Romeo și Julieta

William Shakespeare
ACTUL II, SCENA 2
Romeo!
De ce și pentru ce ești tu Romeo?
Reneagă-ți tatăl! Leapădă-al tău nume!
Sau dacă nu, să-mi juri că mă iubești,
Și n-oi mai fi o Capulet!

Dușman.
Doar numele îmi e, căci tu ești tu.
Nu ești un Montague: ești tu! Și ce-i
Un Montague? Nici mână, nici picior,
Nici braț, nici față, nici o altă parte
Din trupul bărbătesc. Alege-ți altul!
Ce preț are un nume? Trandafirul;
Oricum i-ai spune, tot așa-și împarte
Mireasma dulce. Astfel și Romeo,
De l-ar chema oricum, ar răspândi
Aceeași dulce vrajă ca și-acum,
Când toți îi spun Romeo. O, Romeo!
Romeo, schimbă-ți numele ce nu-i
Nimic din tot ce ai, și-n locul lui
Mă ia întreagă!

Cine ești tu, ce-nvăluit de noapte,

În tainele-mi pătrunzi?
Ah! Nici măcar o sută de cuvinte
De gura ta rostite n-a sorbit
Urechea mea, și-ți recunoaște glasul
Nu ești Romeo, tu? Un Montague?

Cum de-ai pătruns aici și pentru ce?

E zidu-nalt, greu de sărit și locul
Acesta pentru tine-nseamnă moarte
Dacă vreo rudă-a mea te va zări.

De te zăresc aici îți curmă viața.

Cu nici un preț