Cum arătai tânără, Când nu ți-ai întipărit Pe nici o poză chipul; Când nu te-ai uitat În oglindă nicicând; Când apa Peste care te apleci Era plină mereu de cămăși; Când a zilei oglindă Zăcea bucăți la pământ Sub furtuna de foc A războiului; Când pe ochii copiilor tăi Scrumul secetei se așternuse, Umbrele foamei; Când geamul La care-așteptai Era, mamă, cernit De jalea ochilor tăi, De singurătate.