BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

CURS 2
2.1. CONCEPTUL DE RISC ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ.
PERICOL – RISC – FACTOR DE RISC

Încă de la începuturile existenţei sale omul şi-a luat anumite măsuri pentru a contracara
riscurile care făceau parte din însăşi existenţa sa.
Convieţuirea cu riscurile presupune în prezent aplicarea în cadrul organizaţiilor a unor
principii ale securităţii în muncă ce au ca scop evitarea materializării şi minimizarea posibilelor
consecinţe ale acestor riscuri de accidentare şi îmbolnăvire profesională precum şi reducerea
riscurilor la cele mai mici valori posibile.
Termenii pericol şi risc nu au aceeaşi semnificaţie în toate ţările membre ale UE şi nici
în diferitele discipline ştiinţifice.

Pericol: orice lucru (materie primă, material, echipament etc.) sau practică de
muncă ce poate cauza o vătămare.

Ex.: Pericol: Este logic că un ferăstrău cu lanţ folosit la tăierea lemnului are proprietatea
intrinsecă de a dăuna. Există numeroase cazuri de lucrători care şi-au tăiat degetele, mâinile sau

Risc: combinaţia între probabilitatea unui pericol de a cauza vătămarea şi

gravitatea vătămării.

picioarele.
Ex.: Risc: Presupunând că un lucrător neinstruit şi fără experienţă (probabilitate)
foloseşte un ferăstrău şi că acesta nu a primit echipament individual de protecţie adecvat, cum ar
fi cizme de protecţie, pantaloni cu fibre anti-tăiere (gravitate) etc., atunci probabilitatea, precum
şi gravitatea unei vătămări, respectiv accident de muncă, sunt foarte ridicate.
Din punct de vedere conceptual riscul poate fi descris ca fiind incertitudinea producerii
unui eveniment cu efecte negative de o anumită magnitudine.

Riscul professional: posibilitatea ca un lucrător să sufere o daună în timpul

muncii.

Evaluarea riscului: procesul de estimare a pericolelor la postul de lucru.

Ex.: Evaluarea riscului: Evaluarea riscului este procesul de estimare a celor două
elemente de bază, probabilitate şi gravitate, menţionate mai sus. Dacă lucrătorul va fi instruit,
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
cu siguranţă va acorda mai multă atenţie şi aceasta va reduce probabilitatea unui accident de
muncă. Dacă lucrătorul va primi echipament individual de protecţie, se va reduce gravitatea unui
accident de muncă. Ambele măsuri vor reduce riscul, dar pericolul în sine va rămâne.

Prevenire: aplicarea de măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscului înainte ca

un eveniment să aibă loc.

Securitatea în muncă este definită ca fiind situaţia în care cineva sau ceva nu este
expus la nici un pericol şi la nici un risc.

2.2. ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ. FACTORII DE RISC DE

ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională sunt factori (însuşiri,

stări, procese fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, care
provoacă, în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.

Conform abordării sistemice ce se află la baza structurii fiecărei norme specifice de

muncă, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente care
interacţionează:
executantul - persoana implicată nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă;
sarcina de muncă - totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin
intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului
procesului de muncă;
echipamentele de muncă - totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini,
aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se
utilizează în procesul de muncă;
mediul de muncă - ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în
care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
În ultimul timp, cercetătorii germani, pe baza unei documentaţii detaliate din
ultimele realizări în domeniu, propun o clasificare complexă a riscurilor, ţinând seama de cele
patru elemente ale sistemului de producţie şi de energia dezvoltată de factorul de risc.
Fiecare categorie este detaliată în factori de risc şi modalităţi de manifestare concretă
a acestora. Lista factorilor de risc elaborată de cercetătorii germani reprezintă una dintre cele
mai complete şi complexe tratări ale problemei în discuţie, remarcându-se şi prin acccentul
pus pe formele concrete de manifestare a factorilor de risc, precum şi pe interacţiunile acestora,
ajungându-se la un număr total de 57 de factori de risc.
Elementele Sistemului de Muncă

EXECUTANTUL SARCINA DE MUNCĂ

 persoana implicată nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă

BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

SI M
Deoarece spaţiul de manifestare al factorilor de risc este procesul de muncă, pentru

ST U
EM NC
evidenţierea lor este necesară o analiză sistematică la nivelul fiecărei componente a sistemului de

UL Ă
muncă.

DE
Un criteriu de clasificare a factorilor de risc este cel al elementului generator, conform
căruia se disting:
 factori de risc proprii executantului;
 factori de risc proprii sarcinii de muncă;
 factori de risc proprii echipamentelor de muncă;
 factori de risc proprii mediului de muncă.
ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizea

ini, aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale
MEDIUL etc.) care se utilizează în procesul de mu
DE MUNCĂ

ECHIPAMENTELE DE MUNCĂ
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

PROPRII EXECUTANTULUI:

erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei; PROPRII

erori de decizie; SARCINII DE MUNCĂ
erori de execuţie;
punzătoare a sarcinii de muncă în de
erori raport cu scopul sistemului de muncă sau cu cerinţele impuse de situaţiile de risc(operaţii, re
autoreglaj
sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului, respectiv necorespunzătoare po
FA
C
TO
RI
ID
E
RI
SC

PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

solicitare a executantului datorită condiţiilor de îndeplinire a sarcinii de muncă
De risc fizic (mecanic, termic, electric )
de risc biologici, cu acţiune de natură biologică
De risc chimic de risc chimic
De risc biologic, cu acţiune de natură biologică de risc electric
de sub/suprasolicitare a executantului datorită condiţiilor de îndeplinire a sarcinii de muncă,
de risc termic
mediu social factori de risc mecanic

PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

Clasificarea factorilor de risc funcţie de elementul generator

Pentru ca această clasificare să fie utilă, respectiv pentru a permite încadrarea diverşilor
factori într-una din categoriile precizate, trebuie cunoscute formele lor concrete de
manifestare.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
2.3. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC ŞI A SUBSTRATULUI LOR
CAUZAL

Identificarea factorilor de risc şi a substratului lor cauzal este o acţiune complexă, care
necesită îmbinarea mai multor procedee, adaptate de fiecare dată condiţiilor respectivei
organizaţii.
În principiu, se procedează astfel:
- se analizează vizual, prin studiu de caz, simulare etc., pentru fiecare loc de muncă,
pe rând, toate elementele sistemului de muncă aferent şi se stabilesc, pe această bază, ce
deficienţe, abateri, caracteristici s.a. ar putea conduce la accidente sau îmbolnaviri profesionale;
- se efectuează determinări cu ajutorul metodelor şi mijloacelor specifice, în cazul
factorilor comensurabili sub aspectul nivelului sau concentraţiei sau pentru care se pot realiza
analize ale naturii elementelor componente;
- se analizează starea de morbiditate sau diversele simptome care ar putea indica
prezenţa unei afecţiuni datorate condiţilor de muncă;
- se identifică elementele depistate în listele prestabilite de factori de risc şi factori de
substrat cauzal;
Ordinea de executare a acestor operatii nu este predeterminată, dar trebuie parcurse toate
pentru a se obţine un rezultat corect.
În continuare vor fi prezentate fiecare grupă de factori de risc, cu modalităţile concrete
de manifestare şi efectele acţiunii lor asupra executantului.

2.4. FACTORII DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

După natura acţiunii lor, factorii de risc proprii mijloacelor de producţie se pot
manifestă sub următoarele forme:
- factori de risc mecanic, a căror acţiune constă în eliberarea bruscă, necontrolată şi
contraindicată, a energiei cinetice încorporate în mijloacele de producţie sau în părţi
ale acestora;
- factori de risc termic, în cazul cărora riscul este determinat de acţiunea energiei
termice încorporate în mijloacele de producţie la contractul sau manipularea acestora
de către executant;
- factori de risc electric, respectiv curentul electric, la care riscul este generat de
posibilitatea contractului direct sau indirect al executantului cu energia electrică
vehiculată de mijloacele de producţie;
- factori de risc chimic, a căror acţiune este determinată de proprietăţile chimice posibil
generatoare de boli sau accidente, ale substanţelor utilizate în procesul de muncă;
- factori de risc biologici, cu acţiune de natură biologică, posibil generatoare de boli
sau accidente, în funcţie de caracteristicile microorganismelor utilizate în procesul de
muncă;
- factori de risc de sub/suprasolicitare a executantului datorită condiţiilor de
îndeplinire a sarcinii de muncă impuse de caracteristicile mijloacelor de producţie.
 FACTORI DE RISC PROPRII
MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC
MECANIC TERMIC ELECTRIC CHIMIC BIOLOGIC

Temperatura Culturi sau preparate

Mişcări periculoase Curentul electric Substanţe toxice cu microorganisme
ridicată a obiectelor
sau suprafeţelor

Suprafeţe sau Substanţe caustice Plante periculoase

contururi Temperatura
periculoase coborâtă a
obiectelor sau
suprafeţelor Substanţe Animale periculoase
inflamabile
Recipiente sub
presiune
Flăcări, flame Substanţe explozive
Vibraţii excesive ale
echipamentelor
tehnice Substanţe
cancerigene

Substanţe
radioactive

Substanţe mutagene

Clasificarea factorilor de risc proprii mijloacelor de producţie

 2.4.1. FACTORII DE RISC MECANIC

2.4.1.1. DEFINIŢII. CLASIFICĂRI

O clasificare generală (INCDPM) a factorilor de risc mecanic este prezentată mai

jos :
A.1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
 organe de maşini în mişcare;
 curgeri de fluide;
 deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:
 alunecare;
 rostogolire;
 rulare pe roţi;
 răsturnare;
 cădere liberă;
 scurgere liberă;
 deversare;
 surpare, prăbuşire;
 scufundare.
1.1.4. Deplasǎri sub efectul propulsiei:
 proiectare de corpuri sau particule;
 deviere de la traiectoria normală;
 balans;
 recul;
 şocuri excesive;
 jet, erupţie.
A.1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
 înţepătoare;
 tăioase;
 alunecoase;
 abrazive;
 adezive.
A.1.3.Recipiente sub presiune
A.1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

Principalele surse de riscuri mecanice sunt: maşinile, utilajele, sculele/uneltele,

dispozitivele, pisele, semifabricatele, materialele solide etc.

În principiu, la utilizarea echipamentelor de muncă, pot fi identificate următoarele

pericole de natură mecanică:
  pericole mecanice;
 pericole generate de zgomot;
 pericole generate de vibraţii;
 pericole generate de radiaţii;
 pericolele generate de materialele prelucrate (exemplu fenomenul de recul la
prelucrarea mecanică a lemnului)
 pericole generate de nerespectarea principiilor ergonomice la proiectarea maşinii;

Pericolul mecanic (PM) este denumirea care se atribuie oricărui pericol asociat: unei
maşini, părţilor (elementelor) sau suprafeţelor maşinii, sculelor/uneltelor, pieselor,
sarcinilor, materialelor solide ori fluide aruncate din maşină, şi care poate cauza
lucrătorilor, oricare dintre următoarele efecte :

 combinaţii de pericole.
 lovire;
 strivire;
 forfecare;
 tăiere sau secţionare;
 prindere, antrenare, înfăşurare;
 perforare sau înţepare;
 frecare sau abrazare;
 injectare de fluide sub presiune.

2.4.1.2. RISCURI GENERATE DE MIŞCĂRILE PERICULOASE

Există o mare varietate de pericolele mecanice ce pot fi generate de următoarele acţiuni:

 pornirea neaşteptată, suprasarcină/supraturaţie;
 imposibilitatea opririi maşinii în cele mai bune condiţii posibile;
 defectarea alimentării cu energie;
 defectarea circuitului de comandă;
 erori de montare;
 rupere în timpul funcţionării;
 căderi sau ejectări de obiecte sau fluide;
 pierderea stabilităţii / răsturnarea maşinii;
 alunecarea, dezechilibrarea şi căderea persoanelor (în legătură cu maşina);
 deplasarea (maşinii);
 locul de muncă pe maşină;
 blocarea sistemului de comandă;
 manevrarea maşinii;
 sursele de energie şi transmisiei energiei,
 de la / la o terţă persoană (pornire, utilizare neautorizată);
 instrucţiuni insuficiente pentru conducător / operator;

Pericole mecanice sunt determinate îndeosebi de următorii factori:

  formă: elemente tăietoare, muchii sau vârfuri ascuţite prezente la maşină, chiar
dacă sunt imobile;
 dimensiuni şi distanţe: deschideri existente în protector, amplasarea mijlocului de
protecţie faţă de zona periculoasă;
 amplasare relativă a elementelor maşinii, care poate genera zone de strivire, de
forfecare, de antrenare, etc. atunci când ele se află în mişcare;
 masă şi viteză (energia cinetică a elementelor aflate în mişcări comandate sau
necomandate);
 masă şi stabilitate (energia potenţială a elementelor susceptibile să se deplaseze
sub efectul gravitaţiei);
 energia potenţială a elementelor elastice (arcuri), a fluidelor sub presiune sau sub
vid;
 accelerare/decelerare;
 rezistenţa mecanică insuficientă care poate genera ruperi sau spargeri
periculoase;
 informaţii pentru utilizare inexistente/incomplete/defectuoase

Pericole mecanice generate de echipamentele de muncă în funcţionare se pot clasifica în

trei categorii:
1) PERICOLE MECANICE asociate caracteristicilor constructive şi de funcţionare
Exemple:
 prezenţa muchiilor tăietoare, abrazive sau a vârfurilor ascuţite la părţile accesibile
ale maşinilor;
 repornirea automată a maşinii la realimentarea cu energie după întreruperea
acesteia;
 jeturi periculoase de fluide datorate scăpărilor sau defectării componentelor;
neprotejarea conductelor şi furtunurilor sistemelor hidraulice şi pneumatice faţă
de agresiunile exterioare;
 amplasarea locurilor de întreţinere (ungere, reglare) în zone periculoase;
 lipsa echilibrării statice şi/sau dinamice a elementelor care se rotesc.
2) PERICOLE MECANICE asociate mijloacelor de protecţie
Exemple:
 mijloc de protecţie care generează pericole suplimentare;
 mijloc de protecţie care poate fi scos din funcţiune cu uşurinţă;
 amplasarea mijlocului de protecţie la distanţă necorespunzătoare faţă de zona
periculoasă;
 mijloc de protecţie care nu permite intervenţiile necesare pentru montarea sau
demontarea sculelor şi pentru operaţiile de întreţinere;
 deschiderile în protector permit pătrunderea membrelor superioare în zona
periculoasă;
 mijloc de protecţie care perturbă desfăşurarea procesului de muncă;
3) PERICOLE MECANICE asociate informaţiilor pentru utilizarea mijloacelor de
productie
Exemple:
 neinformarea utilizatorilor sau informarea defectuoasă/incompletă despre
destinaţia maşinii;
  neinformarea utilizatorilor sau informarea defectuoasă/incompletă referitoare la
contraindicaţiile de utilizare;
 neinformarea utilizatorilor sau informarea defectuoasă/incompletă despre
mijloacele de semnalizare şi de avertizare existente;
 neinformarea utilizatorilor sau informarea defectuoasă/incompletă despre
instalarea şi punerea în funcţiune a maşinii;
 neinformarea utilizatorilor sau informarea defectuoasă/incompletă despre
transportul, manipularea şi depozitarea maşinii;
 neinformarea utilizatorilor sau informarea defectuoasă/incompletă despre
operaţiile de mentenanţă.
Datorită naturii mecanice, pericolele de alunecare, pericolele de dezechilibrare şi
pericolele de cădere, generate ca urmare a neglijării stării suprafeţei pardoselilor şi a mijloacelor
de acces, sunt considerate, de asemenea, pericole mecanice.
Identificarea pericolelor mecanice trebuie efectuată pentru toate fazele de viaţă a
echipamentului de muncă (maşinii), adică pentru:
a) transport, montare/instalare;
b) punere în funcţiune;
c) utilizare;
d) scoatere din funcţiune, demontare, casare.
Identificarea pericolelor mecanice trebuie efectuată, de asemenea, pentru toate
categoriile de sarcini care se execută în aceste faze de viaţă ale maşinii de către lucrătorii care
interacţionează cu aceasta.
Cele mai uzuale categorii de sarcini sunt:
- reglarea,
- încercarea,
- învăţarea/programarea,
- schimbarea procesului/sculelor,
- pornirea,
- modificarea modului de funcţionare,
- alimentarea, descărcarea produsului din maşină,
- oprirea,
- oprirea de urgenţă,
- repornirea după o oprire neprogramată,
- depistarea defectelor,
- curăţarea,
- reparaţia şi întreţinerea planificată,
- reparaţia şi întreţinerea neplanificată.
Cele mai des răspândite pericole mecanice care sunt prezente la maşini se pot regăsi
evidenţiate în diversele standarde de securitate a maşinilor.

Mişcările (elementelor mobile) desfăşurate în zonele de pericol mecanic au fost

denumite mişcări periculoase.
 Prin urmare riscurile mecanice sunt reprezentate, în general, de purtatorii de
energie cinetică ai unui echipament tehnic, respectiv de elementele aflate în miscare ale
acestuia, numite elemente periculoase, iar accidentarea se produce prin contactul
executantului cu un element periculos.

Spaţiul situat în interiorul sau împrejurul unui echipament tehnic în care prezenţa
oricărei persoane o expune pe aceasta riscului de accidentare mecanică este numit zonă de
risc mecanic sau zonă de pericol mecanic.

Zonele de pericol mecanic pot avea configuraţiile cele mai diverse.

Ele se manifestă în cazul mişcării de rotaţie ale unui singur element, ale mai multor
elemente, al mişcărilor de translaţie şi al celor combinate.
Dintre parametrii care pot determina caracterul periculos menţionam:
- valorile ridicate ale turatiilor sau vitezelor de translatie ale elementelor în miscare;
- masele mari ale elementelor aflate în miscare;
- valorile momentelor de torsiune;
- valorile fortelor de actionare ale elementelor în miscare;
- amplitudinea mişcărilor;
- forma şi rugozitatea suprafeţelor elementelor aflate în mişcare;
- modul de fixare a pieselor aflate în rotaţie;
- distanta între partea rotitoare si partea fixă;
- distanta minima dintre partea mobilă şi partea fixă;
- jocul componentelor;
- dimensiunile deschiderilor etc.

Caracteristicile enumerate, precum şi altele asemănătoare, trebuie considerate, analizate

şi apreciate, de la caz la caz, pentru fiecare element mobil al echipamentului tehnic, precum şi
pentru zonele de pericol mecanic.

2.4.1.3. RISCURI GENERATE DE SUPRAFEŢELE SAU CONTURURILE

PERICULOASE

Prin natura şi forma lor aceste suprafețe pot fi:

- înţepătoare,
- tăioase,
- alunecoase,
- abrazive,
- adezive.
Prin contactul dintre executant și diversele părți ale mijloacelor de producție sau
obiectelor muncii care prezintă asemenea caracteristici se pot produce vătămări cauzate de
tăiere, înţepare, zgâriere, alunecare şi cădere, care pot duce la fracturi, luxații, etc.

2.5. RISCURI GENERATE DE UTILAJELE SUB PRESIUNE SAU VID

Acestea pot genera în cazul supra-presiunii explozii, iar în cazul lucrului în vid implozii.
Principalele utilaje şi instalaţii care lucrează sub presiune sunt:
 compresoarele,
 autoclavele şi
 recipientele-butelie de gaze comprimate.

Tipuri de compresoare

Autoclava pentru sterilizare Principiul de funcţionare al unei autoclave

 Autoclave folosite in diferite domenii industriale

Butelii pentru diferite gaze Schimbator de caldura

 Explozia unor cisterne cu azot lichid in Rusia, 2014

Pericolul de explozie, în cazul recipientelor-butelie sub presiune, este deosebit de mare la

temperaturi ridicate (în cazul amplasării acestora în apropierea unor surse de căldură). De
asemenea, dacă în recipientele sub presiune se depozitează substanţe puternic corozive, există
riscul producerii unor neetanşeitati care pot conduce la explozii.
Principalele cauze potenţiale ale accidentelor la utilajele sub presiune sunt:
- dimensionarea necorespunzatoare a utilajelor, în raport cu condiţiile de lucru;
- umplerea necorespunzatoare a autoclavelor şi recipientelor butelie (lipsa unui spaţiu de
siguranţă suficient de mare, necesar în cazul dilatării continutului, ca urmare a unor creşteri
necontrolate ale temperaturii) ;
- lipsa aparatelor de măsură şi control ale presiunii şi temperaturii (manometre,
termometre) ;
- lipsa dispozitivelor de siguranţă (discuri de explozie, supape de siguranta, membrane de
siguranta, capace de protectie etc.) ;

Butelie de oxigen echipată cu reductor

de presiune
 - manevrarea necorespunzatoare a recipientelor, lovirea unuia de celalalt sau de obiecte
tari, rasturnarea, supunerea lor la trepidatii;
- pastrarea buteliilor la soare, în apropierea surselor de caldura sau în locuri cu substante
corosive;
- depozitarea în aceeaşi încăpere a recipientelor-butelie care conţin substanţe
incompatibile (oxigen şi hidrogen, oxigen şi amoniac, amoniac şi clor, clor şi hidrogen, clor şi
oxigen etc.);
- deschiderea bruscă a ventilului buteliilor şi recipientelor;
- introducerea gazelor comprimate în recipiente butelie, în vase de sticlă sau alte
recipiente care funcţionează la presiuni mai reduse;
- defecţiuni ale reductoarelor de presiune;
- ungerea ventilelor şi a manometrelor de la recipientele care contin oxigen cu uleiuri sau
grăsimi.
Instalaţiile, utilajele şi aparatura care lucrează sub vid pot, de asemenea, să constituie
surse generatoare de factori de risc de accidentare. Riscurile de implozie apar cel mai frecvent în
următoarele cazuri:
- defecte ale materialului (tensiuni remanente sau neregularităţi structurale);
- neetanşeităţi ale instalaţiilor, în special când se lucrează cu produse care, în contact cu
aerul, formează amestecuri explozive;
- lipsa unor paravane de protecţie sau coşuri de protecţie în caz de implozie;
- reducerea bruscă a presiunii în instalaţie;
- vibraţia puternică a recipientelor sub presiune redusă;
- variaţii bruşte de temperatură şi presiune în instalaţii;
- încălzirea cu flacară a aparatelor de distilare în vid.
Atât în cazul exploziilor cât şi al imploziilor, vătămarile produse constau, în general, în
mutilări parțiale sau totale ale victimei.