UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ – ID

TEMĂ DE CONTROL
DISCIPLINA
DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE

TITLUL TEMEI DE CONTROL

PARTIDELE POLITICE ÎN ORDINEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI

CADRU DIDACTIC COORDONATOR: Prof. univ. dr. Guțan Bianca

Lect. univ. dr. Rusu Horațiu

STUDENT: BOROS ( BIRO) VIORICA

ANUL DE STUDIU: I CENTRUL: MIERCUREA CIUC

2019

1
 PARTIDELE POLITICE ÎN ORDINEA CONSTITUȚIONALĂ A
ROMÂNIEI
1. Partidele politice – noțiuni, definiții
Activitatea politică în societate se realizează nu numai prin intermediul statului, a
instituțiilor și organismelor ce țin de acesta, ci și printr-o vastă și complexă rețea de organizații
și instituții extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi și importante sunt partidele politice.
În acceptiunea modernă a termenului, ca instituții politice bine conturate, cu statute și
programe clar fundamentate, cu activitate organizată și permanentă în care au acces toate clasele
și categoriile sociale, cu rol major în organizarea și conducerea societății, partidele politice apar
odată cu societatea modernă, cu capitalismul. Existenta partidelor politice, a partidismului ca
fenomen politic reprezintă un element esențial al vieții democratice.
Partidele politice sunt asociaţii libere ale cetăţenilor al căror scop este definirea şi
exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând ordinea constituţională democratică a
statului şi având vocaţia şi capacitatea guvernării. Datorită funcției lor de reprezentare socială
acumulează și generalizează interesele, nemulțumirile, cerințele și doleanțele sociale. Partidele
sunt cele care creează prin reprezentanții lor aleși instituțiile politice (parlamentul, guvenul,
instituția șefului statului) și tot ele, prin aceiași reprezentanți, le asigură funcționalitatea.
Ca urmare constatăm că de la momentul apariţiei lor, rolul partidelor politice a suferit o
evoluţie spectaculoasă, în special după cel de-al doilea război mondial. Având ca punct de
plecare considerarea partidelor ca reprezentând grupuri, clase, ideologii, ea a ajuns până la
aprecierea că partidele întruchipează statul, națiunea. La început un grup social foarte particular
era denumit partid politic, ignorat de dreptul constituțional. Astăzi, partidele politice au pătruns
în Constituție; beneficiază de libertățile și drepturile consacrate la art. 11 (libertatea de întrunire
și de asociere), precum și la art. 10 (libertatea de exprimare) – subliniază Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Într-o accepțiune largă, un partid politic reprezintă o grupare sau o asociație permanentă
de indivizi uniți în mod liber între ei prin afinităti ideologice și convingeri politice comune,
creată la nivel teritorial pe baza unor principii stricte de organizare și disciplină al cărui scop,
înscris într-un program sau statut, constă în promovarea și înfăptuirea în competiție electorală și
parlamentară cu alte partide, a unei anumite doctrine sau concepții politice privind dezvoltarea
și conducerea unei societăți date. Constituția, reglementând scopurile partidelor politice
stabilește că acestea sunt contribuirea la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor
( art.8).

2
2. Constituționalizarea partidelor politice
Doctrina clasică a remarcat patru „atitudini ale dreptului faţă de partidele politice:
ostilitatea, ignorarea, recunoaşterea şi incorporarea” (Hans Triepel). În regimurile politice
democratice contemporane, relevante sunt ultimele două cazuri: recunoaşterea partidelor
politice şi incorporarea lor în textele constituţionale.
Constituția României postcomuniste – în formula din 1991, reconfirmată cu ocazia
revizuirii din 2003 – se referă extensiv la partidele politice: pluripartismul face parte din
principiile generale ale ordinii constituționale; partidele contribuie la expresia libertăților
cetățenești și participă la funcționarea regimului politic; partidele sunt materie organică și obiect
al justiției constituționale. În ordinea politică proiectată de Constituție, partidele sunt simultan
garanții structurale și instrumente funcționale ale regimului.
Constituția juxtapune partidele politice și pluralismul societății, definindu-l pe cel din
urmă drept „o condiție și o garanție a democrației constituționale“, iar pe primele drept
instrumente de „definire și exprimare a voinței politice a cetățenilor respectând suveranitatea
națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației“ (art. 8). Partidele
politice au sarcina de a nu permite ca voința politică a cetățenilor să contrazică ordinea
constituțională. Pluripartismul constituțional este așadar un dispozitiv de disciplinare a
pluralismului societății. În virtutea acestui rol, partidele politice devin cadrul exercițiului
libertăților fundamentale: referința la partide devine mijlocul prin care sunt formulate și
instituite limitele impuse acestor libertăți. Reluând logica deja prezentă în Decretul-Lege nr. 92
din 1990, partidele sunt reconfirmate ca probă și ca măsură a capacității politice a cetățenilor:
dreptul de a face parte dintr-un partid politic, de care nu se pot bucura „judecătorii Curții
Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte
categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică” (art. 37/40, alin 3) rămâne un
criteriu de eligibilitate (art. 35/37), în vreme ce libera asociere a cetățenilor în partide nu poate
pune în cauză ordinea constituțională. Pluripartismul este suportul organizațional și cadrul
constrângător în care libertățile civile (libertatea de asociere) și politice (dreptul de a fi ales) se
pot manifesta fără ca ordinea constituțională să fie pusă în pericol.
3. Partidele politice în ordinea constituţională a României
3.1 Scurt istoric
Încă din perioada Regulamentelor Organice, în Principatele române Moldova şi Ţara
Românească au apărut forme incipiente de grupare politică similară partidelor.
În perioada revoluţiei din 1848, întâlnim denumirea de „partidă” aplicată grupărilor
revoluţionare (M. Kogălniceanu, Dorinţele partidei naţionale în Moldova, 1848), iar la 1857, se

3
vorbea deja, în Comisia de supraveghere a alegerilor pentru divanurile ad hoc, de existenţa a
două „partide” – cel conservator şi cel naţional.
Partidele politice moderne au luat naştere, în România, abia după 1860, iar la 1866
curentele şi grupările politice erau deja bine definite şi au continuat să se dezvolte în întreaga
perioadă „democratică” a României moderne, adică până în anul 1938.
În România, primul partid politic constituit în mod oficial (anterior au existat anumite
grupări politice) a fost Partidul Liberal ( ulterior denumit Partidul Național Liberal), în 1875. La
scurt timp după aceea, mai precis in 1880, s-a format Partidul Conservator, deși ambele aveau
deja o istorie de 10-15 ani. Aceste două partide au asigurat alternanța la putere până la finele
primului război mondial, când cel de-al doilea dintre ele a dispărut.
În această perioadă, aceste partide au susținut din perspective ideologice și cu metode
politice diferite cauza idealului național și programele de modernizare a vieții social-economice
și culturale a societății românești. Activitatea celor două partide în viața politică românească a
statuat bipartidismul și rotativa guvernamentală ca formulă a sistemului politic cu urmări
benefice pentru evoluția și consolidarea unității statului român modern.
Partidul Național Liberal a fost principala forță politică aflată la guvernare în perioada
1922-1937. El dispunea de cadre administrative cu experiență, de mijloace financiare
însemnate, de elemente logistice bine puse la punct, care au determinat o activitate politică
eficientă și caracteristică liberală a procesului de configurare a democrației românești în
perioada interbelică. Din anul 1924 până la 23 august 1944 Partidul Comunist din România a
activat în ilegalitate, iar în 1947, România a intrat în „umbra” regimului totalitar,
antidemocratic, al partidului unic (partidul comunist).
După evenimentele din decembrie 1989, democratizarea României a însemnat o
adevărată „explozie” a partidelor politice, firească în contextul reafirmării pluralismului politic.
Recunoașterea pluripartidismului a permis crearea cadrului juridic pentru înființarea partidelor
politice și pentru funcționarea lor în condiții de egalitate deplină. În noul climat politic și social,
partidele s-au constituit legal, potrivit Decretului-Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989, considerat
„actul de naștere” al noului sistem partidist. Conform acestuia partidele și-au format cu
rapiditate structuri organizatorice centrale și locale.
3.2 Legislaţia actuală privind partidele politice în România
Partidele politice sunt reglementate, în România, atât de Constituţie (art. 8, art. 40, art.
146 lit. k)), cât şi de o serie de legi organice: Legea nr. 14/2003 privind partidele politice, Legea
334 din 17 iulie 2006 , privind finanţarea partidelor politice, Legile electorale.

4
 Constituţia României stabileşte, în art. 8, principiile organizării şi funcţionării
partidelor politice în România.Art. 8 ali, (1) prevede: „pluralismul în societatea românească este
o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale”.
„Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională,
integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei”-art 8 alin. (2) din Constituție.
Legea partidelor politice - Legea nr. 14/2003 – oferă o reglementare detaliată a
tuturor aspectelor care ţin de înfiinţarea şi funcţionarea partidelor politice, în timp ce finanţarea
acestora face obiectul unei legi organice separate – Legea 334 din 17 iulie 2006, privind
finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.
Articolul 1 al Legii nr. 14/2003 defineşte partidele politice ca fiind asociaţii cu caracter
politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi
exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Sub
aspectul naturii juridice, partidele politice sunt calificate de lege ca fiind persoane juridice de
drept public, însărcinate cu „misiunea constituțională“ de a prezerva „democrația“ instituită de
Constituție (art. 1 și 3) și, pe cale de consecință, supuse unei stricte reglementări. Inserate într-o
viziune productivă asupra democrației postcomuniste, partidele sunt chemate să pună în formă o
societate politică corespunzătoare ordinii constituționale, fabricând voința politică a cetățenilor
în limitele impuse de legea fundamentală.
Fiecare partid politic trebuie să aibă statut şi program politic proprii. Statutul şi
programul politic ale partidului trebuie să fie prezentate în formă scrisă şi aprobate de organele
împuternicite prin statut. În formularea legii din 2003 „prin activitatea lor, partidele politice
promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei
publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează
participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii“ (art. 2).
Partidele dau expresie unei voințe politice al cărei caracter este național nu numai în
conținut, dar și în formă și întindere. Organizate în cadrele administrative ale teritoriului,
partidele trebuie să facă dovada capacității lor de a mobiliza, politiza, articula și reprezenta
societatea în întinderea sa teritorială. Criteriile de constituire ale formațiunilor partizane
impun astfel un număr minim de membri fondatori și o dispunere geografică a acestora
reducând astfel șansele ca partidele să devină purtătoarele unor identități regionale.
Îndeplinirea procedurii de constituire confirmă statutul partidelor de instituții ale
regimului politic constituite prin exercițiul drepturilor cetățenești în vederea legitimării și
prezervării ordinii constituționale. Orice modificare a documentelor pe baza cărora s-a produs

5
înregistrarea, necesită reluarea procedurii. În regimul legii din 2003, în virtutea calității lor de
suport al exercițiului drepturilor politice ale cetățenilor (de a alege și, îndeosebi, de a fi ales),
partidele sunt obligate să-și actualizeze listele de membri în fiecare an preelectoral. De
asemenea, asocierea și, începând cu 2003, reorganizarea (prin comasare, absorbție, fuziune
sau divizare) partidelor, altfel spus orice demers care afectează suportul instituțional al voinței
politice a cetățenilor este supus reglementării legale și monitorizării. Art. 10 al legii stabileşte
elementele de conţinut ale statutului unui partid: denumirea integrală şi denumirea
prescurtată; descrierea semnului permanent; semnul permanent sub formă grafică alb-negru şi
color, în anexă; sediul central; menţiunea expresă că urmăreşte numai obiective politice;
drepturile şi îndatoririle membrilor; sancţiunile disciplinare şi procedurile prin care acestea
pot fi aplicate membrilor; procedura de alegere a organelor executive şi competenţele
acestora; competenţa adunării generale a membrilor sau a delegaţilor acestora; organele
împuternicite să prezinte candidaturi în alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale;
organul competent să propună reorganizarea partidului sau să decidă asocierea într-o alianţă
politică ori în alte forme de asociere; condiţiile în care îşi încetează activitatea; modul de
administrare a patrimoniului şi sursele de finanţare, stabilite în condiţiile legii; organul care
reprezintă partidul în relaţiile cu autorităţile publice şi terţi. Legea cuprinde reguli privind
organele de conducere ale partidelor, soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid,
procedura de înregistrare a partidelor politice, reguli privind modificarea statutului, a
programului politic al partidului, reguli privind asocierea partidelor, precum şi privind
reorganizarea partidelor, reguli privind încetarea activităţii partidelor politice.
Înregistrarea partidelor politice se realizează prin cerere depusă la Tribunalul
Bucuresti , împreună cu actele cerute de lege. Partidul dobândește personalitate juridică de la
data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței privind admiterea cererii de
inregistrare. Asocierea partidelor politice se poate face in alianțe politice ce urmeză să fie
înregistrate la Tribunalul București sau în coaliții care nu sunt supuse înregistrării, de
asemenea, este posibilă reorganizarea partidelor prin comasare, prin absorbție sau fuziune, ori
prin divizare totală sau partială.
Activitatea partidelor politice încetează prin dizolvare ca urmare a unei hotărâri a
Curții Constituționale; prin dizolvare ca urmare a hotărârii Tribunalului Bucuresti;
autodizolvare, hotărâtă de organele competente; reorganizare, în anumite condiții.
Finanţarea partidelor politice este reglementată de Legea nr. 334 din 17 iulie 2006
privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - republicată.
Finantarea activității partidelor politice se realizează numai în condițiile legii. Asigurarea

6
mijloacelor de finanțare a activității partidelor politice trebuie să fie expresia caracterului liber,
egal și sincer al competiției politice.
Organizarea și funcționarea eficientă a partidelor politice depinde, într-o măsură
semnificativă de asigurarea unei susțineri financiare corespunzătoare.
Partidele sunt o piesă a regimului politic atâta vreme cât îndeplinesc activitățile ce le
revin prin lege. Ele se bucură de o susținere publică, materializată în sprijin financiar și logistic
din partea autorităților: în virtutea legii partidelor și, începând din 2003, în virtutea unei legi
( Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale-
abrogată) dedicate care a reglementat în detaliu finanțele partidelor – veniturile pe care acestea
le pot obține și cheltuielile pe care le pot face în mod legitim –, formațiunile politice beneficiază
de spații asigurate de autoritățile centrale și locale, precum și de o subvenție de la bugetul
public. Legea nr. 334/2006 reglementează finanţarea activităţii partidelor politice şi a
campaniilor electorale, precum şi controlul finanţării activităţii partidelor politice şi a
campaniilor electorale. Potrivit reglementărilor Legii nr. 334/2006 principiile finanţării
activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale sunt: principiul legalităţii; principiul
egalităţii de şanse; principiul transparenţei veniturilor şi cheltuielilor; principiul independenţei
partidelor politice şi a candidaţilor faţă de finanţatori; principiul integrităţii competiţiei politice
şi electorale.
Principalele forme de finanţare: cotizaţii ale membrilor, donaţii şi legate, venituri
provenite din activităţi proprii, subvenţii de la bugetul de stat. Legea stabileşte scutirea de
impozite şi taxe a acestor venituri, precum şi plafoane pentru unele categorii de venituri, cum
sunt donaţiile. Partidele politice nu pot accepta donaţii sau servicii prestate cu titlu gratuit de o
autoritate sau instituţie publică, de la o regie autonomă, de la o companie naţională, societate
comercială sau societate bancară cu capital integral sau majoritar de stat şi nici donaţii în bani
din partea unui sindicat.
Sursele proprii de venituri ale partidelor pot rezulta din editarea de publicații, prin
organizarea de întruniri și seminarii cu tematică politică, economică sau socială, acțiuni
culturale, sportive sau distractive, închirierea spaţiilor aflate în patrimoniul propriu, fără a aduce
atingere moralei publice, ordinii sau imaginii partidului politic , dobânzi bancare, precum și din
înstrăinarea bunurilor din patrimoniu, dar numai după cel puțin 10 ani de la primire.
În concluzie, subliniem rolul esenţial pe care îl joacă partidele politice în cadrul
democraţiei constituţionale din România. Prin funcţiile lor specifice, partidele contribuie la
formarea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, precum şi la realizarea raporturilor de
guvernare.

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Moraru – Drept constituțional și institutii politice, Ed. Actamia, Bucuresti, 1998.
2. Puiu Dumitru Bordeiu, Partide politice și grupuri de presiune Ediția Fundației Andrei Șaguna,
Constanța 2005
3. Gheorghe Calcan , Istoria Românilor, Ediția Universității din Ploiești, 2005
4. Constituţia României, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767 din
31.10.2003
5. Legea nr. 14/2003 – Legea partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 25 din 17.01.2003
6. Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a
campaniilor electorale*) - Republicată
7. Suport de curs pentru învăţământul la distanţă- dr. Bianca Selejan Guțan

8
 CUPRINS

1. Partidele politice – noțiuni, definiții..........................................................................2

2. Constituționalizarea partidelor politice......................................................................3
3. Partidele politice în ordinea constituţională a României.............................................3
3.1 Scurt istoric........................................................................................................3
3.2 Legislaţia actuală privind partidele politice în România...................................4
Bibliografie................................................................................................................8