PARTICULARITĂȚI FIZICE ȘI

PSIHOLOGICE ALE COPILULUI PREȘCOLAR

Copilul preșcolar a suscitat intotdeauna un interes deosebit;
datorită faptului că, în genere, el este vioi, vorbește bine și ușor,
stabilește repede relații cu oricine și poate fi ușor antrenat în
diverse activități.
Vârsta preșcolară mică ( de la 3 la 4 ani și jumătate) se
caracterizează printr-o evoluție evidentă de la o stare de relativ
echilibru general în procesul adaptării la condițiile mediului
familial, la o stare de mai mare instabilitate și expansiune.
Copilul devine, in genere, mai autoritar, mișcările sale – mai
sigure, dar și mai brutale și mai stângace în unele studii. La 4 ani
are loc puseu de creștere. Aceasta este vârsta de aur a copilariei.
La 4 ani, deși momentele față de opoziție față de cerințele de
creștere ale adultului sunt mai numeroase, se desfășoară procesul
formării a noi și numeroase insușiri psihice, dintre care mai
semnificative sunt cele legate de creșterea capacităților
simbolistice, a funcțiilor mentale imaginative și a celor de
comunicare. Caracteristica este și creșterea gustului și a
capacităților de fabulație. Dupa 4 ani se dezvoltă mult independența
copilului. El folosește o vorbire mai bogată, are atitudini de
bravadă, unele tendințe de a atrage atenția asupra sa.
Vârsta preșcolară mijlocie ( de la 4 ani si jumatatela 5
ani si jumatate) reprezintă un moment de organizare a noi
particularități în dezvoltarea psihică. Copilul capătă din nou o
atitudine mai receptivă la cerințele care se formulează față de el.
Are o infațișare plăcută, e vioi, atent, interesat de cele ce se petrec
în jurul său. Preșcolarul mijlociu are o atenție activă față de ceea ce
semnifică evenimentele la care participă. El este de altfel și mai
reținut, gândește înainte de a vorbi și se străduiește să formuleze o
adresare verbală în forme reverențioase, cât mai adecvate vârstei
celor cu care se intreține.
Varsta prescolara mare ( de la 5 ani si jumatate pana la
intrarea in scoala) se caracterizează prin faptul că, treptat, pe
fondul unei bune încadrări în mediul familial, copilul începe din
nou să prezinte momente acute de nonconcordanță față de
cerințele ce se manifestă față de el.

Vârsta preșcolară este perioada când se câștigă și

numeroase îndemnări, abilități, deprinderi de autoservire.
Dezvoltarea psihică nu se desfășoară omogen și ca o acumulare
zilnică de insușiri. Pe fondul progresului psihic general se
constituie trăsături care, la un moment dat caracterizează
pregnant copilul.