Octavian Popovici Scoala Postliceala Sanitara „Thoma Ionescu „ Ploiesti

Sociologia este ştiinţa societăţii, ştiinţa formelor de viaţă socială omeneşti.

Termenul de sociologie nu este vechi, el a fost introdus de că tre sociologul francez Auguste
Comte în 1839.
Este format din două cuvinte:
 socius de origine latină însemnâ nd soţ, asociat, tovară şi
 logos de origine grecească însemnâ nd idee, teorie, ştiinţă
În ceea ce priveşte clasificarea şi fixarea pe un loc propriu al sociologiei în sistemul ştiinţelor
reprezintă o ierarhie a ştiinţelor. Sociologia formează cea mai înaltă treaptă , un fel de „regină
a ştiinţelor”.
„Sociologia nu este singura ştiinţă socială , ea nu este singura care studiază fenomenele sau
realită ţile social – umane. Unele ştinţe sociale ca : istoria, etnografia, politica, dreptul, etica,
economia politică , psihologia etc. sunt mai vechi decâ t ea. S-a impus deci necesitatea de a se
clasifica nu numai grupele mari de ştiinţe, care se disting destul de clar prin obiectul lor, dar şi
fiecare grupă în parte, în cazul nostru grupa ştiinţelor sociale, dedicate, în ultimă analiză ,
studiul aceloraşi realită ţi.”1
Clasificarea ştiinţelor sociale a fost mai dificil deoarece ele nu se deosebesc între ele din punct
de vedere al obiectul lor, câ t şi prin punctul de vedere pe care îl au de cercetarea, care este
societatea omenească .
Oameni de ştiinţă sunt de acord cu ideea că ştiinţele sociale s-au constituit prin diviziunea
muncii ştiinţifice, din nevoia dea cunoaşte câ t mai bine, mai amă nunţit şi mai exact, existenţa
oamenilor, manifestă rile acestora, precum şi creaţiile sociale ale oamenilor. Pornind de la
această idee unele ştiinţe sociale s-au specializat în studiul unui singur sector din viaţa socială
ca de exemplu: ştiinţele economice, juridice, politice, morale, artisitce, religioase, folclorice,
educaţionale etc.
„ Sociologia s-a constituit chiar de la început ca ştiinţa societă ţii în totalitatea ei, a realită ţii
sociale sub toate aspectele ei fundamentale.”2
După cel de al doilea ră zboi mondial efortul clasifică rii ştiinţelor şi-au pierdut intensitatea,
rosturile lor primordiale. În zilele noastre sâ nt două procese fundamentale în mişcarea
ştiinţelor sociale:
 specializare tot mai amă nunţită
 „reasamblarea” rezultatelor
Societatea este studiată simultan de ştiinţele economice, juridice, politice, morale, artistice,
etnografice, folcloristice, filosofice, noologice, axiologice, pedagogice, lingvistice şi aşa mai
departe şi pe lâ ngă numeroase ştiinţe istorice: arheologia preitorică şi clasică , istoria antică ,
medievală , modernă şi contemporană , ...etc.
Sociologia se împarte în ramuri de preocupă ri tot mai specializate: sociologia economică ,
juridică , politică , agrară , industrială , rurală , urbană , comercială , financiară , a limbii, a culturii,
educaţiei, a armatei, a ră zboiului, a fiecă rei ţă ri sau a unor regiuni.

În funcţie de criterii de întindere, dar şi de esenţă se împarte în:

 microsociologia: studiul grupurilor sau colectivelor mici, bazate pe relaţii interpersonale
directe;
 marcosociologia: studiul colectivită ţiilor mari, bazate pe relaţii organizaţionale şi
instituţionale;
 sociologia concretă sau empirică: studiul direct al realită ţiilor sociale, ex: Şcoala
monografică gustiană ;
 sociologia experimentală: studiul fenomenelor sociale pe bază de experimente;

1
Traian Herseni: Ce este sociologia? pag.7
2
Traian Herseni: Ce este sociologia? pag.8

Disciplina Sociologie -1-

 Octavian Popovici Scoala Postliceala Sanitara „Thoma Ionescu „ Ploiesti

 sociologia generală: preocupată de generaliză ri, teoretiză ri;

 sociologia aplicată: se pune în serviciul construcţiilor şi reconstrucţiilor sociale
 psihosociologia: cercetează aspectele sociale ale vieţii sufleteşti

În zilele noastre trei ştiinţe se ocupă de cerecetare societă ţii: sociologia (inclusiv psihologia
socială ), istoria şi culturologia, dar toate aceste ştiinţe se ocupă de studierea omenirii, fiindcă
societatea este a oamenilor, cultura şi istoria tot al oamenilor, dar pentru a studia unele
aspecte mai amă nunţite ele se separă .
În Româ nia studierea acestei ştiinţe a început între cele două ră zboaie mondiale, prin poziţia
Ş colii sociologice din Bucureşti, dar el nu a devenit perfect conştient numai în ultimele decenii.
„ Ş tiinţa acesta nu a devenit posibilă decâ t de la Renaştere încoace, mai exact din perioada
luptelor pentru ră sturnarea feudalismului de că tre burghezia în ascensiune. Acesta a fost
momentul în care „societatea” s-a desprins efectiv de „stat”.3
Elementele de sociologie a existat şi mai înainte, mai ales la grecii antici, dar sociologia ca
ştiinţă de sine stă tă toare (desprinsă de filosofie şi politologie) este produsul vremurilor
moderne. Nă scut din lupte sociale, din nevoia de a critica o orâ nduire care îşi tră ise traiul şi
intrase în descompunere (feudalismul) şi nevioa complimentară de a construi în locul ei o
noua orâ nduire socială , în care omenira acelor vremuri să se poată dezvolta nestâ njenită
(capitalismul).
„ La grecii antici apare un sistem inedit de participare la viaţa politică : democraţia.
Concomitent se naşte o gâ ndire filozofică liberă şi critică la adresa societă ţii. Însă dacă acele
reflecţii produc principii noi de înţelegere a realită ţii sociale, ele adoptă o poziţie normativă
(pentru a spune ceea ce trebuie să fie), poziţie stră ină de ceea ce se va numi ulterior punctul
de vedere sociologic.”4
În secolul V î.Hr., în Grecia, sofiştii sunt primii care oferă o reflecţie asupra organiză rii
oamenilor în societate.
Sofiştii fiind acele persoane înţelepte, intelectuale „ intelectuali ca Gorgias din Leontium,
Hippias din Elis, Protagos din Abdera” care predau arta persuasiunii prin cuvâ nt, condamnâ nd
sclavia şi folosesc arma criticii.

După eşecul democraţiei ateniene apare Platon (427- 348 î.Hr.) care caută modalitatea de a
edifica cetatea ideală , modelul de societate care să se sustragă dezordinii şi uzurii timpului. În
operele lui urmă reşte construirea tipului de societate perfectă ex: Republica şi Legile.
Ce însemna pentru Platon cetatea ideală ?
El ră spunde astfel : „Este o cetate justă . Ş i justă este atribuirea de statute sociale în funcţie de
competenţele specificce fiecă rui individ. Pintr-un sistem de educaţie ermetic codificat,
indivizii trebuie să fie aleşi în virtutea calită ţilor lor şi repartizaţi în trei clase:
 meşteşugari (cei ce se îngrijesc de problemele economice),
 ră zboinici (responsabili cu apă rarea cetă ţii)
 clasele superioare înyestrate cu acea înţelepciune care le conferă capacitatea de a
guverna.
Pentru a construi o familie unită , membrii acestor ultime două clase (conducă tori, magistraţi)
trebuie să tră iască fă ră să muncească şi să aibă , în comun, posesiunea asupra bunurilor,
femeilor şi copiilor.”5
3
Traian Herseni: Ce este sociologia? pag.17

4
Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice pag.13
5
Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice pag.17

Disciplina Sociologie -2-

 Octavian Popovici Scoala Postliceala Sanitara „Thoma Ionescu „ Ploiesti

Platon explică în Republica, 473 b. :

„ Cât timp filozofii nu vor fi regi în cetate (...), nu vor cunoaşte zăbavă (...) nici relele din cetate
nici, m-aş teme, cele ale rasei umane”
Această ideală societate în imaginaţia lui Platon este reflectarea în ordine socială a structurii
sufletului uman. Sufletul fiind compus din: dorinţă , inimă , raţiune care corespund virtuţiilor:
cumpă tare, curaj, înţelepciune.
Echilibrul sufletesc îşi gă seşte echivalentul, datorită stabilirii celor trei clase, în echilibrul
cetă ţii. Coproprietatea, stabilitatea, autarhia economică şi stricta independenţă în societate
sunt principalele criterii în idea lui.
După Grecia urma Roma în planul istoriei occidentale, dar Imperiul Roman va fi ucis de
gigantismul şi absolutismul să u. Fiind victima barbariei acesta cade în 410 în mâ inile
vizigotului Alaric.
Sfâ ntul Augustin redactează între 412 şi 426, Despre cetatea lui Dumnezeu, această scriere se
împotriveşte ideiilor milenariste, sprijinită de Pă rinţii Bisericii (sec II – IV), aceste idei
condamnă inegalită ţiile sociale. Sfâ ntul Augustin convis că credinţa ajută la salvarea sufletului
şi nu operele, el se opune mixă ri religioase în viaţa politică şi socială .
Această carte devine important pentru Carol cel Mare în gâ ndirea şi practica politică a Evului
Mediu.
În urma invaziilor barbare în Imperiul Roman de Apus (sec V – X) se descompun oraşele.
Activită ţiile industriale şi comerciale scad, şi se tranfosrmă în societă ţi rurale pe cale de a fi
creştină .
În Franţa declinul imperiului lui Carol cel Mare , invazia arabilor, hunilor şi nomazilor (sec X)
fac loc regalită ţii.
În secolul XII se organizează comunele urbane şi constuiesc primele servicii centrale al
monarhiei.

Ibn Khaldoun (1332 – 1406) în Prolegomenele sale la istoria universală , se dovedeşte a fi un

analist foarte bun în Africa de nord. El foloseşte matematicile pentru a explica organizarea
umană . El pune baza unor teorii a ciclurilor sociale, ciclurilor dominate de ritmic de grupuri,
partide sau dinastii.
În secolul XIV – XV societatea este afectată de epidemia de ciumă în Eurpoa 1359, Ră zboiul de
o Sută de Ani, crize economice.
În secolul XVI ,în urma Renaşterii se dezvoltă ştiinţele, dezvoltarea omului, educaţia şi
libertatea intelectuală . Izvorul Renaşterii fiin Italia, mai apoi se ră spâ ndeşte şi în Ţ ă rile de Jos
(Eramus), Franţa, Anglia.
„Secolul XVII este marcat de asecnsiunea simultană a două forme inedite de reprezentare a
lumii: raţionalisnul şi individualismul. Scrierile lui Francis Bá con (1561 – 1626) sunt primele
care ilustrează noua poziţie în care se situează raţiunea. Noul Organon (1620) înscrie
existenţa ştiinţifică la ră spâ ntia dintre teorie (raţiune) şi practică (experimentarea).”6
Secolul XVIII este marcată de o serie de modifică ri pozitive, care ajută la ruptura cu Evul
Mediu. În 1492 Cristofor Columb descoperă America.
„Reforma este iniţiată în 1517 de că tre un că lugă r german Martin Luther, care denunţă
corupţia Bisericii. Luther este convins că omul se poate salva numai prin credinţă şi că , prin
urmare, este inutil să caute mâ ntuirea în Biserică .”7
Jean Calvin susţine dubla convingere a lui Luther, potrivit că reia donaţiile în bani nu pot
înlocui credinţa şi că oameni sunt predestinaţi, orice ar face, unei condiţii post mortem.
Jean Bodin (1530 – 1596) jurist şi economist francez, în lucrarea sa Six livres de la République
(1576), el demonstrează că societatea este comunitatea care nu poate dura decâ t dacă este
guvernată de o „putere suverană ”, această putere fiind statul.
6
Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice pag.29
7
Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice pag.27

Disciplina Sociologie -3-

 Octavian Popovici Scoala Postliceala Sanitara „Thoma Ionescu „ Ploiesti

La sfâ rşitul secolului al XIX şi în pragul secolului XX, soiologia se predă în Univestită ţi în
principalele ţă ri în care a apă rut. Dezbaterile pe tema statului ştiinţelor istorice, rolul ştiinţei
şi al monarhiei etc., dă naştere sociologiei.
Factorii care influeţează apariţia acestuia:
 dezvoltarea economică a Germaniei, SUA
 înfinţarea partidelorsocial democrate
 declinul relativ al liberalismului
 ascensiunea statelor – naţiuni şi a birocraţiilor
„Pionieri al sovciologiei engleze , Herbert Spencer (1820-1903) influenţează puternic analiza
socială a sfâ rşitului de secol. Inginerul reconvertit la filozofie şi, sporadic, la jurnalistică este
un liberal ostil orică rei forme de intervenţie din partea statului. Originalitatea lui Spencer
constă îndeosebi în a gâ ndi, încă de la Principiile de psihologie (1852-1857) – chiar înainte de
publicarea Originii Speciilor a lui Darwin – în termeni de evoluţie. Această noţiune este
coloana vertebrală a întregii operă ale că rei principii fundamentale apar în The Man Versus
the State (1884).”8
În Anglia , sociologul Leonard Hobhouse (1864-1929) a contribuit cel mai mult la
instituţionalizarea disciplinei. El fiind primul profesor de la London School of Economics şi
director al primei reviste profesioniste (The Social Review).
Între timp mai apari lucră ri importante :
 A. Schä ffle – Stuctura şi viaţa corpului social (1875-1878),
 P. V. Lilienfeld – Reflecţii asupra ştiinţei sociale în viitor (1873-1881),
 L. Gumplowicz (1838-1909)
 G. de Greef – Precis de sociologie 1909
 A. Espinas – Dés société animales 1877
 J. Izoulet – La cité moderne 1895

Treptat sociologia se va îndrepta de studiul vieţii în general şi al societă ţilor animale în

special.
Apariţia Ş colii lui Emil Durkheim marcează evoluţia sociologiei.
El spunea: „ Este uşor de remarcat de la prima vedere că tradiţiile şi practicile colective ale
religiei, dreptului, moralei, economiei politice nu pot fi fapte mai puţin sociale decâ t formele
exterioare ale sociabilită ţii(...) Ele sunt societatea însă şi, vie şi activă ”9
El tratează cu grijă graniţele precise între sociologie şi disciplinele apropiate.
Aplicarea rezultatelor cercetă rilor sociologice nu se poate confunda cu sociologia însă şi. La
noi în ţară profesorul Dimitrie Gusti organiza cercetă ri monografice care pă rea că urmă reşte
numai cercetarea caracterelor statului româ nesc, a realită ţii sociale româ neşti, dar însă ele fac
o altă operă , un practică , că ci în statele unde lucrează ele fac cimitire, sapă şanţuri pentru
scurgerea apei de ploaie, nivelează drumuri, dau consultaţii medicale gratuite oamenilor,
întemeiază că mine culturale etc.
Trebuinţa originară care constituie impulsul cercetă rii ştiinţifice poate fi o nevoie practică ,
dar procesul de cercetare însuşi are viaţa lui aparte.
„Activitatea practică , pe care o preconizează unii ca ţintă a sociologiei, este de natură politică,
deoarece politica este aceea care vrea să schimbe realitatea, să -i dea altă formă . Ştiinţa se
ocupă de realitatea existentă. Omul politic e stă pâ n de o credinţă practică şi de voinţă , pe câ nd
omul de ştiinţă tră ieşte sub dominarea pasiunii de o idee de cunoaştere.”10

8
Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice pag.113
9
Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice pag.127
10
Andrei Petre : Sociologie Generală pag.61

Disciplina Sociologie -4-

 Octavian Popovici Scoala Postliceala Sanitara „Thoma Ionescu „ Ploiesti

„Sociologia nu formulează idealuri practice către care trebuie să aspire realitatea, ea constă
numai şi caută să explice fenomenele sociale existente.” 11

BIBLIOGRAFIE:
 Andrei Petre : Sociologie Generală III 13708 – 13710, 13723
 Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice II 29661
 Traian Herseni: Ce este sociologia? I 6364

11
Andrei Petre : Sociologie Generală pag.61

Disciplina Sociologie -5-