3. ECONOMIA DE PIAŢĂ.

SCHIMBUL

3. ECONOMIA DE PIAŢĂ. SCHIMBUL

3.1. Tipuri de economii. Economia de piaţă

Completaţi spaţiile libere

1) Economia naturală este acel sistem economic prin care nevoile oamenilor sunt satisfăcute
în mod direct
________________, autoconsum
prin ______________________.

final
2) Autoconsumul se diferenţiază ca autoconsum _________ intermediar
şi ca autoconsum ___________.

3) Satisfacerea nevoilor de consum în economi de schimb se realizează preponderent prin

vânzare-cumpărare
intermediul actelor de ______________________________.

liber
4) În economia de piaţă preţul se formează ___________ pe piaţă.

5) Într-o economie de piaţă mobilul acţiunii economice a producătorilor este obţinerea

de profit
____________.

6) Marfa este un bun economic care satisface o anumită trebuinţă şi care ajunge în consum prin
intermediul schimbului
_________________________________.

7) Toate mărfurile sunt bunuri economice dar nu toate bunurile economice sunt _______.
_________________ mărfuri

producători
8) Participanţii la piaţă sunt agenţi economici ______________sau____________________.

Alegeţi răspunsul corect

1) În decursul timpului economia naturală ca pondere în întregul activităţilor economice:

a) a rămas neschimbată;
b) a fost depăşită de cea de schimb;
c) a răspuns unor nevoi din ce în ce mai sofisticate;
d) a depăşit ponderea celei de schimb.

2) Economiile actuale sunt în general:

a) economii planificate;
b) economii de piaţă pure;
c) economii de schimb cu elemente de economie naturală;
d) doar economii de schimb.

3) În cadrul oricărei economii de schimb întâlnim:

a) numai proprietate privată;
b) numai proprietate de stat;
c) atât proprietate de stat cât şi privată;
d) planificare economică de tip centralizat.

1
3. ECONOMIA DE PIAŢĂ. SCHIMBUL
4) Economia de piaţă reprezintă:
a) o economie naturală dezvoltată în care banii joacă rolul de mijloc de schimb;
b) o economie de schimb dezvoltată cu elemente de economie naturală;
c) o economie în care planificarea şi determinarea administrativă a preţurilor joacă rolul
esenţial;
d) o economie în care la baza societăţii stă proprietatea statului asupra avuţiei naţionale.

5) Care din următoarele trăsături nu reprezintă o caracteristică a economiei de piaţă:

a) monetarizarea economiei;
b) preţul este stabilit administrativ;
c) mobilul activităţii este profitul;
d) bunurile economice îmbracă formă mărfară.

6) Nu reprezintă o caracteristică a economiei de comandă:

a) predominarea proprietăţii private;
b) existenţa pieţei dirijate prin plan;
c) administrarea preţurilor de către stat;
d) o slabă satisfacere a cerinţelor consumatorilor.

7) În economia de comandă:
a) formele de proprietate coexistă;
b) predomină economia naturală;
c) există o puternică competiţie între formele de proprietate;
d) nici un tip de preţuri nu se stabileşte liber pe piaţă.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Economia de schimb este forma de organizare a activităţii economice în care:

a) se produc bunuri necesare în vederea vânzării;
b) a apărut proprietatea privată;
c) se adânceşte diviziunea muncii;
d) se dezvoltă autoconsumul.
A=a+b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=a+b+c+d;
2) În economia de comandă:
a) preţurile se determină liber;
b) proprietatea de stat este preponderentă;
c) piaţa este dirijată prin plan;
d) preţurile sunt administrate de stat.
A=a+b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=b+c+d;
3) Piaţa reprezintă:
a) un mecanism de reglare a vieţii economice;
b) locul de întâlnire al cererii cu oferta;
c) un contract ce comportă vânzarea şi cumpărarea de bunuri;
d) un spaţiu geografic real.
A=a+b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=a+b+c+d;

2
3. ECONOMIA DE PIAŢĂ. SCHIMBUL

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate/false?

1) a. În economia naturală accesul la bunuri se făcea preponderent prin schimb. F
b. Bunurile produse în interiorul gospodăriei reprezentau principala sursă de satisfacere a
nevoilor în economia închisă. A

2) a. Bunurile din economia naturală erau preponderent bunuri marfare. F

b. În economia naturală întâlnim atât bunuri libere cât şi bunuri economice. A

3) a. Economia de comandă nu reprezintă o economie de piaţă. A

b. Economia planificată nu cunoaşte existenţa proprietăţii private. F

4) a. Economia mixtă reprezintă acea îmbinare între proprietatea de stat şi cea particulară în F
care prima este predominantă.
b. Dirijismul statal cuprinde aceleaşi ramuri economice indiferent de tipul de economie F
mixtă în care ne aflăm.

5) a. Economia de piaţă este o economie puternic monetarizată. A

b. Economia de piaţă este o economie în care profitul reprezintă mobilul activităţii tuturor
agenţilor economici. F

3.2. Schimbul şi mecanismul schimbului

Completaţi spaţiile libere
1) Schimbul reprezintă ansamblul relațiilor economice
_____________________ prin care se duce mai departe acest
proces şi se asigură trecerea bunurilor, prin mijloace şi pe principii economice, de la
producător
_______________la consumator
____________________.

2) Costul de tranzacţie cuprinde toate cheltuielile directe şi indirecte, explicite şi implicite pe care
cumpărătorul
le face _______________________ de achiziție
în procesul ________________ pentru acest bun.

3) Utilitatea în sens general, este capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface o
nevoie socială
_______________. naturale
Utilitatea este dată de proprietăţile __________, fizice
______ şi chimice ale
bunului respectiv, precum şi de aprecierea pe care i-o acordă cel care îl consumă.

cheltuire a veniturilor spre combinaţii de

4) Echilibrul consumatorului este acea variantă de ___________________,
maximum de satisfacție
consum care asigură ______________________ în raport cu oricare altă variantă.

Alegeţi răspunsul corect

1) Baza generală a schimbului – demonstra Adam Smith în “Avuţia naţiunilor” – o constituie:

a) proprietatea particulară;
b) specializarea în producţie şi diviziunea muncii;
c) interesul fiecărui agent economic de a obţine profit maxim;
d) neintervenţia statului în relaţiile dintre agenţii economici;
e) libertatea agenţilor economici.

3
3. ECONOMIA DE PIAŢĂ. SCHIMBUL
2) Avantajul economic absolut reprezintă:
a) sporul de producţie realizat de oricare agent economic în raport cu ceilalţi concurenţi;
b) poziţia de leader obţinută pe o piaţă concurentă la un anumit moment;
c) sporul de producţie obţinut de un producător atunci când costul de oportunitate este mai
mic decât al concurentului său;
d) sporul de producţie realizat de un agent economic în raport cu altul utilizând acelaşi
volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de produs;
e) sporul de profit obţinut de anumiţi agenţi economici în raport cu alţii pe acelaşi segment
de piaţă.

3) Costul de tranzacţie este suportat:

a) de producători;
b) de consumatori;
c) atât de producători cât şi de consumatori;
d) de orice agent economic aflat într-o ţară ce parcurge un proces de tranziţie;
e) de orice agent economic care are un cost de oportunitate.

4) În general, prin marfă se înţelege:

a) orice bun care se produce şi necesită un consum de factori de producţie;
b) un bun economic;
c) un bun destinat schimbului;
d) un produs rezultat printr-un proces de muncă anterior;
e) un bun care prin proprietăţile sale satisface o trebuinţă şi este destinat schimbului de
piaţă trecând de la producător la consumator prin vânzare-cumpărare.

5) Valoarea unui bun – marfă este dată:

a) de proprietatea acestuia de a satisface o trebuinţă sau de a fi util omului;
b) de cheltuielile făcute pentru producerea bunului respectiv;
c) de capacitatea bunului de a trece de la producător la consumator prin intermediul unui
proces de vânzare-cumpărare;
d) de consumul de factori de producţie necesari cât şi de timpul alocat producerii bunului;
e) atât de utilitatea bunului cât şi de capacitatea acestuia de a fi schimbat prin vânzare-
cumpărare.

6) Utilitatea economică a unui bun este conferită de:

a) proprietăţile tehnice, economice şi funcţionale garantate de autoritatea mărcii fabricii
care l-a produs;
b) raportarea la o nevoie reală sau presupusă a celui care a produs bunul respectiv;
c) raportarea la o nevoie reală sau presupusă a proprietarului bunului;
d) satisfacţia pe care o resimte un consumator prin folosirea unei cantităţi determinate
dintr-un bun;
e) preţuirea acordată bunului în cauză de concluziile diferiţilor specialişti.

7) Când utilitatea marginală este pozitivă, atunci utilitatea totală se manifestă astfel:
a) creşte cu o rată descrescătoare;
b) creşte cu o rată crescătoare;
c) scade cu o rată descrescătoare;
d) scade cu o rata crescătoare;
e) devine negativă.

8) Utilitatea marginală reprezintă o funcţie:

a) crescătoare în raport cu cantitatea consumată;

4
3. ECONOMIA DE PIAŢĂ. SCHIMBUL
b) descrescătoare în raport cu cantitatea consumată;
c) constantă în raport cu consumul;
d) negativă;
e) între utilitatea marginală şi consum nu există nici o legătură de determinare.
Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă
1) Dezavantajele trocului ar fi în principal următoarele:
a) utilizarea lui tot mai frecventă între ţările puternic industrializate care pot exclude
moneda din relaţiile de schimb;
b) dificultăţile de coincidenţă a necesităţilor;
c) indivizibilitatea articolelor mari ce fac obiectul schimbului;
d) dificultatea de a stabili valori egale;
e) preferinţa oamenilor de a utiliza moneda.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = a + c + d; D = a + b + e; E = a + e.

2) Relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală are următoarele caracteristici:

a) pe măsură ce creşte utilitatea totală, scade utilitatea marginală;
b) utilitatea marginală creşte în cote descrescătoare în timp ce utilitatea totală scade;
c) creşterea utilităţii marginale este influenţată de creşterea utilităţii primelor bunuri
consumate;
d) descreşterea utilităţii marginale este precedată, în general, de creşterea utilităţii primelor
bunuri consumate;
e) cu cât volumul bunurilor de acelaşi fel pe care le consumă un individ este mai mare, cu
atât mai mică este satisfacţia dată de consumul unei unităţi suplimentare din acele bunuri.
A = a + c + d; B = a + d + e; C = b + c + d; D = b + d + e; E = a + c + e.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Orice economie de piaţă este şi o economie de schimb. A
b) Orice economie de schimb este şi o economie de piaţă. F

2) a) Cumpărătorii vor urmări totdeauna achiziţionarea bunurilor care îi fac trebuinţă la un preţ cât
mai mic posibil. A
b) Întreprinzătorii studiază piaţa produselor şi creează mărfurile dorite de oameni pentru a-şi
spori veniturile. A

3) a) Avantajul absolut constă în surplusul producţiei pe care un agent economic îl obţine atunci
când costul de oportunitate este mai mic decât al concurenţilor săi. F
b) Avantajul relativ înseamnă sporul de producţie pe care îl obţine un producător în raport cu
altul, utilizând acelaşi volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de produs. F

4) a) Suplimentarea consumului dintr-un bun determină creşterea utilităţii. F

b) Suplimentarea consumului dintr-un bun determină diminuarea utilităţii. A

5) a) Dreapta bugetului pune în evidenţă două elemente: venitul de care dispune cumpărătorul şi
preţul de vânzare al bunurilor. A
b) Dreapta bugetului pune în evidenţă următoarele elemente: utilitatea resimţită de consumator şi
rata marginală de substituţie a bunurilor. F