BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

CURS 5

FACTORI DE RISC CHIMIC SPECIFICI MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

5.1. GENERALITĂŢI. DEFINIŢII. CLASIFICĂRI

Milioane de lucrători din UE sunt potențial expuși la substanțe chimice periculoase într-
un număr mare de sectoare, inclusiv industriile manufacturiere și de servicii, agricultură, servicii
de sănătate și educație.
Substanţele chimice, cum ar fi produsele farmaceutice, cosmetice sau cele care contribuie
la siguranţa alimentară, prezintă numeroase beneficii pentru sănătatea populaţiei şi pentru
calitatea vieţii, în general. În acelaşi timp însă, produsele chimice pot prezenta riscuri pentru
atât pentru sănătatea umană cât şi pentru mediu. Astfel, riscurile chimice nu se limitează
numai la incinta întreprinderii, ci se extind şi în vecinătatea acesteia, apropiată sau îndepărtată,
din cauza impactului pe care activităţile intreprinderii îl pot avea asupra mediului: incendiu,
explozie, poluarea aerului, solului şi pânzelor freatice.

Substanţă – element chimic şi compuşii săi în stare naturală sau obţinuţi printr-un
proces de producţie, conţinând orice aditiv necesar pentru protejarea stabilităţii
produsului şi orice impuritate care derivă din procedeul utilizat, exceptând orice solvent
care poate fi separat fără a afecta stabilitatea substanţei şi fără a-i modifica compoziţia

Substanţele şi preparatele periculoase sunt următoarele:

 substanţe şi preparate explozive: substanţele si preparatele solide, lichide, pastoase
sau gelatinoase, care pot sa reacţioneze exoterm in absenta oxigenului din atmosfera,
producand imediat emisii de gaze, si care, in condiţii de proba determinate,
detonează, produc o deflagraţie rapidă sau sub efectul căldurii explodează cand sunt
parţial inchise;
 substanţe si preparate oxidante: substanţele si preparatele care in contact cu alte
substanţe, in special cu cele inflamabile, prezintă o reacţie puternic exoterma;
 substanţe si preparate extrem de inflamabile: substantele si preparatele chimice
lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut si cu un punct de fierbere scăzut,
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
precum si substantele si preparatele gazoase care sunt inflamabile in contact cu aerul
la temperatura şi la presiunea mediului ambiant;
 substanţe si preparate foarte inflamabile:
• substantele si preparatele care pot sa se incalzeasca si apoi sa se aprinda in
contact cu aerul la temperatura ambianta, fără aport de energie; sau
• substantele si preparatele solide care se pot aprinde cu usurinta după un scurt
contact cu o sursa de aprindere si care continua sa arda sau sa se consume si
după indepărtarea sursei;
• substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut; sau
• substantele si preparatele care in contact cu apa sau cu aerul umed emana gaze
foarte inflamabile in cantităţi periculoase;
 substanţe şi preparate inflamabile - substantele si preparatele lichide cu un punct de
aprindere scăzut;
 substanţe si preparate foarte toxice - substantele si preparatele care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanata în cantităţi foarte mici pot cauza moartea sau afecţiuni
cronice ori acute ale sănătăţii;
 substanţe şi preparate toxice - substantele şi preparatele care prin inhalare, ingestie
sau penetrare cutanată în cantităţi reduse pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori
acute ale sănătăţii;
 substanţe şi preparate nocive - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie
sau penetrare cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;
 substanţe şi preparate corosive - substanţele şi preparatele care în contact cu
ţesuturile vii exercită o acţiune distructivă asupra acestora din urmă;
 substanţe şi preparate iritante - substanţele şi preparatele necorosive care prin
contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reacţie
inflamatorie;
 substanţe şi preparate sensibilizante - substanţele şi preparatele care prin inhalare
sau penetrare cutanată pot da naştere unei reacţii de hipersensibilizare, iar în cazul
expunerii prelungite produc efecte adverse caracteristice;
 substanţe şi preparate cancerigene - substanţele şi preparatele care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot determina apariţia afectiunilor cancerigene ori pot
creste incidenţa acestora;
 substanţe şi preparate mutagene - substanţele şi preparatele care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot cauza anomalii genetice ereditare sau pot creste
frecvenţa acestora;
 substanţe şi preparate toxice pentru reproducere - substanţele şi preparatele care
prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot produce ori pot creşte frecvenţa
efectelor nocive neereditare asupra produsului de concepţie sau care pot dăuna
funcţiilor ori capacităţilor reproductive masculine sau feminine;
 substanţe şi preparate periculoase pentru mediu - substanţele şi preparatele care,
folosite in mediu, ar putea prezenta sau prezintă un risc imediat ori intârziat pentru
unul sau mai multe componente ale mediului.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

substanţe şi preparate explozive

substanţe si preparate oxidante

substanţe si preparate extrem de inflamabile

substanţe si preparate foarte inflamabile

substanţe şi preparate inflamabile

substanţe si preparate foarte toxice

substanţe şi preparate toxice

SUBSTANŢELE ŞI
PREPARATELE substanţe şi preparate nocive
PERICULOASE

substanţe şi preparate corozive

substanţe şi preparate iritante

substanţe şi preparate sensibilizante

substanţe şi preparate cancerigene

substanţe şi preparate mutagene

substanţe şi preparate toxice pentru reproducere

substanţe şi preparate periculoase pentru mediu

 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

Agent chimic este definit ca fiind orice element sau compus chimic, ca atare sau
în amestec, în stare naturală sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv ca deşeu, din orice
activitate, indiferent dacă este sau nu produs intenţionat şi este sau nu plasat pe piaţă.

Agentul chimic periculos este definit la modul general ca fiind orice substanţă
sau preparat care, din cauza proprietăţilor fizico-chimice sau toxicologice şi a modului de
folosire sau prezenţei acestora la locul de muncă, prezintă risc pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor.

Definiții conform art. 5 din HG 1218/2008

Agentul chimic periculos este definit în concordanţă cu criteriile din Legea 451/2001 ca
fiind:
 a. orice agent chimic care întruneşte criteriile de clasificare ca substanţă periculoasă în
conformitate cu criteriile din Regulamentul CE nr. 1272/2008 al Parlamentului European
si al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548 CEE şi
199/45/CE precum şi de modificare a Regulamentului CE nr. 1907/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, şi cu HG nr. 1408/2008 privind clasificarea şi etichetarea
substanţelor periculoase, fie că acea substanţă este clasificată în temeiul actelor
normative menţionate sau nu, cu excepţia substanţelor care întrunesc numai criteriile de
clasificare ca fiind periculoase pentru mediu;
 b. orice agent chimic care întruneşte criteriile de clasificare ca preparat periculos în
sensul Regulamentul CE nr. 1272/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu
prevedereile HG nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la
introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase, indiferent că acel amestec sau preparat
este clasificat în temeiul actelor normative menţionate sau nu, cu excepţia acelora care
întrunesc numai criteriile de clasificare ca fiind periculoase pentru mediu;
 c. orice agent chimic care, cu toate că nu întruneşte criteriile de clasificare ca fiind
periculos în conformitate cu punctele a. şi b., poate prezenta un risc pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor din cauza proprietăţilor sale fizico-chimice, chimice sau
toxicologice şi modului în care este utilizat sau este prezent la locul de muncă, inclusiv
orice agent chimic căruia i s-a atribuit o valoare limită de expunere profesională în
temeiul articolului 3 (art.10 din HG nr. 1218/2006).

Conform Art. 5. din HG nr. 1093/2006 - termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. agent cancerigen:
a) o substanţă care corespunde criteriilor de clasificare în categoria 1 sau 2 de agenţi
cancerigeni, astfel cum sunt prevăzute la anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.
490/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b) un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevazute la lit. a), atunci când
concentraţia uneia sau a mai multor astfel de substanţe corespunde cerinţelor impuse în materie
de limite de concentraţie pentru clasificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi
cancerigeni, astfel cum sunt prevazute fie in Anexa nr. 2 la Normele metodologice etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea
Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la Normele
metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase,
aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 92/2003, atunci cand substanţa sau substanţele nu
figurează în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 490/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, sau nu prevazute în această limite de concentraţie;
c) o substanţă, un preparat sau un procedeu, prevazute în anexa nr. 1, precum şi o
substanţă sau un preparat care este degajat printr-un procedeu prevazut în această anexă;

2. agent mutagen:
a) o substanţă care corespunde criteriior de clasificare în categoria 1 sau 2 de agenţi
mutageni, astfel cum sunt prevazute la anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.
490/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b) un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevazute la lit. a), atunci cand
concentraţia uneia sau a mai multor astfel de substanţe corespunde cerinţelor impuse în materie
de limite de concentraţie pentru clasificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi
mutageni, astfel cum sunt prevazute fie in anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.
490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie in anexa nr. 1 la Normele metodologice
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, aprobate prin
Hotararea Guvernului nr. 92/2003, atunci cand substanţa sau substanţele nu figurează în anexa
nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau
nu au prevazute în această limite de concentraţie.

Adeseori se consideră că utilizarea agenţilor chimici şi riscurile asociate se limitează la

industriile chimice şi conexe, cum ar fi industria farmaceutică sau industria petrolului, care,
în mod fundamental, sunt acelea care produc agenţii chimici. Această opinie este total eronată,
întrucât, în prezent, utilizarea agenţilor chimici este practic universală, nu numai în procesul de
muncă, dar şi în activităţile casnice, educative şi recreative (care depăşesc domeniul de aplicare
a Directivei 98/24/CE) (HG nr. 1218/2006) sub formă de produse de curăţare, adezivi,
cosmetice etc. Drept urmare, riscurile legate de aceşti agenţi pot fi prezente într-un număr mare
de locuri de muncă atât în industrie cât şi în agricultură sau servicii.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Printre activităţile care, fără a fi propriu-zis „chimice”, au înregistrat în cursul ultimilor
ani cea mai importantă creştere în ceea ce priveşte utilizarea agenţilor chimici, se remarcă în
special:
• construcţiile şi activităţile complementare (tâmplărie, vopsitorie, instalaţii de apă, de gaze,
de electricitate etc.);
• curăţătoriile profesionale, mai ales în mediile industriale şi cele ale anumitor servicii cum
ar fi spitalele pentru care calitatea curăţării este de importanţă critică;
• spitalele, care utilizează numeroşi agenţi chimici cum sunt anestezicele, sterilizantele,
citostaticele etc.;
• industria tratării reziduurilor ale căror reziduuri proprii sunt (sau conţin) adesea agenţi
chimici şi care, în plus, utilizează aceiaşi agenţi chimici încorporându-i în proces în
vederea obţinerii rezultatelor dorite;
• agricultura, în special agricultura intensivă în cadrul căreia este foarte frecventă
combinarea utilizării de incinte de cultură închise sau semiînchise (sere) cu utilizarea
masivă de agenţi chimici din diverse tipuri, în special pesticide.
În cele din urmă, se menţionează un ansamblu neexhaustiv de activităţi „non-chimice” în
care utilizarea agenţilor chimici este foarte frecventă:
• industrii mecanice
• ateliere auto - vopsitorii
• imprimerii
• farmacii
• laboratoare
• restaurarea de opere de artă
• saloane de coafură.

Valoare limită - cu excepţia cazului in care se prevede altfel, limita mediei ponderate in
timp a concentraţiei agentului cancerigen sau mutagen in aer in zona de respiraţie a lucrătorului,
pe o perioada de referinţa specificată în prezenta hotărâre (HG nr. 1093/2006).
Zona de respiraţie a lucrătorului - zona de formă emisferică, situată la nivelul feţei
lucrătorului, având raza de 0,3 m, măsuraţi de la mijlocul unei linii imaginare ce uneşte urechile.
Fracţie respirabilă = fracţiunea respirabilă – fracţiunea masică a particulelor inhalate
care pătrunde până la căile neciliate – alveole, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de
15 µm.
Fracţie inhalabilă = fracţiunea inhalabilă - fracţiunea masică din totalul de particule în
suspensie în aer care este inhalată pe nas şi pe gură, particule cu diametrul aerodinamic mai mic
de 100 µm.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

Industria Chimică

Industria Farmaceutică

Industria Petrolului

Industria tratării reziduurilor

Construcţiile şi activităţile
complementare

Curăţătoriile profesionale, mai

ales în mediile industriale
DOMENII DE
ACTIVITATE
UNDE SUNT
UTILIZAŢI Spitalele
AGENTI CHIMICI
PERICULOŞI Agricultura si in special
agricultura intensivă

Industrii mecanice

Ateliere de restaurare

Imprimerii

Saloane de coafură

Ateliere auto, vopsitorii,

spălătorii

5.2. Clasificarea agenţilor chimici periculoşi

 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
La locul de muncă angajaţii pot fi expuşi la acţiunea agenţilor chimici periculoşi, fie
accidental (explozii, incendii, deteriorări de conducte sau rezervoare etc.), fie în mod curent în
timpul utilizării, manipulării sau transportului. Există mai multe criterii de clasificare a agenţilor
chimici periculoşi.
Unul dintre criteriile de clasificare este în funcţie de modul lor de utilizare. Astfel,
agenţii chimici periculoşi pot fi:
 utilizaţi ca mijloace de producţie în procesul de muncă;
 generaţi în procesul de muncă, intenţionat sau accidenal, permanent sau
ocazional, sub formă de:
- produse finite/secundare;
- emisii în mediul de lucru;
- deşeuri sub forma de resturi lichide, gazoase, solide, pastoase.
Agenţii chimici periculoşi pot fi întâlniţi sub formă de produse ca:
 materii prime;
 produse intermediare;
 produse finite;
 reziduuri.
Un alt criteriu de clasificare a agenţilor chimici este forma de agregare sub care află.
Agenţii chimici periculoşi se pot afla sub formă:
 gazoasă sau vapori: oxigen, monoxid de carbon, azot, clor, vapori de solvenţi
etc.
 lichidă: soluţii acide, bazice, solvenţi organici , etc.
 solidă: oxid de calciu (var nestins), hidroxid de sodiu (sodă caustică), oxid de
siliciu (nisip), etc.
 materii în suspensie:
 pulberi: suspensie de materii solide în aer, rezultată din procese mecanice sau
prin turbionare (variaţie ondulatorie a suspensiilor în funcţie de vectorul de
viteză);
 fumuri : suspensie de materii solide în aer, rezultată din procese termice şi/sau
chimice;
 ceaţă (aerosoli): suspensie de materii lichide în aer, produsă prin condensare
sau dispersie.
În funcţie de poziţia în material agenţii chimici periculoşi pot fi şi:
 Substanţe care se află pe suprafaţa unui material. Un exemplu în acest sens
sunt substanţele de combatere a dăunătorilor cu care sunt trataţi puieţii dintr-o pepinieră, care pot
provoca leziuni celor care se ocupă de manipularea acestora.
 Substanţe care se află în interiorul unui material şi îi expun la riscuri pe cei
care-l manipulează sau îl prelucrează. De exemplu, substanţa cu care este impregnat lemnul
poate fi eliberată în procesul de prelucrare.
 Substanţele chimice care în mod normal nu sunt periculoase dar care, în
urma unor transformări suferite în timpul procesului de producţie, pot deveni periculoase.
Exemple în acest sens sunt: pulberea rezultată în urma prelucrării blocurilor de piatră cu
concentraţie mare de cuarţ sau emanarea de gaze periculoase ca urmare a încălzirii unui material
plastic.
Un alt criteriu de clasificare a agenţilor chimici este în funcţie de gradul de toxicitate.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Toxicitatea agenţilor chimici se apreciază în funcţie de doza letală stabilită prin teste de
laborator asupra animalelor. Parametrii cei mai folosiţi pentru a cuantifica rezultatele testelor
sunt:
- LD = doza care a provocat moartea a 50% din populaţia testată. Se exprimă în mg
50
substanţă/Kg.de corp al animalului testat.
- LC = concentraţia unei substanţe care a provocat moartea a 50% din populaţia
50
testată, care a fost expusă o perioadă determinată. Se exprimă în mg substanţă/ l aer.
Pentru clasificarea agenţilor chimici din punct de vedere al toxicităţii s-au stabilit
următoarele valori prezentate în tabelul 1:

Tabelul 1.
Categoria de agent LD50 (adm.orală la LD50 (abs.prin piele la LC50 aer (abs.prin
chimic şobolani) mg/Kg corp iepuri) mg/Kg corp piele la şobolani
timp de 4 ore) mg/l
Foarte toxic <25 <50 <0,25
Toxic 25-200 50-400 0,25-1
Nociv/ Vătămător 200 - 2000 400 - 2000 1-5

Toxicitatea este generală, dacă efectul agenţilor chimici se manifestă nediferenţiat asupra
organelor. Atunci când toxicitatea se manifestă asupra unui număr restrâns de organe acestea se
numesc organe ţintă.
Organele ţintă sunt organele asupra cărora efectul toxic al unei substanţe se manifestă
cel mai pregnant.
Din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă este important de ştiut care sunt
tipurile de pericole potenţiale asociate unui agent chimic. Acest fapt a impus o clasificare a
agenţilor chimici care să evidenţieze tocmai aceste aspecte.
Pentru fiecare clasă de agenţi chimici au fost stabilite:
- denumirea, printr-un termen consacrat (din păcate, din cauza traducerilor, în legislaţia
română există neconcordanţe de termeni între documente) ;
- definiţia, care precizează tipurile de substanţe încadrabile în clasa respectivă;
- simbolul grafic de avertizare, pentru a permite o identificare sigură şi rapidă a clasei
căruia îi aparţine un agent chimic. Simbolul grafic de avertizare cuprinde :
- simbolul de pericol, constituit dintr-o pictogramă;
- semnul grafic, constituit dintr-o literă, o literă şi semnul +, sau două litere(dintre care
prima majusculă). Semnul grafic contribuie la identificarea neechivocă a calselor de agenţi
chimici care au acelaşi simbol grafic;
- inscripţionarea semnificaţiei acestuia, constituită din unu sau doi termeni ce descriu
pericolul. În general, termenii din inscripţionare coincid cu denumirea clasei de agenţi chimici,
conform definiţiei.
În unele cazuri acelaşi simbol este folosit pentru mai multe clase de agenţi, de exemplu
simbolurile pentru clasele de substanţe toxice sau nocive se aplică şi substanţelor ce aparţin
claselor: sensibilizante, cancerigene, mutagenice, toxice pentru reproducere (vezi tabelul 1).

PRINCIPALELE TIPURI DE PERICOLE CHIMICE ŞI SIMBOLURILE LOR

 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Tabelul 1
Simbol grafic Descrierea riscurilor
de avertizare
T+ Foarte toxice - substanţele şi reparatele Aceste substanţe pot provoca, în
care prin inhalare, ingestie sau penetrare funcţie de cantitate, efecte
cutanată în cantităţi foarte mici pot cauza ireversibile după o singură
moartea sau afecţiuni cronice expunere, efecte grave asupra
Foarte toxic ori acute ale sănătăţii; sănătăţii după expunere
Exemple: acid cianhidric, anhidridă repetată sau prelungită, cât şi
arsenioasă,Paration efecte mutagene cancerigene
sau teratogene prin inhalare,
T Toxice - substanţele şi preparatele care înghiţire sau pătrundere prin
prin inhalare, ingestie sau penetrare piele.
cutanată în cantităţi reduse pot cauza
moartea sau afecţiuni cronice ori Unul din cele trei simboluri se
Toxic acute ale sănătăţii; poate utiliza şi pentru substanţele
Exemple: metanol, benzen, fenol şi preparatele sensibilizante,
Xn Nocive - substanţele şi preparatele care cancerigene, mutagenice sau
prin inhalare, ingestie sau penetrare toxice pentru reproducere.
cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni
cronice ori acute ale sănătăţii;
Nociv Exemple: etilenglicol, xilen
C Corozive - substanţele şi preparatele care în contact cu ţesuturile vii exercită o
acţiune distructivă asupra acestora din urmă;
Exemple: acid clorhidric cu concentraţie mai mare de 25 %, hidroxid de sodiu
(soda caustica) cu concentraţie peste 2 %.
Coroziv
Xi Iritante - substanţele şi preparatele necorosive care prin contact imediat,
prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o inflamaţie; Pot
provoca inflamaţia a tegumentelor, mucoaselor, căilor respiratorii, alergii
(substanţe sensibilizante), eczeme
Iritant Exemple: amoniac între 5 şi 10 %, acid clorhidric între 10 şi 25 %, acrilaţi
F+ Extrem de inflamabile: substanţele şi preparatele chimice lichide cu un punct
de aprindere foarte scăzut şi cu un punct de fierbere scăzut, precum şi
substanţele şi preparatele gazoase care sunt inflamabile în contact cu aerul la
temperatura şi la presiunea mediului ambiant; Se pot aprinde sub acţiunea
Extrem unei surse de energie (flacără, scânteie etc.) chiar la temperaturi sub 0oC
Inflamabil Exemple: hidrogen, acetilena, eter etilic.
F Foarte inflamabile: substanţele şi preparatele care pot să se încălzească şi apoi
să se aprindă în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie;
sau substanţele şi preparatele solide care se pot aprinde cu uşurinţă după un
scurt contact cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se consume
Foarte şi după îndepărtarea sursei; sau substanţele şi preparatele lichide cu un punct de
Inflamabil aprindere foarte scăzut; sau substanţele şi preparatele care în contact cu apa sau
cu aerul umed emană gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase;
Exemple: acetona, alcool etilic.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Inflamabile - substanţele şi preparatele lichide cu un punct de aprindere scăzut;
Inflamabil Pot să se aprindă sub acţiunea unei surse de energie (flacără, scânteie etc.)
Exemple: white-spirit.
E Explozive: substanţele şi preparatele solide, lichide, păstoase sau gelatinoase,
care pot să reacţioneze exoterm în absenţa oxigenului din atmosferă, producând
imediat emisii de gaze, şi care, în condiţii de probă determinate, detonează,
produc o deflagraţie rapidă sau sub efectul căldurii explodează când sunt parţial
Exploziv închise; Pot exploda fie în prezenţa unei flăcări, fie prin lovire sau frecare.
Exemple: nitroglicerină.
O Oxidante: substanţele şi preparatele care în contact cu alte substanţe, în special
cu cele inflamabile, prezintă o reacţie puternic exotermă; Pot elibera oxigen,
putând provoca sau întreţine arderea substanţelor corozive.
Exemple: cloraţi, acid azotic peste 70 %, peroxizi.
Oxidant
<<N Periculoase pentru mediul înconjurător - substanţele şi preparatele care,
introduse în mediulînconjurător, ar putea prezenta sau prezintă un risc imediat
ori întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului înconjurător.
Întrând în mediu, poate prezenta un pericol imediat sau în timp pentru
mediul acvatic, sol, atmosferă sau natură în general
Exemple:lindan
Periculos
pentru
mediul
înconjurător

5.3. Pericole asociate substanţelor şi agenţilor chimici periculoşi

5.3.1. Efectele expunerii la agenţii chimici periculoşi

Pentru a aprecia importanţa expunerii la agenţi chimici este suficient să fie amintite
câteva dintre caracteristicile acestora:
 sunt foarte răspândiţi - sunt utilizaţi pe scară foarte largă, pot fi întâlniţi în orice loc de
muncă, de la birourile în care funcţionează un copiator până la marile concerne
industriale;
 sunt foarte numeroşi şi variaţi – conform ultimelor estimări numărul agenţilor chimici
care se află în prezent pe piaţă este de o sută de mii;
 pot migra, uneori pe distanţe foarte mari de la sursă, în funcţie de curenţi de aer,
configuraţia terenului şi natura agentului chimic, etc;
 se pot acumula:
- în spaţiu (în special în zone închise, neventilate);
- în organism (unele substanţe nu se acumulează în ţesuturi şi se elimină foarte greu
sau nu se mai elimină).
 au o gamă foarte largă de efecte:
- asupra stării de sănătate (efecte toxicologice);
- asupra mediului (efecte ecotoxicologice, etc);
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
- alte efecte (incediu, explozii, corozivitate);
 prezintă incompatibilităţi: substanţe a căror prezenţă simultană în mediul de muncă, la
depozitare sau transport trebuie evitată deoarece prin reacţiile dintre ele rezultă compuşi
foarte toxici/inflamabili/explozivi;
 prezintă efect sinergic: efectul mai multor noxe asupra aceluiaşi organ se cumulează.
Agenţii chimici periculoşi prezenţi în mediul de muncă pot constitui factori de risc adică
pot provoca accidente de muncă şi/sau îmbolnăviri profesionale . Aceştia sunt denumiţi noxe
profesionale.
Agenţii chimici periculoşi pot provoca unul sau mai multe din următoarele efecte:
 intoxicaţii
 iritaţii
 incendii
 arsuri
 explozii
 leziuni
Poate fi afectat personalul care lucrează:
 în secţiile de producţie;
 la ambalare;
 în depozite;
 la întreţinere;
 la curăţenie;
 subcontractanţi.
Unele îmbolnăviri, determinate de expunerea la agenţi chimici periculoşi în mediul de
muncă au loc rapid (intoxicaţii acute), altele apar după un timp lung de expunere (boli
profesionale cronice).
Exemple în acest sens :
Expunerea pe o durată mică la vapori de benzen produce dureri de cap, vâjâieli în
urechi, iar expunerea timp îndelungat poate provoca cancer;
Expunerea, o perioadă lungă la pulberi ce conţin crom hexavalent poate cauza leziuni
ale mucoaselor căilor respiratorii sau chiar cancer.
Efectul asupra personalului depinde de:
 agentul chimic periculos prezent;
 nivelul de expunere (concentraţia agentului chimic în mediul de muncă);
 timpul de expunere al lucrătorului.
Un agent chimic periculos poate provoca riscuri de îmbolnăvire profesională sau
accidente de muncă prin:
 proprietăţi toxicologice, spre exemplu, substanţele foarte toxice, toxice, nocive,
corozive, iritante, care provoacă alergii, substanţele care provoacă cancer, sterilitate sau
malformaţii congenitale. În această categorie intră şi substanţele care pot provoca eczeme în
urma unui contact prelungit cu pielea. Concentraţiile mari de pulberi pot avea efecte nocive
pentru căile respiratorii, chiar şi în cazurile în care compoziţia lor chimică nu este clasificată
drept periculoasă;
 temperatură ridicată şi/sau scăzută, spre exemplu, apa fierbinte şi aburul
fierbinte sau stropii de metal fierbinte care se pot forma;
 radioactivitate, spre exemplu, deşeurile radioactive, care necesită condiţii
speciale de securitate în muncă;
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
 inflamabilitate, explozivitate, instabilitate, reactivitate etc.
 înlocuirea oxigenului din aer, spre exemplu, azotul care în principiu nu este
periculos, atunci când concentraţia sa depăşeşte proporţia naturală din aer, scade proporţia de
oxigen şi aerul respirat devine sufocant. Compoziţia aerului se poate modifica şi în urma unor
procese chimice sau biologice care consumă oxigen.
Exemple de agenţi chimici ce pot deveni periculoşi prin creşterea riscului de incendiu,
explozie sau altă reacţie chimică periculoasă:
 vaporii multor solvenţi organici se aprind uşor şi pot cauza explozii;
 hidrogenul acumulat în timpul încărcării acumulatorilor cu plumb, poate da
naştere unei atmosfere potenţial explozivă;
 anumite metale, de exemplu zincul, intrat în reacţie cu acizii în cazul unei
acoperiri galvanice conduce la formarea de hidrogen favorizează apariţia unei atmosfere
potential explozive;
 amestecul de pulberi de lemn şi aer din instalaţia de ventilaţie, poate fi aprins de
o scânteie produsă de o piatră sau un şurub care a pătruns în instalaţia de ventilaţie;
 vaporii de tricloretilenă, în cazul sudurii, sau a altor lucrări la cald, pot forma
fosgen, un gaz foarte toxic;
 la sudarea materialelor inoxidabile se formează fum de sudură care conţine
printre altele crom şi nichel toxic.

5.3.2. Valori limită de expunere profesională pentru agenţii chimici

În practică respectarea valorilor limită trebuie să fie un obiectiv minimal, angajatorul

având obligaţia să reducă nivelul de expunere la cea mai mică valoare ce poate fi practic atinsă.
Valorile limită de expunere profesională sunt utilizate în evaluarea calităţii aerului la
locul de muncă şi pot constitui un punct de plecare în alegerea produsului, a metodei de lucru sau
în dimensionarea dispozitivelor de ventilaţie.
Valoarea limită de expunere nu reprezintă un’’ prag garantat 100%’’ dar dacă este în
mod constant respectată, apariţia unei afecţiuni organice sau funcţionale, ireversibilă sau
prelungită, este improbabilă.
În legislaţia specifică (HG 1218/2006) sunt prezentate:
- valori limită obligatorii naţionale de expunere profesională ale agenţilor chimici
(Anexa 1);
- valori limită biologice (Anexa 2);
- valori limită de expunere profesională pentru pulberi.
Conform reglementărilor în vigoare sunt date următoarele definiţii:
Valoarea limită de expunere profesională (VLEP) - dacă nu se specifică altfel,
reprezintă media ponderată cu timpul, pe o perioadă determinată (durata unui schimb de muncă
sau termen scurt -15 min), a concentraţiei agentului chimic în aer, la nivelul respirator al
angajatului.

Valoarea limită biologică a unui agent chimic - reprezintă concentraţia limită a

agentului în mediul biologic corespunzător, a metabolitului lui sau a indicatorului de efect.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Valoarea limită admisibilă pentru pulberi - concentraţia de pulberi la nivel respirator
al angajatului, corespunzătoare unui schimb (o determinare pe toată durata schimbului de lucru
sau media ponderată cu timpul a mai multor determinări corespunzătoare fazelor tehnologice).
De asemenea Directiva 2000/39/CE stabileşte valori limită de expunere (VLE) orientative
pentru 61 substanţe, Directiva 2006/15/CE pentru 33 substanţe iar Directiva 2009/161/CE pentru
19 substanţe. Toate acestea sunt preluate cu titlu de obligativitate în H.G. nr. 1218/2006
modificată.
Calculul mediei ponderate cu timpul se face cu formula:
VLE = (Σc t ) / (Σ t ),
i i i
unde:
- VLE= valoarea limită de expunere profesională
- c = concentraţia agentului chimic măsurată în faza/operaţia i, cu timpul de execuţie t
i i;
- t = timpul de execuţie al fazei/operaţiei i.
i
Valoarea limită de expunere profesională se exprimă în:
3
- mg /m - pentru gaze, lichide şi pulberi
substanţă aer
3
- nr . fibre / cm - pentru fibre.
. aer
Valorile limită de expunere profesională se măsoară prin metode standardizate sau
omologaze, de către laboratoare autorizate/specializate.
Metodele standardizate de măsurare şi de evaluare a concentraţiilor agenţilor chimici din
aer la locul de muncă în legătură cu valorile limită de expunere profesională se stabilesc în
conformitate cu recomandările practice elaborate de Comisia Europeană.