BRADUL CREDINCIOS

ACTUL I
POVESTITOR1:Fiecare pom din lume
Are o poveste anume.
Dar e una de demult
Şi pe aceea o ascult
Totdeauna de Crăciun.
Daţi-mi voie să v-o spun.

POVESTITOR 2: Se povesteşte în cartea sfîntă că demult,demult,au fost doi

bătrîni:Ioachim şi Ana,care aveau o fetiţă pe nume Maria.

POVESTITOR 1: Într-o zi cînd Fecioara Maria se ruga,i-a apărut un înger de la

D-zeu şi i-a zis:

ÎNGERUL GABRIEL:Marie,o scumpă Marie

Domnul m-a trimis la tine.
Te rog,nu te speria,
Vreau doar ca să-ţi spun ceva.
Să ştii că din veşnicie
Ai fost aleasă marie
Zămislită fără pată
Şi în toată preacurată.
Iată timpul se-mplineşte
Şi D-zeu îţi vesteşte
Că-ai să fii tu mama lui
Mama Mîntuitorului.

MARIA MIRATĂ:Îngeraş din paradis

Cum se va împlini ce-ai zis?
Chiar dacă sunt nepătată
Eu sunt o fată săracă.

ÎNGERUL GABRIEL:Marie,nu te necăji.

Duhul sfînt te va umbri
Şi curată ai să rămîi
Chiar dacă mamă vei fi.
Acum vreau răspunsul tău
Să i-l duc lui D-zeu.
Vrei ca să fi mama sa
Spune-acum:da sau ba?
MARIA:Să-l refuz pe D-zeu?
Asta nu pot face eu.
Eu sunt slujitoarea Domnului
Să se facă voia lui!

ÎNGERUL GABRIEL:Bucură-te Marie,cea plină de har...!

ACTUL II
POVESTITOR 2: Pentru că în anul acela se făcea recensămîntul,Iosif a luat-o
pe Maria şi au plecat spre betleem.Călătoria n-a fost uşoară,pentru că Fecioarei
Maria i se apropia vremea să nască.

POVESTITOR 2: Cînd au ajuns la Betleem,se înoptase.Casele erau pline de

oameni care veniseră de prin toate părţile ţării.În cele din urmă,Iosif şi maria se
adăpostiseră într-o peşteră la marginea oraşului.

POVESTITOR 2:Aici,în liniştea nopţii sfinte,cînd toată lumea dormea,Fecioara

maria născu pe Fiul său,isus.Cu multă bucurie îl luă în braţe,îl legănă şi-l culcă
în iesle cîntîndu-i duios:

Maria îi cîntă lui Isus:

ACTUL III.
PĂSTOR:Ah,că de mult n-am mai văzut o noapte aşa de frumoasă!
PĂSTOR:Da,e adevărat!Parcă şi stelele strălucesc mai frumos a altădată!Nu-i
aşa băieţi?
TOŢI:Aşa e,aşa e!
PĂSTOR:Vai,dar ce frig e.Tremur de mor!
PĂSTOR:Vino mai aproape de foc să te încălzeşti!
PĂSTOR:Ştiţi ce?Haideţi să ne culcăm că şi aşa e destul de tîrziu şi apoi ne
încălzim mai repede.
PĂSTOR:Staţi,nu vă culcaţi!Vreau să vă povestesc ce-am aflat azi cînd am fost
în oraş.Aţi auzit ce mai ordin?Să se facă recensemînt cu toţi muritorii!
PĂSTOR:Doamne Dumnezeule,ce mai pot inventa şi păgînii ăştia!
PĂSTOR:Cît aş dori ca odată să-i alunge cineva de aici?
PĂSTOR:Cine ar îndrăzni să facă aşa ceva?
PĂSTOR:Ştiţi cine?Mîntuitorul!Cel pe care îl aşteptăm de atîta vreme!Se
povesteşte că El va fi acela care va salva omenirea întreagă.
PĂSTOR:Ah!dar ştiţi ce somn îmi este?Dacă aţi şti,n-aţi mai vorbi!
PĂSTOR:Asta spun şi eu!Mai bine să ne culcă că e destul de tîrziu.
Noapte bună, băieţi!
TOŢI:Noapte bună!
PĂSTOR:Băieţi,trezirea!Ia priviţi ce lumină mare!
(După cîteva secunde apar îngerii cîntînd)
PĂSTOR:În lumină se văd îngeri de o frumuseţe de ne-nchipuit;
Au un glas nespus de dulce cum noi niciodată n-am mai auzit.

ACTUL IV.
ÎNGER:Nu vă speriaţi păstori!Vă aduc o veste bună!În noaptea aceasta
minunată,s-a născut în Betleem,Mîntuitorul lumii,El se numeşte
Isus.
ÎNGER:Asta-i noaptea minunata,cand Mesia se arata!
INGER:Acum Domnul sfant Isus,a venit din cer de sus!
INGER:S-a născut noaptea tîrziu,într-un grajd sărac,pustiu şi alături de ai lui
părinţi,El ne aşteaptă zîmbind.
ÎNGER:Haideţi cu toţii în grabă,Pruncului sfînt noi să-i dăm,dragostea noastră
întreagă,Gloria în veci să-i cîntăm!
(Păstorii şi îngerii pleacă spre grajd)

POVESTITOR 1:La naşterea Mîntuitorului,o stea mare,luminoasă a apărut pe

cer şi cei trei magi de la răsărit au pornit să vadă minunea.

Steaua sus răsare.............

MAG 1:Steau s-a oprit deasupra.Chiar de-am merge mai departe,ea de-aici nu
se clinteşte.
MAG 2:-Hai să cercetăm sălaşul!deşi nu pot să-mi închipui că aici s-a născut
acum un Rege.
MAG 3:Steaua este semnul nostru.Ea ne este călăuză dacă mintea nu pricepe.
Intră magii în peşteră
MAG 1:-Ne închinăm în faţa Celui ce e rege Salvator.Mulţumim cereştii stele
că ne-a arătat poteca.
MAG 2:-Blîndă este faţa Lui,Prinţ ceresc mîntuitor...Iată ţi-am adus în dar aur
ca pentru un Rege.
MAG 3:-Smirnă ţi-am adus în dar şi tămîie parfumată.
TOŢI:Aur,smirnă şi tămîie ţi-am adus în dar Isuse,căci eşti Domn ceresc şi
Rege.

ACTUL V.
ÎNGERUL GABRIEL:Iosife,ia pruncul şi pe mama lui şi fugi în Egipt,căci
irod vrea să-l omoare.
IOSIF:Maria,trebuie să luăm Pruncul şi să plecăm în Egipt.Irod a trimis deja
ostaşi pe urmele noastre.

POVESTITOR 1:Maica pruncului isus alergînd în jos şi-n sus

 Fiului său preacurat adăpost i-a căutat.
Dar după o zi întreagă,obosită,fără vlagă
S-a oprit şi s-a rugat De un stejar verde rotat.

MARIA:O,stejare credincios lasă-ţi crengile mai jos

Frunza lor pe noi să cadă,ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,te voi binecuvînta.

STEJARUL:Maică sfîntă,iubitoare,frunza mea e foşnitoare

Zi şi noapte n-are odihnă!Iar de-ţi plînge copilaşul,îl va auzi
ostaşul.

MARIA:Cît puteai să fi de bun,dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:

Toamna cînd o să coboare în coroana-ţi foşnitoare
Verdele să-ţi ruginească,vîntul să ţi-o desfrunzească.
Frigul iernii îngheţat să-l întîmpini dezbrăcat
Frunzele să-ţi crească iar,dar tîrziu,în primăvară!

IOSIF:Mă rog ţie fagule:primeşte-ne dragule,

În frunzişul tău umbros ca să-l aperi pe Cristos.
Ajutor de îmi vei da,te voi binecuvînta.

FAGUL:Cît de mult mi-ar place mie din ramuri să-ţi fac chilie.
Dar mă tem,oastea cînd vine pruncul tău să nu suspine
Şi pentru această vină,să mă taie din tulpină.

IOSIF:Nici tu nu vrei să fi bun!Deaceea şi ţie îţi spun:

Teme-te cînd în pădure va intra om cu secure
Căutînd din loc în loc lemne bune pentru foc.
Că atunci tulpina ta se va prăvăli şi ea.

MARIA:Brad înalt cu frunza deasă în umbrarul tău mă lasă,

Căci ostaşii cu lănci de fier viaţa Pruncului mi-o cer.
Ajutor de îmi vei da,te voi binecuvînta!

BRADUL:Maica Domnului Cristos,eu îţi mulţumesc frumos

Că pe mine m-ai văzut şi-ajutorul mi-ai cerut.
Pruncului înfăşeţel îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini pînă cînd va adormi.
Din răşină tămîioară îi voi aprinde către seară.
Iar din conurile mele am să-i fac lumînărele.

(Bradul o cuprinde şi o acoperă pînă cînd trec ostaşii)

OSTAŞ 1:N-a fost drum,n-a fost cărare,n-a fost apă curgătoare
Şi nici cuib de zburătoare să nu le fi cercetat,dar de urmă nu le-am
dat.

OSTAŞ 2:Acest loc împădurit duce pînă în egipt.

Printre fagi,printre stejari,se ascund mereu fugari.
Prunc şi maică de-au ajuns,pe aici s-or fi ascuns,
Pe sub frunzele bogate,să le răscolim pe toate!
(scutură fagul,stejarul,lovesc copacii)

OSTAŞ 3:Bradul nu l-am cercetat,oare cum de l-am uitat?

(dă ocol bradului)
Nu e nimeni,e pustiu,să plecăm că e tîrziu!

MARIA:Îţi mulţumesc brad frumos,ai fost bun şi credincios.

Fapta ta cea minunată,va primi sfîntă răsplată:
De acum pînă în vecie,lumea trebuie să ştie
Că eşti pomul de Crăciun pentru tot creştinul bun.
(se aprinde instalaţia)
An de an copiii în cor îţi vor cînta colindul lor
Cu vers dulce şi duios,brad frumos şi credincios!

Se încheie piesa cu colindul:”O brad frumos!”