constată că, de multe ori, jocurile alese nu solicită
capacităţile reale ale copilului, nu fac apel la cultura lui motorie, în fondul
de cunoştinţe pe care-l posedă, în evidentă creştere faţă de generaţiile
precedente.Astăzi datorită pătrunderii în tot mai mare măsură a sportului în
viaţa socială, copilul preşcolar prezintă un fond de cunoştinţe priviind unele
ramuri sportive( în special jocuri sportive) destul de bogat, favorizat şi de
informaţiile transmise prin canale mass-media.
Ar trebui să se ţină seama nu numai de emanciparea copilului ( pe plan
biologic şi spiritual), ci şi de faptul că posibilităţile lui de mişcare,acasă, în
familie, sunt limitate,datorită spaţiului, absenţei unor locuri special
amenajate pe lâmgă casă.Urbanistica modernă, nu reuşeşte în toate locurile
să rezolve această problemă , de aceea subliniez necesitatea ca măcar în
cadrul grădiniţei copilul să-şi poată pune în evidenţă şi ameliora potenţialul
energetic şi motric pe care-l are.
,, …a lucra pentru copil, a duce până la capăt munca obositoare de a-l
salva, înseamnă a cuceri taina umanităţii….’’Maria Montessori

Bibliografie
Maria Montessori –Taina copilăriei, traducere de Ilie Sulea-Firu,
Bucureşti, 1988, pag.15