Cap. 3.

Genetica drojdiilor

Cap. 3. G E N E T I C A D R O J D I I L O R

Drojdiile reprezintă un grup de microorganisme eucariote, a căror denumire defineşte

grupul din punct de vedere morfologic, structural şi genetic. Studiile recente de filogenie moleculară
au demonstrat însă că drojdiile nu reprezintă un grup separat, fiind formele unicelulare ale unor
fungi filamentoşi.
În prezent, se păstrează încă gruparea drojdiilor în funcţie de prezenţa/absenţa şi
mecanismele procesului de sexualitate, în : ascomicete, basidiomicete şi deuteromicete (fungi
imperfecţi). Cu toate acestea, analizele moleculare indică faptul că ascomicetele de tipul
Saccharomyces şi Pichia reprezintă formele teleomorfe (forme ce prezintă meioză şi sporulare şi,
implicit, sexualitate) ale fungilor imperfecţi de tipul Candida, consideraţi ca forme anamorfe (forme
care se divid vegetativ prin mitoză şi nu prezintă sexualitate). Dintre ascomicete, drojdia care a
reprezentat modelul experimental pentru majoritatea studiilor biologice este Sacchromyces
cerevisiae, microorganism care constituie şi obiectul principal al problemelor teoretice şi tehnicilor
descrise în acest manual.
Organizarea unicelulară care presupune creştere şi multiplicare rapidă, propagarea
clonală, posibilitatea de marcare selectivă şi analiză genetică, precum şi structura eucariotă, a
permis descifrarea unor aspecte legate de ciclul celular, structura şi replicarea ADN la eucariote,
structura genei eucariote, precum şi descifrarea mecanismelor de reglaj genetic, de splicing, de
mutaţie şi recombinare genetică. Astfel, o serie de aspecte legate de genetica şi biochimia celulei
eucariote, explicate iniţial pornind de la sisteme procariote, au putut fi înţelese mai acurat prin
studiile realizate pe S. cerevisiae.

Tipul de împerechere la S. cerevisiae

cromozomul III
Celule haploide a
 MATa Celule diploide a/ MATa/
MAT
Celule haploide
Gene a /  specifice
-receptori de suprafata
pentru factori împerechere
(STE3 -cel. ; STE2 – cel.a)
- factori de împerechere a / 
Gene haploid specifice
- subunitati ale proteinei G
-factori ptr fuziunea celulara
- represor al meiozei (RME1)

Celulele de tip alfa, cât și celulele de tip a, diferă între ele prin structura/secvența
de nucleotide de la nivelul secvenței Yα, respectiv Ya. În ambele tipuri de celule haploide
alfa și a, sunt exprimate așa-numitele gene haploid-specifice. Aceste gene sunt gene
gene ce codifică: subunități ale proteinei G, factori/proteine responsabile de fuziunea
celulară, precum și o proteină represor al meiozei (gena codificatoare RME1).
Cap. 3. Genetica drojdiilor

Înafară de aceste gene haploid specifice, prezente în ambele tipuri de celule

haploide, fiecare tip de celulă haploidă prezintă și gene specifice de tip celule alfa:
în cazul celulelor alfa avem MATα, cu secvența Y, ce codifică proteinele/factorii
de împerechere α1 (alfa1) și α2 (alfa 2), din care proteina alfa1 are și rol de inducere a
genelor alfa specifice (ex: gena STE3 ce codifică un receptor de suprafață pentru
factorul de împerechere a).
Proteina alfa2 acționează în sensul blocării exprimării genelor a specifice și în
sensul inducerii exprimării genelor haploid specifice.
În celulele de tip a avem locusul MATa care duce la sinteza (permite sinteza)
proteinei a1 (factor de împerechere de tip a). Proteina a1 are rol și în inducerea
exprimării genelor a specifice (ex: gena STE2, care codifică un receptor de suprafață
pentru recunoașterea factorilor de împerechere de tip alfa) și în inducerea genelor
haploid specifice.
În celulele diploide de tip a/α (a/alfa), unde avem ambele locusuri de
împerechere, se formează un complex de proteic a1-α2 (a1-alfa2) cu rol în blocarea
genelor a și alfa specifice. Așadar sunt blocate sinteza receptorilor de suprafață pentru
factori de împerechere (și de tip alfa și de tip a), este blocată exprimarea genelor haploid
specifice (inclusiv exprimarea represorului meiozei), este responsabil de inducerea
(activarea) genelor ce induc sporularea.
Gena care codifică pentru proteina a2 este transcrisă dar transcriptul este
degradat (nu va exista o proteină a2).
Proteinele alfa1, alfa2 și a1 se numesc factori de împerechere.
CAP. 3. 1. CICLUL DE VIAŢĂ LA SACCHAROMYCES CEREVISIAE
Ciclul de viaţă la S. cerevisiae reprezintă, pe de o parte, un proces de proliferare celulară
prin care o celulă de un anumit tip de împerechere (a sau  prin diviziune mitotică dă naştere la
două celule în esenţă identice, iar pe de altă parte, procesul prin care se modifică gradul de ploidie,
existând atât forme diploide cât şi haploide stabile. Haploizii se împerechează pentru a forma
diploizi ce se pot divide meiotic în cursul procesului de sporulare, formând haploizi de tip de
împerechere a şi  Aceste procese de împerechere şi meioză sunt procese biologice
fundamentale care apar şi la organismele pluricelulare. Totuşi, ciclul de viaţă la S. cerevisiae
prezintă un aspect particular în sensul că, celulele haploide, pe lângă proliferare, împerechere şi
meioză, pot suferi rearanjamente cromozomiale ce stau la baza interconversiei tipului celular de
împerechere.
Tulpinile de S. cerevisiae aparţin la două tipuri de fertilizare: tulpini homotalice care
prezintă un proces de autofertilizare formând diploizi pornind de la o cultură monosporală şi tulpini
heterotalice care prezintă fertilizare încrucişată şi formează diploizi prin împerecherea celulelor a şi
 de tip opus de împerechere. La tulpinile homotalice, pornind de la un singur ascospor haploid a
sau  în urma diviziunii mitotice rezultă datorită interconversiei tipului de împerechere, o cultură
mixtă a şi , care generează, în final, numai diploizi stabili (Fig. 3.1).

Fig. 3.1. Ciclul de viaţă la Saccharomyces cerevisiae. Tulpini homotalice şi heterotalice

În cazul tulpinilor heterotalice pornind de la o celulă diploidă heterozigotă (a/) pentru

locusul tipului de împerechere (MAT = mating type) în urma procesului de meioză şi sporulare (pe
medii specifice de sporulare sărace în nutrienţi) se formează o ască cu 4 ascospori (2a/2).
Fiecare celulă haploidă a sau  cultivată separat pe medii vegetative (YPG) formează în urma
diviziunii mitotice prin înmugurire clone haploide stabile a şi . Dacă aceste celule sunt cultivate
împreună pe mediu vegetativ, în urma recunoaşterii celulare pe baza feromonilor a şi , fuzionează
realizându-se un proces de citogamie şi kariogamie, rezultând celule diploide ce pot forma de
asemenea, prin diviziune mitotică, clone diploide stabile (Fig. 3.2.).
 Fig. 3.2. Formarea de celule diploide a/ prin fuziunea celulelor haploide a şi 

Interconversia tipului de împerechere

Înţelegerea interconversiei tipului de împerechere presupune înţelegerea structurii genetice
a locusului MAT şi a celor 2 casete silenţioase plasate la stânga (HML = homotalic left) şi la
dreapta (HMR = homotalic right) faţă de acesta şi care poartă informaţie suplimentară a şi . Cei 3
loci sunt dispuşi pe cromozomul III iar în mod obişnuit nu se exprimă decât locusul MAT, casetele
fiind represate prin cuplarea unor proteine specifice codificate de genele SIR (silent information
regulator) (Fig. 3.3). Structura locusului MAT şi a celor 2 casete este, în esenţă, identică, în cazul
segmentelor W, X, Z, fiind variabil numai segmentul Y de aproximativ 600 pb care codifică fie
pentru factorul a (alela a), fie pentru factorul  (alela ).

cromozomul III

Fig. 3.3. Locusul MAT şi casetele silenţioase HML şi HMRa

O altă genă importantă în procesul de interconversie este gena HO care codifică pentru
endonucleza Ho (Y/Z) care recunoşte o secvenţă specifică de baze prezentă la joncţiunea
segmentelor Y/Z producând incizii dublucatenare numai la nivelul locusului MAT, casetele fiind
protejate de proteinele Sir prin condensare. Gena HO (dominantă) este prezentă la tulpinile
homotalice, în timp ce la tulpinile heterotalice este prezentă alela recesivă ho, fapt care nu permite
interconversia tipului de împerechere la aceste tulpini.
Interconversia tipului de împerechere se realizează în mai multe etape care presupun (Fig.
3.4):
- realizarea unei incizii dublucatenare la joncţiunea Y/Z;
- degradarea segmentului Y din locusul MAT;
- formarea unor capete libere 3’ care reprezintă primeri pentru o polimerază reparatorie care
copiază informaţia de pe segementul Y aparţinând casetei cu informaţie corespunzătoare tipului
opus de împerechere;
- sinteza reparatorie determină, în final, înlocuirea unui segment Y, de exemplu Ya, cu segmentul
complementar Y. Fiecare diviziune mitotică presupune parcurgerea procesului de interconversie,
fapt care determină formarea culturii mixte de haploizi caracteristică tulpinilor homotalice.

W X Z
HML

MATa
W X Ya Incizie dublu-catenara (endonucleaza HO Y/Z)
Invazia regiunii “z” omoloage
Z
W X

W
Ya (Degradat)
Degradarea Ya si invazia regiunii “X” omoloage

X Z
W
5’ 3’
3’
5’

Extind erea capetelor 3’ (sinteze reparatorii)

Z
W X

Struc turi echivalente

W X Z

Refa cerea cromosomului

liniar cu secventa Y in locusul MATa
W X Z

W X Z
MAT

INTERCONVERSIA TIPULUI DEIMPERECHERE LA DROJDII

Fig. 3.4. Interconversia tipului de împerechere la Saccharomyces cerevisiae

 Sinteza şi maturarea factorilor de împerechere

La nivelul locusurilor de împerechere MATa şi MAT, sunt sintetizaţi factorii de

împerechere a şi 
Factorul . La S. cerevisiae există 2 tipuri de factori , prezenţa oricăruia dintre factori în
celulă fiind o condiţie suficientă pentru procesul de împerechere. Factorii sunt sintetizaţi sub forma
unor precursori de 165 aminoacizi:
- 1 – codificat de gena MF1 – prin maturare dă naştere la 4 proteine mature 1
- 2 - codificat de gena MF1 – prin maturare dă naştere la 2 proteine mature 1
Schema de maturare a celor două proteine 1 şi 2, este aceeaşi. În Fig. 3.5 este
prezentată maturarea factorului 1. Precursorul acestui factor prezintă: (1) o secvenţă leader cu un
situs semnal pentru peptidază, (2) o secvenţă glicozilată de 60 aminoacizi, a cărei funcţie nu este
încă pe deplin elucidată; (3) o secvenţă carboxiterminală formată din 4 unităţi repetitive ale peptidei
mature, fiecare secvenţă fiind precedată de perechi de aminoacizi bazici şi repetări Glu/Ala,
Asp/Ala.
Prelucrarea precursorului decurge în mai multe etape:
(A) într-o primă etapă are loc atacul endopeptidazei codificate de gena KEX2 (killer
expression – aceeaşi enzimă care acţionează în maturarea factroului killer) la nivelul
perechilor de aminoacizi bazici Lys/Arg;
(B) la nivelul celor 4 unităţi acţionează (i) o dipeptidilaminopeptidază A codificată de gena
STE13 care înlătură dipeptidele Glu/Ala şi Asp/Ala de la capătul aminoterminal, (ii) o
carboxipeptidază codificată de gena KEX1 care înlătură resturile Lys/Arg de la capătul
carbociterminal al primelor 3 unităţi
(C) în urma acestor procese rezultă 4 unităţi 1, constituite de 13 aminoacizi, care sunt
eliminate în mediul extracelular şi intervin în împerechere.

Fig. 3. 5 Maturarea factorului de împerechere 1 la Saccharomyces cerevisiae

Factorul a. La S. cerevisiae există 2 tipuri de factori a:

- a1 – codificat de gena MFa1 – prin maturare dă naştere 1 proteine mature a1
- a2 – codificat de gena MFa2 – se pare că transcriptul nu este tradus în final într-o proteină.
 Reglajul ciclului de viaţă la S. cerevisiae

Ciclul de viata la S. cerevisiae

Raspunsul la factori de împerechere în celulele de tip “a” la S.

Cascada MAP kinaza

cerevisiae
 Cicline
Cicline G1-S: Cln 1, 2, 3
Cicline S-G2-M: Clb 1 – 6
Ciclin dependent kinaze Cdk– serin/treonin kinaze:
Cdc 28 (Cdk1), Pho85, Kin28, Srb10, Bur1, Ctk1

Cln/Clb
Cln/Clb
Cln/Clb Cdc28
Cdc28
Thr169-P
Cdc28 Thr169-P
Prot

G1
G1
structura
structura peretelui
peretelui celular
celular Ubiquitinare Proteoliza
asimilarea
asimilarea substrat
substrat nutritiv
nutritiv Cln/Clb Complexe
reglaj
reglaj traducere
traducere ARNm
ARNm Cln/Clb SCF
organizarea cromatinei
organizarea cromatinei Activare gene
gene Cdc28 APC
SS Ciclu celular Prot Thr169-P
Ciclu celular
replicarea ADN
replicarea ADN
initierea organizarii fusului
initierea organizarii fusului de
de diviziune
diviziune
cresterea mugurelui
cresterea mugurelui Reglaj inhibitor
G2 Tyr 19-P
G2
organizare fus de diviziune Thr 18-P
organizare fus de diviziune
M
M
elongare fus diviziune
elongare fusfazelor
parcurgerea diviziune
mitozei
parcurgerea fazelor mitozei
desprinderea mugurelui de celula
desprinderea mugurelui de celula
mama
mama
 START
START

Celula mama

Celula mama
Mugure Celula fiica
InInitierea
InitiFazei
Initierea itei S
re reaaS Initierea
eFazei InInitierea
it Mitozei
ie
FFaazz In
rerei taai
eMitozei Mitoza
MMitiot MMitoza
Mitiot
ozzaa

Copy protected with Online-PDF-No-Copy.com