Consumerismul este o ordine social-economică ce încurajează achiziția de bunuri

și servicii în cantități din ce în ce mai mari. Odată cu revoluția industrială, mai

exact în secolul XX, producția în masă a dus la o criză economică în urma căreia a
apărut supraproducția – oferta de bunuri existentă a depășit cererea, iar astfel
producătorii au apelat la uzura planificată și la campanii publicitare pentru a
manipula cheltuielile consumatorului.

A avut loc și o dezvoltare a ramurilor industriale, precum producția de sticlă și de

mătase, și mediatizarea din timpul respectiv a avut scopul de a justifica viciul
privat pentru bunurile de lux spre interesul publicului larg. Acest mod de gândire,
atunci considerat scandalos, a instigat controverse prin publicarea lucrării pline de
influență a lui Bernard Mandeville, Fable of the Bees, în anul 1714, în care
argumentează că prosperitatea unei țări se află pe ultimul plan al propriului
interes al consumatorului.

Publicitatea joacă un rol important în crearea unei societăți consumeriste, pe

măsură ce bunurile sunt comercializate cu ajutorul a numeroase platforme în
aproape toate aspectele vieții se promovează mesajul că un anumit produs este
indispensabil vieții individului. Consumerismul este aprofundat în manualul Media
in Everyday Life. În opinia autorilor, „consumerismul este profund integrat în viața
de zi cu zi și în cultura vizuală a societăților în care trăim, adesea în moduri de
care nici măcar nu ne dăm seama” (Smulyan, 266). În note adiționale, „Astfel,
chiar și produsele care sunt vândute ca și exemple ale tradiției și moștenirii. De
exemplu, cerealele „Quaker Oats” sunt comercializate prin schimbarea constantă
a mesajelor publicitare”(Smulyan, 266). Publicitatea se schimbă odată cu
consumatorii pentru a ține pasul cu obiectivul lor, indentificând nevoile și
asocierilor lor de mărci și produse înainte ca individul să își dea seama. În timp ce
comercianții încearcă constant să ia legătura cu publicul, diferitele metode prin
care oamenii sunt supuși reclamelor sunt într-o continuă creștere și schimbare și
se conformează variatelor strategii de captare a atenției. De exemplu, panourile
publicitare au fost create în jurul perioadei în care mașina a devenit din ce în ce
mai populară în societate și au fost folosite cu scopul de a oferi oamenilor scurte
informații despre o firmă sau un slogan pe care un șofer l-ar putea observa,
recunoaște și reține (Smulyan, 273).

dezavantaje
- consumatorul petrece de obicei mai mult decât câștigă. Consumul extrem de
risipitor și inutil este încurajat din motive de prestigiu și statut social.

- În general, mai mult decât ceea ce este necesar în alimente, îmbrăcăminte,

încălțăminte, transport, etc., este achiziționat.

- Aproape nimeni nu scapă de dorința de a cumpăra creat de utilajele de

marketing pentru a stimula vânzările și consumul impulsiv.

- Consumatorul duce la o creștere irațională a producției; adică la supraproducția

de bunuri și servicii. Aceasta generează o supraexploatare periculoasă a resurselor
energetice, a mineralelor, a silviculturii, a apei, a pescuitului etc.

- Deșeurile de o bună parte din produsele și serviciile care sunt produse

generează milioane de tone de gunoi, precum și concentrații ridicate de emisii și
alte substanțe poluante.

- Consumul curent afectează baza resurselor naturale existente pe planetă, pe

lângă exacerbarea inegalităților sociale prin dinamica consumului-sărăciei inegale.

https://www.criticatac.ro/revoltele-de-la-londra-%E2%80%93-despre-un-
consumerism-care-se-intoarce-impotriva-lui-insusi/
„De multe ori vânăm produse pe care ni le pune în faţă publicitatea, le vânăm
pentru că devenim mai atractivi, mai bine poziţionaţi social”, spune Alexandru
Zodieru, sociolog.

„Ne induce o stare de bucurie pe termen scurt. Fiind o fericire de scurtă durată,
ne face să o repetăm, din nou şi din nou şi din nou”, afirmă Valentin
Dobromirescu, anticonsumerist.

„Dacă o să-mi cumpăr un brand anume, înseamnă că şi eu sunt într-un anumit fel,
sunt wealthy, am bunăstare, sunt bine. Asta înseamnă că după sine atrage şi o
stare emoţională. Este o mare păcăleală, pentru că creierul nostru ştie exact cu ce
se confruntă, există nişte centri în creierul nostru, extrem de bine puşi la punct.
Unul dintre ei este centrul plăcerii. Centrul plăcerii, aşa cum arată studiile de
specialitate, de neuropsihologie, a fost observat pe neuroimagistică mentală, pe
neuroimagistica creierului şi pe o FMRI, o analiză specială, care arată ce parte din
creier în ce momente funcţionează. Iată că această parte ar trebui să funcţioneze
în satisfacerea nevoilor bazale sau emoţionale. Între ele s-a interpus şi această
nevoie de shopping, cum s-ar interpune orice altă adicţie - de droguri, de ţigări -
se interpune în acest centru şi observăm pe aceste analize că acest centru
funcţionează mult mai puternic la stimuli de tip shopping”, explică medicul Emil
Gâtej.

„Consecinţa cea mai gravă a consumerismului este dependenţa de cumpărături. O

tulburare nouă, asociată dezvoltării din ce în ce mai mult dezvoltării centrelor
comerciale. Haine, produse alimentare, electronice şi electrocasnice, cadouri şi
produse de îngrijire personală. Totul ne este la îndemână. Şi, atunci când intrăm
într-un magazin şi îi vedem pe ceilalţi cum cumpără, ne contaminăm de lăcomie.
Dacă suntem mai vulnerabili psihic, deprimaţi sau stresaţi, putem dezvolta şi o
adicţie pentru shopping”, mai spune medicul.

„Persoanele care au această adicţie, să-i spunem, sau această problemă a

shopping-ului, au valori foarte scăzute la funcţionarea unei alte zone din creier
care se ocupă de emoţiile negative, de consecinţe. Dacă cumpăr, s-ar putea să nu-
mi mai ajungă banii pentru lucruri bazale, s-ar putea să rămân cu întreţinerea
neplătită, s-ar putea să existe alte şi alte consecinţe, dacă plec de la serviciu şi mă
uită Dumnezeu pe la cumpărături, s-ar putea să fiu dat afară. Toate aceste reacţii
negative, sunt inhibate... Sigur că pentru adecvarea socială avem nevoie de
anumite cumpărături, avem nevoie să ne îmbrăcăm într-un anumit fel, să ne
formăm un stil, să ajungem să inspirăm un anumit model social, dar sigur, nu
trebuie să cădem în cealaltă extremă şi nici să cădem în extrema în care
cumpărăm mai mult decât ne putem permite doar pentru că vecinul, că prietenii,
că alţii au ieşit la shopping şi practic, dacă eu nu ies la shopping, nivelul meu,
statutul meu va scădea, asta ducând la probleme de producere a anumitor
substanţe creier şi ducând încetul cu încetul la depresie. Dacă nevoia de shopping
mă face să fiu disfuncţional şi să funcţionez doar pentru a cumpăra, în acel
moment e o problemă”, mai spune doctorul Emil Gâtej.