Digestia bucală

MED I
Evidențierea componenteleor salivare și funcțiilor digestive ale
salivei.Acțiunea amilazei salivare asupra amidonului
• Tub digestiv (tract gastrointestinal) format din:
– Gură
– Faringe
– Esofag
– Stomac
– Intestin subțire
– Intestin gros
– Rect
• Organe glandulare
– Glande salivare
– Ficat
– Pancreas
• Alimentele:
– Transformări mecanice-masticație
– Transformări chimice-amilaze salivare
• Saliva:
– Glande submaxilare
– Glande sublinguale și parotide
– Glande accesorii
• Saliva mixtă=amestecul secrețiilor acestor glande.Este opalescentă în prezența
resturilor alimentare și incoloră și opalescentă în rest
• Densitate=1004-1009
• PH=7,4-7,8
• Prezintă reacție acidă în procesele fermentative din cavitatea bucală. Reacția saliovei –funcție de CO2
liber și combinat din ea adică H2CO2, NaHCO3, valoarea reală a Phului , saliva trebuie colectată fără
a pierde prin manipulare CO2
• CO2 sangvin crește PH salivar scade și invers, dar ingestia de NaHCO3 scade aciditatea urinii dar
crește pe cea a salivei
• Saliva mixtă conține aproximativ 98,5-99% apă și 1-1,5% substanțe
solide
• Principalii constituenți salivari:
– I. Săruri (aproximativ 0,2%)
• NaCl și KCl
• NaHCO3
• Fosfați acizi și alcalini de sodiu
• Carbonat de calciu și fosfat de calciu
• Sulfociantat de potasiu
– II. Gaze: CO2, O2, N2
– III. Substanțe organice
• Ptialina (amilaza salivară), maltaza, lizozim, lipaza, proteinaza, peptidaza provenite din leucocite și epitelii
• Serumalbumine, seumglobuline
• Uree, acid uric, creatină, aminoacizi
• Mucină, în special în saliva submaxilară și sublinguală
• Saliva de repaus este bogată în K și săracă în Na
(tip intracelular) , saliva de excitație ste mai apoasă,
are mai mult Na și mai puțin K și P (tip extracelular,
plasmatic)
• Cationii alcalinoteroși sunt menținuți în soluție de un
exces de CO2; dacă echiulibrul este rupt apar
calculii salivari sau depozite de tartru
Glucoza din salivă
• În mod normal în salivă nu există glucoză. Apare la
diabetici numai la o glicemie de pesete 200-300 mg.
(trebuie avut grijă să nu se confunde cu substanțe
reducătoare!)Unii autori menționeză că ar fi găsit
glucoză în salivă la diabetici chiar și atunci când
aceasta nu apărea în urină (“diabet salivar”).
• Prezența glucozei ți a fermentațiilor consecutive
explică, în parte cel puțin, căderea dinților la
diabetici.
• Acidul uric și ureea cresc în salivă atunci când sunt crescute și în sânge
(la pacienții cu gută și la cei cu afecțiuni renale)
• Foliculina este prezentă la gravide
• Prin salivă se elimină o parte din iodul organic și cel administrat
organismului
• Raportul N/K (normal 1,3) crește în boala Addison
• Bicarbonatul și în oarecare măsură fosfații acționează ca tampon.
• Clorurile sunt necesare pentru activarea amilazei
• Sărurile de calciu, solubile în acizi și insolubile în mediu alcalin, tind să
fie scoase din soluții când PH-ul salivar crește
• Carbonatul și fosfatul de calciu pot fi precipitatte sub formă de calculi salivari în
interiorul canalelor salivare, sau în combinații cu substanțe organice pot să se
depună pe dinte ca tartru
• pH-ul salivar alcalin și mucina în cantiatate crescută sunt factori favorizanți pentru
deopunerea de tarttru și formarea de calculi
• Sulfocianatul de potasiu (KSN) este un produs care se elimină prin salivă;
• Se formează în organism probabil prin radicalii CN derivați din metabolismul
proteinelor. Producerea și excreția KSN reprezintă un mecanism de
dezintoxicare.
• Se găsește în exces în saliva fumătorilor , scade în pelagră iar în perioada de
convalescență a acestei afecțiuni revine la valori normale .
Lizozimul
• Enzimă bacericidă are acțiune distructivă asupra
atafilococilor, streptococilor , meningococilor și alto
microorganisme. Mai este preszent în sectreția
lacrimală și în general în alte țesuturi animale. Are o
acțiune mucolitică asemănătoare cu cea a
hialuronidazei și posedă activitate antibacteriană
prin capacitatea de a dizolva polizaharide dinc
apsula microroganisemelor.
Mecanisme secretorii
Mecanisme secretorii
• Secreția salivară, în condiții normale este produsă reflex
prin:
– Stimularea nervilor buacli, în prezența alimentelor sau a altor
substanțe , este un mod reflex de producere a secrețeie salivare
– Prin stimularea unuui organ de simț altul decât acela al gustului se
produce reflex salivar dobândit
• Un reflex nu-l exclude pe celălalt pentru că în condiții
normale se produc ambele mecnisme
Reflexele salivare
• După o scurtă perioadă de latență 2-3 secunde substanțele
nutritive introduse în gură produc o secreție salivară care
variază cantitativ și calitativ în funcție de natura fizică sau
chimică a substanței utilizate
• Cele cu senzații puternice de gust sunt cele mai puternic
stimulante ale secreției salivare
• Secreția depinde mai ales de stimularea fibrelor gustative și
stimulul este de ordin chimic. Stimularea salivară poate
produce și stimularea fibrelor tributare mucoasei bucale, ale
sensibilității comune (nervul lingual)
Tipuri de salivație
• Un acid tare determină secreția de salivă abundentă , relativ
bogată în mucină , Saliva exercită o acțiune de tamponarea
și reduce efectul caustic al acidului
• O bucată de carne este repede înghițită de câine, saliva face
să alunece carnea , este vâscoasă și bogată în mucină ,
dacă carnea e uscată sau pisată sau îi dai animalului biscuiți
se produce o secreție parotidiană bogată mai ales în apă,
dar săracă în mucină
• Laptele declanșează o secreție bogată în mucină
Reflexul condiționat-Pavlov
Experimentul de demonstrare la câine
a secreției salivare condiționate
• Saliva unuui câine este colectată cu ajutorul unuui aparat special: o
pâlnie atașată la orificiul canalului și mergând printr-un sistem de tuburi.
Secreția va fi măsurată în picături cu un înregistrator electric
• Animalul este fixat pe un stativ cu ajutorul unor curele și stă într-o cabină
izolată acustic, separată de cea a experimentatorului
• Când animalul mănâncă (stimul necondiționat) i se aplică un stimul cu
totul străin de hrana însăși, o licărire de lumină (stimul condiționat)
• După un timp în care are loc repetarea acestei asociații ( a celor doi
stimuli) stimulul necondiționat aplicat singur va determina secreția
salivară
• Ptialina este o enzimă amilolitică conținută în
salivă . Acțiunea sa maximă are loc la un pH
neutru și temperatura între 37-40 grade.
Scade sub pH=6,7 și încetează la pH=6
• Prin fierbere ptialina este distrusă
• Molecula de amidon este desfăcută de ptialină în
olecule mici de dizaharide (maltoză): Acțiunea sa
continuă încă 20-30 de minute în stomac.Timpul cât
stau alimentele în gură nu face posibilă acțiunea
ptialinei la acest nivel.
• Bergeim a arătat că 76% din amidonul cartofilor
sfărâmați se transformă în maltoză în stomacul
omului
• Modificările chimice ce se produc în diferite stadii
ale digestiei amidonului pot fi deosebite după felul
cum acestea reacționează cu ioduri. Iodura dă cu
amidonul fiert o culoare caracteristică albastră
• După ce ptialina și-a început activitatea, apare o
modificare fizică a amidonului: el își pierde
opalescența, devine solubil și dă o culoare albastră
în prezența iodurii
• Urmează formarea de dextrină, ce dă o culoare roșie în
prezența iodurii și din acest motiv produsul intermediar se
mai numește eritrodextrină. S-au evidențiat și mici cantități
de maltază
• Mai târziu nu mai apare nici o colorație la adaosul de iodură
iar dextrina incoloră apărută a fost numită aerodextrină
• La final amidonul este transformat total în maltoză și
izomaltoză
• Mai pot apărea urme de glucoză datorită prezenței unor mici
cantități de maltoză în salivă
 Amidon fiert

Amidon solubil

maltoză
eritrodextrină

aerodextrină maltoză

Maltoză izomaltoză
• Ptialina nu are nicio acțiune asupra celulozei
și de aceea amidonul trebuie pregătit (fiert
sau copt) pentru ca celuloza ce îmbracă
grăunțele de amidon să fie distrusă
• Fierberea produce și o hidratare a moleculei
de amidon, făcând-o mai ușor hidrozolubilă.
• Soluție amiloză 1%
• Eprubete
• Baie de apă 37-38 grad eCelsius
• Soluție lugol (soluție ioduro-iodată) 1%o
• Salivă nativă
• Se pun într-o eprubetă 3-4 ml amiloză
• Se adaugă 1-2 picături soluție Lugol 1%o
• Conținutul eprubetei se colorează în albastru
• Se adaugă 1-2 ml salivă nativă
• Se pune pe baie de apă și se ține 2-3 minute
• Are loc decolorarea soluției
• Se răcește cu apă de la robinet iar culoarea soluției devine albastru violet
datorită amilodextrinelor formate
• Se introduce eprubeta din nou în baia de apă timp de 2-3 minute
• Se răcește la apă de robinet
• Apare o colorație datorită formării eritrodextrinelor
• Se introduce iar eprubeta în baia de apă (2-3 minute)
• Prin răcire conținutul devine incolor datorită formării acrodextrinelor
• https://www.youtube.com/watch?v=YiW9PcUwL4g
• https://www.youtube.com/watch?v=1Fa2sSIt4_I