Dimitrie Cantemir s-a născut în satul Silisteni din familia domnitorului

Constantin Cantemir. Și-a pierdut mama devreme. Tatăl, fiind el însuși

analfabet, a invitat profesori greci pentru copii și le-a oferit o educație bună
acasă.

După ce a urcat pe tronul moldovenesc în 1685, Constantin Cantemir,

conform obiceiurilor din acea vreme, a trebuit să-l trimită ostatic pe unul
dintre fiii săi la Istanbul, mai întâi cel mai mare - Antiochus, iar în 1687 [2]
în locul lui cel mai tânăr, Dmitry. (Unele surse indică alte date: 1688 [3] și
1689 [4].) În timpul unui sejur de trei ani în capitala imperiului, Cantemir
și-a îmbunătățit cunoștințele de literatură, filosofie, muzică, turcă, arabă,
persană.

În 1691, Kantemir s-a întors la Iași, iar după moartea tatălui său în 1693 a
fost ales conducător, dar sub presiunea lui Constantin Brancoveanu, a
domnit doar 20 de zile. El s-a întors la Constantinopol, unde a până în
1710. În această perioadă, Cantemir a publicat primele sale lucrări despre
filozofie, etică, muzică, a scris descrierea Moldovei și Turciei.

În 1710, în timpul războiului dintre Turcia și Rusia, Dmitri Cantemir a fost

numit prinț moldovenesc și trebuia să ia parte la ostilități. Speranțele
depuse de curtea turcă asupra lui Cantemir mărturisesc capacitatea sa de a
ascunde planurile. Înca in Constantinopol, a contactat diplomații ruși și a
oferit asistență ambasadorului Tolstoi.