Procedee artistice

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau
construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri.

Clasificarea :

1. Figuri de stil la nivelul literelor.

- Aliterația
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale
Ex: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate… (“Umbra lui Mircea. La Cozia”, de Grigore
Alexandrescu).
Ex: Prin vulturi vântul viu vuia… (“Nunta Zamfirei “ de George Coșbuc).

- Asonanța
Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor.
Ex: Apele plâng clar izvorând in fântâne… (“Sear ape deal”, de Mihai Eminescu)

- Onomatopeea
Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau
sugerează sunete naturale. 
Ex: Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe.

- Sincopa
Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte.
Ex: dom’le, mulț'im (în loc de mulțumim)

- Afereza
Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
Ex: ’nalt, ’ngrămădeală ( inalt, ingramadeala)

- Apocopa
Apocopa constă în căderea unui sunet sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.
Ex: copilu’, săru’ mâna.(copilul, sarut mana)
2. Figuri de stil la nivel morfologic și syntactic.

- Repetiția
Repetiția constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului.
La rândul ei, poate apărea în forma de:

 Anafora - care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor
propoziții în frază, pentru a accentua o anumită idee.

Ex.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie, casa pe care o visase de atâtea ori, casa pe care
de atâtea ori o desenase, casa perfectă; casa pe care nu și-o putea însă permite.

 Epifora - care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții
la sfârșit de frază.

Ex.: În guvern se fură, în parlament se fură, în justiție se fură, până și din Biserică se fură.

 Anadiploza - care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.

Ex.: Au năpustit în biroul directorului angajații, angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.

 Antanaclaza - care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt,
figură de stil bazată pe polisemie și omonimie.

Ex.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț.

- Enumerația
Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între
termenii enumerării este una de coordonare.
Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de:

 Polisindet - enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții.

Ex.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții, nici singură nu vrea să stea.

 Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare.

Ex.: Fata asta este și inteligentă, și frumoasă, și harnică, și tot ce-ți poți dori.

- Asindet
Asindetul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții.
Ex.:Toți, politicieni, manifestanți, polițiști, au cântat împreună până au răgușit.

- Elipsa
A nu se confunda cu elipsa, o curbă geometrică plană.
Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț, pentru că este neesențială sau se poate
deduce din context.
Ex.: Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea derivă direct din primul. (se evită repetarea
cuvântului motiv).

- Inversiunea
Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit
termen.
Ex: Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe. 
Deșteptul copil a luat nota 10.

- Hiperbatul
Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea
atenției este plasat în final.
Ex.: Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba, va afla acum: discutam despre rolul
Bisericii în stat.

- Apostrofa
Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau
absent) o întrebare, afirmație sau exclamație.
Ex.: Campania lor a avut rezultate foarte bune, dar cred oare domnii directori ai companiei că ne
pot minți pe față?

- Interogația (întrebarea) retorică

Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins
sau sugerat în enunț.
Ex.: Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?

- Invocația retorică
Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității, muzelor sau unor persoane reale pentru a
cere ajutor.
Ex: Cum nu vii tu,Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.
3. Figuri de stil la nivel semantic sau figure de cuvant.

- Comparația
Comparația este figura de stil ce constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul
evidențierii primului termen, dar nu se poate scrie decât sub forma epitetului personificator pentru a
se alătura figurii de stil.
Originalitatea, poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații, determinate de natura termenilor
care se compară:

 un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic“ (M.

Eminescu, Călin - file din poveste)
 un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M.
Eminescu, Trecut-au anii)
 un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca
un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. Alecsandri, Iarna)
 un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par
ca veacuri“ (M. Eminescu, O, rămâi)

- Metafora
Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin
intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea
semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei
analogii.
Metafora din poezia eminesciană „Melancolie”:
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopții moartă.
Această metaforă presupune o comparația inițială: luna ca o regină moartă a nopții,
comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea
lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești, însuși care
apare și în alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, în Scrisoarea I:
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.(...)

- Epitetul
Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv,
adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se
reflectă în simțirea și fantezia scriitorului.
În funcție de termenii din care este alcătuit, epitetul poate fi simplu, dublu sau triplu. Epitetele care
se folosesc de o culoare se numesc „cromatice”.
Ex: (din povestirea Pădurea Petrișorului de Mihail Sadoveanu): „...în vârful căruia săgeta spre cer un
brad vechi, care vestea cel întâi, printr-un șuiet adânc, sosirea vânturilor”.
Epitetul care exprima o însușire umană și are la bază o personificare se numește epitet
personificator. Poate descrie un tablou din natură transfiguarat prin contemplarea sentimentelor
autorului.
- Metonimia
`Metonimia`-figură de stil înrudită cu metafora, care constă în înlocuirea cauzei prin efect, a
efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu
abstractul etc., pe baza unei relații logice:
Ex:”La noi sunt cântece și flori,
Și lacrimi multe, multe…” Goga
Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect; 2) Efectul prin cauza; 3) Denumirea recipientului
în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat.

- Sinecdoca
Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin
folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a materiei din care
este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc.
Astfel, în expresia „50 de capete de vite“, „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul.
În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.“, „creiere“ desemnează oamenii
cu cele mai strălucite minți.

- Personificarea
`Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie
însușiri umane .
Ex: norii plâng; soarele râde; stelele clipesc; păsărelele șoptesc; vântul aleargă; sălciile triste;
pisica vorbește lin.

- Hiperbola
Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorând,
trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.
Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte," ( G.Coșbuc "Pașa Hassan")

- Antiteza
`Antiteza` este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei,
situații. În creația lui M. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă,
Înger și demon, Împărat și proletar.
Exemplu
„Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur – El un suflet apostat.” (M. Eminescu)