1) Definitii

Hazard = eveniment amenintator sau probabilitatea de aparitie a unui fenomen natural cu potential
distructiv.

Risc= Probabilitatea de a se produce un hazard care să afecteze o comunitate umană. El este dat de
nivelul aşteptat al pierderilor în cazul producerii evenimentului natural aşteptat.

Catastrofa Reprezintă o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi care cauzează pierderi umane,
materiale şi de mediu, pe care societatea afectată nu le poate depăşi cu resurse proprii

Vulnerabilitate = masura in care un sistem natural sau antropic expus unui anumit tip de hazard poate fi
afectat

Risc hidric = probabilitatea producerii de pagume (materiale, umane sua de mediu) ca urmare a unor
fenomene in care apa actioneaza sub diferitele ei forme (lichisa, solida, gazoasa) in interactiune cu alte
componente ale mediului.

2) Tipologia fenomenelor hidrice de risc

în funcţie de natura elementelor expuse riscului la inundaţii Leon et al. (2010) disting următoarele
tipuri de vulnerabilitate:

- umană, ce poate fi considerată atât individuală, cât şi socială (a unei comunităţi) şi se referă la:
morţi, răniţi, consecinţe asupra stării de sănătate fizică şi psihică, densitatea populaţiei ş.a.
- structurală (fizică), ce vizează construcţii şi elemente de infrastructură (clădiri cu diferite
funcţionalităţi: locuinţe, publice, comerciale, industriale; infrastructuri de transport; lucrări
hidrotehnice; poduri ş.a.); la acestea pot fi adăugate bunuri mobile şi imobile ale populaţiei;
- organizaţională (instituţională), ce vizează activităţi social-culturale, administrative, de servicii
desfăşurate de instituţii publice de stat sau private;
- funcţională/economică, care priveşte desfăşurarea activităţilor economice (agricole,
industriale, de transporturi, comerciale etc...);
- environmentală, care se referă la componente ale mediului şi resursele naturale (resurse de
apă, vegetaţie, soluri etc).
 3) Factorii care genereaza si influenteaza producerea viiturilor

Între factorii naturali declanşatori ai viiturilor şi inundaţiilor, se înscriu: condiţiile climatice, creşterea
nivelului mării, cutremurele de pâmânt, alunecările de teren:

Condiţiile climatice reprezintă cauza principală a producerii viiturilor şi inundaţiilor. Ele determină
manifestarea unor asemenea fenomene, atât direct, cât şi indirect, prin diferite aspecte.

Ploile, mai ales cele torenţiale de intensitate crescută şi cu cantităţi mari de apă căzută într-o perioadă
scurtă de timp

Topirea rapidă a zăpezilor datorată invaziei unor mase de aer de aer cald stă la baza formării viiturilor
de tip nival, frecvent provocatore de inundaţii

Furtunile puternice, provocate de ciclonii tropicali sau de musoni generează inundaţii ale
coastelor mari permeabilitatea redusă a solului şi a rocilor din arealul bazinului de recepţie, coroborată
cu lipsa vegetaţiei, favorizează concentrarea rapidă a scurgerii pe versant şi în albie. ne, provocând
pagube materiale şi umane de proporţii

4) Tipuri de viituri

In functie de forma hidrografului:

-simple sau singulare (au un singur varf, sunt provocate de regula de un eveniment pluvial unic, de mare
intensitate)

-complexe sau compuse (au mai multe varfuri, sunt provocate de ploi succesive sau din ploi si topirea
zapezilor) Sunt specifice raurilor de mari dimensiuni.

In functie de modul de evolutie

-lente (specifice cursurilor de apa ce dreneaza suprafete bazinale de marime medie si mare . Se
manifesta pe o perioada mai indelungata de timp, sunt generate de precipitatii bogate si intense, de
lunga durata)

-rapide (durata scurta de manifestare, specificare pentru cursurile de apa ce dreneaza bazine
hidrigrafice de mici dimensiuni)

-mediteraneene (specifice raurilor de dimensiuni medii si mici care dreneaza spatii montane din arealul
mediteraneean
-oceanice – se produc indeosebi in timpul iernii

-tropicale – caracteristice zonelor afectate de cicloni, tornade, uragane

-de vara (generate de precipitaţii torenţiale produse în sezonul de vară, in romania este caracteristica
raurilor de munte si deal)

5) Elementele caracteristice ale undelor de viitura

Undele de viitură se caractrizează printr-o ansamblu de parametri, a căror cunoaştere permite

înţelegerea şi stăpânirea mecanismelor de producere a acestor fenomene, precum şi estimări indirecte
ale respectivilor parametri, pe bază de relaţii de sinteză regionale.

Principalii parametri care definesc o viitură sunt: debitul de bază, debitul maxim sau de vârf,
durata (timpul) de creştere, durata (timpul) de descreştere, volum (fără cel de bază datorat alimentării
subterane), strat de apă scurs, coeficient de formă. Aceste elemente se determină pe baza hidrografelor
viiturilor singulare (fig. 1).

Debitul de bază (Qb) este debitul rulat în condiţii normale de scurgere a apelor, care se
înregistrează înainte şi după producerea viiturii. Valoric, el este, în general, dublul debitului mediu
multianual.

Debitul de vârf (Qmax) este debitul maxim pe care îl ating apele în timpul viiturii.

Timpul de creştere (Tc) reprezintă durata (în ore) dintre momentul începerii viiturii şi cel al
înregistrării debitului de vârf.

Timpul de descreştere (Td) exprimă durata de retragere a apelor, între momentele producerii
debitului maxim şi cel al revenirii la debitul de bază. El este, de regulă, mai mare decât timpul de
creştere.

Timpul total al viiturii (Tt) sau durata viiturii reprezintă numărul de ore în care debitul de apă a
fost mai mare decât debitul de bază. Se determină prin însumarea timpilor parţiali de creştere (T c) şi de
descreştere (Td): Tt = Tc + Td.

Volumul viiturii (W) exprimă cantitatea de apă rulată în timpul viiturii (în m 3). El poate fi
determinat pe baza hidrografului, înmulţind suprafaţa planimetrată a viiturii (cuprinsă între linia
debitului de bază şi curbele de creştere şi descreştere a viiturii) cu produsul scărilor de reprezentare. În
situaţia în care se cunosc debitul maxim şi unele elemente ale undei medii de viitură, volumul se
calculează cu ajutorul relaţiei:

W = Qmax·Tt·γ·3600,
unde: W = volumul maxim al viiturii (în m 3); Qmax = debitul de vârf (în m 3/s); Tt = timpul total (în ore); γ =
coeficientul de formă a viiturii.

Stratul de apă scurs (h) ilustrează grosimea unui strat uniform de apă (în mm), obţinut prin
repartizarea volumului de apă al viiturii (W, în m 3) pe suprafaţa bazinului (F, în km 2) în amonte de
secţiunea considerată:

W
h = 1000⋅F .

Coeficientul de formă a viiturii (γ) este definit ca raport între volumul viiturii şi volumul
echivalent suprafeţei dreptunghiului circumscris viiturii (pe hidrograf) sau ca raport între suprafaţa
viiturii şi cea a dreptunghiului circumscris ei:

W
γ = (Q max −Q b )⋅T t ,

unde: W = volumul viiturii (în m 3); Qmax = debitul de vârf (în m 3/s); Qb = debitul de bază (în m3/s), Tt =
timpul total al viiturii (în secunde).

6) Geneza inundatiilor

-caracterul torential al precipitatiilor

-imposibilitatea prognozei fenomenelor hidro-meteorologice locale din cauza lipsei unui sistem automat
de urmarire si prognoza a acestora

-despaduririle masive
-dezatenuarea produse rpin lucrari de indiguire pe lungimi mari fara masuri suplimentare privind
atenuarea acestor efecte

-intretinere necorespunzatoare a albiilor mai ale sin zona podurilor si a localitatilor (neefectuarea
lucrarilor de decolmatare si de defrisare a vegetatiei din albia minora, depozitarea deseurilor)

-neintretinerea corespunzatoare a lucrarilor hidrotehnice

-amplasarea unor constructii neautorizate in zona torecntilor si in albiile majore ale cursurilor de apa

-retele de canalizare subdimensionate

7) Tipuri de inundatii

-fluviale – generate de revarsare apei in albia majora din cauza precipitatiilo bogate, cresterea nivelului
apei din cauza blocajelor de gheata, ruperea digurilor si barajelor

-litorale – afecteaza zone costiere

-urbane – generate de ploi torentiale in spatii urbanizate. Sunt consecinta faptului ca sistemul de drenaj
fuctioneaza la o capacitate insuficienta

Alte tipuri de inundaţii:

- inundarea zonelor joase de la baza versanţilor prin acumularea apei de şiroire de pe

versanţi;
- inundare prin exces de apă subterană (în zonele cu pânza freatică apropiată de suprafaţa
topografică)
- inudare ca urmare a formmării de baraje naturale (zăpoare, alunecări).

Pot avea caracter natural sau accidental

-naturale- generate de precipitatii bogate, topirea zapezilor, valuri s.a.

-accidentale- cauze antropice (ruperea barajelor si a digurilor, lucrari hidrotehnice necorespunzatoare,

exploatare defectuoasa a unor asemenea lucrari s.a.
 8) Factori care influenteaza geneza

Pot fi provocate de viituri fluviale, ridicarea nivelului apelor freatice si stagnarea lor la suprafata solului,
producerea de baraje naturale ( zapoare, baraje generate de aluneari de teren), furturi, mareea, valuri,
pricipitatii de mare intensitate, capacitatea insuficienta a retelei de canalizare de a prelua apa pluviala.

Cauza naturale:

-conditiile climatice (ploile(mai ales cele torentiale de mare intensitate), topirea rapida a zapezilor (din
cauza temperaturilor crescute), temperaturile foarte scauze ale aerului (determina producerea de
sloiuri si poduri de gheata care afecteaza scurgerea apei raurilor), furtunile.

-cresterea nivelului marii (in perioadele de flux poate provoca inundatii in cazul estuarelor cu tarmuri
joase si panta redusa)

-alunecari de teren (obstructioneaza albia raurilor

-cutremure de pamant (in special cele produse in domeniul marin fiindca genereaza valuri foarte mari)

-ruperea pungilor de gheata din masa ghetarilor (limbile glaciare contin “pungi” cu apa care pot genera
inundarea localitatilor amplasate la baza limbii glaciare.

Cauze antropice:

-ruperea barajelor si digurilor

-irigatiile(prin pierderile de apa pot contribui la cresterea nivelului freatic si inundarea subsolurilor
constructiilor sau a arealelor mai joase)

-despaduririle si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta

-proiectarea si intretinerea necorespunzatoare a sistemelor de canalizare

-extinderea urbanizarii (creste gradul de impermeabilizare al solului

10) Consecintele viiturilor si inundatiilor

a) Efecte sociale (pierderi de vieti omenesti , distrugerea sau deteriorarea locuintelor si gospodariilor si
a obiectelor sau insitutiilor socio-culturale)

b) Efecte economice sunt directe si indirecte

1) Directe: vizeaza afectarea mai multor elemente de importanta economica precum:

-constructiile corespunzatoare unor unitati industriale

-terenuri si culturi agricole

-ferme zootehnice si depozite de furaje

-depozite de materiale prime agricole si industriale

-infrastructuri de transport (cai ferate, sosele, poduri, linii electrice, conducte petroliere s.a)

Retele de untilitati publice (alimentare cu apa, gaz, retele telefonice)

-lucrari hidrotehnice (baraje, lacuri, diguri.

c) Efecte ecologice:

-modificare ale albiei si malurilor (eroziunea malurilor, depunderi de sedimente, schimbari ale cursului)

-modificari ale proprietetilor fizico-chimice si bacteriologice

-colmatarea lacurilor de acumulare

-efecte bio-edafice

-reducarea stabiliyatii versantilor 9alunecari de teren, prabusiri)

2) Indirecte: constau in piederi datorate disfunctionalitatii insitutiilor publice si unitatilor economice a

urmare a diminuarii sa intreruperii temporare a activitatii generata de forma de munca, materii prime,
intreuperii alimentarii cu energie electrica