TRAHEOSTOMIA

Traheostomia este intervenția chirurgicală prin care se realizeaza o comunicare ntre

trahee și tegumentul regiunii cervicale anterioare. Ea poate fi tranzitorie sau definitivă.
Comunicarea intre trahee și exterior se realizează printr-o canulă.
Indicațiile traheostomiei
obstrucția mecanică a căilor respiratorii
• tumori la nivelul faringelui, laringelui, traheei sau esofaguluio malformații congenitale
laringiene, traheale nalte sau esofagiene
• insuficiența respiratorie postraumatică laringiană
• paralizia recurențială bilateral
• traumatisme faciale / mandibulare cu obstrucția căilor respiratorii superioare
• cicatrici stenozante laringiene
• extracția corpului străin tracheal
• infecții sau edem al vestibulului laringian, mezo- sau hipofaringelui
• insuficiența respiratorie postaspirație sau ingestie de substante caustice, prin lezarea
faringelui și a laringelui
Insuficiența respiratorie datorata secrețiilor persistente sau unei respirații inadecvate
• persistenta secrețiilor cu tuse ineficientă după chirurgie toracică sau abdominală,
bronhopneumonie, aspirația secrețiilor gastrice sau coma n cazul unor boli metabolice
• insuficiența respiratorie joasă, alveolară, datorată unui traumatism toracic inchis cu
fractura coastelor, paraliziei musculaturii respiratorii, intoxicațiilor sau afecțiunilor
cronice obstructive (bronșita cronică, emfizemul pulmonar, bronșiectazia, astmul sau
atelectazia)
• insuficiența respiratorie de origine alveolară cu persistența secrețiilor datorată afecțiunilor
nervos centrale (encefalita, poliomielita), eclampsiei, comei postoperatorii după intervenții
neurochirurgicale
• intervenție preliminară in cadrul operatiilor efectuate la nivelul oro- hipofaringelui sau la
nivelul laringelui
la pacienții care necesită ventilație mecanică prelungită
Materiale necesare:
• trusa sterila de traheostomie prevazuta cu bisturiu, foarfeca, pensa chirurgicala, departatoare
de plaga Farabeuf, fire de sutura;canule pentru traheostomie; . Există diferite tipuri de canule:
cu balonaș / fără, armată / non-armată, cu / fără canula internă (pentru curațare
 periodică), canula vorbitoare (fereastra spre glota) și confecționată din variate materiale
(plastic, metal – Ag). Canulele fenestrate sunt utilizate n caz de traheostomie definitivă;
• campuri sterile, solutie antiseptica; comprese sterile;
• trusa de resuscitare cardio - respiratorie, canula traheala;
• seringi si ace sterile de unica folosinta;
• solutii pentru anestezie locala;
• medicamente in caz de urgente,seringi sterile;
• sursa de O2, cateter de aspiratie pentru secretii.

Componentele canulei de traheostomie

Rolul asistentei

• pregatirea materialelor si instrumentarului necesar

• pregatirea psihica a pacientului
• pregatirea fizica-asezarea in pozitie decubit dorsal cu capul in hiperextensie

• realizarea campului operator-dezinfectia regiunii cervical,anterior si lateral

• servirea medical cu instrumentar necesar efectuarii anesteziei locale si inciziei
• dupa introducerea canulei, fixarea acesteia in jurul gatului cu o mesa
 Complicatiile traheostomiei
• obstrucția canulei cu secreții
• infecția plăgii, dehiscența plăgii
• escare cervicale produse de compresiunea panglicii de fixare
• tulburări de deglutiție
• fistula traheala
• stenoza traheală
Ingrijiri dupa traheostomie

Obiective:
• Menţinerea permeabilităţii canulei de traheostomie.
• Umidifierea aerului inspirat
• Prevenirea colmatării canulei
• Aspiraţia secreţiilor din căile aeriene.
• Reducerea infecţiei şi iritaţiei locale prin menţinerea plăgii uscate şi în condiţii de sterilitate.
• Fixarea corectă a canulei pentru prevenirea traumatismelor locale şi a decanulării accidentale.
• Înlocuirea canulelor obstruate cu altele noi.
• Trebuie avut grijă la respectarea riguroasă a regulilor deasepsie şi antisepsie
• Reeducarea vorbirii
• suportul psihologic
Aplicarea interventiilor
 umidificarea aerului inspirit -se va aplica in fata orificiului canulei o compresa de tifon umeda
 folosirea unui filtru protector (un filtru fixat la g.tul pacientului și purtat peste
traheostomie; filtrul conține un strat care reține umezeala aerului expirat și umidifică aerul
inspirat)
 supravegherea atenta a permeabilitatii canulei
 inlocuirea compreselor de pe plagă periodic, pentru a preveni infecţia plăgii şi pentru a
menţine uscată plaga(pansament - inițial zilnic, apoi la 2-3 zile)
 schimbarea canulei la interval stabilite de medic
 efectuarea toaletei cavitatii bucale de trei ori pe zi
 se aspira secretiile cu un aspirator sau cu o seringa prin canula traheala;
 aspiraţia sterilă a canulei de traheostomie: frecventă, dar nu exagerat pentru a nu produce
iritaţia mucoaselor căilor aeriene.
 inlocuirea şnurului de fixare şi verificarea periodică a fixării corecte a canulei
 verificarea periodică a presiunii din balonaş, de evitat umflarea prea puternică pentru
prevenirea necrozelor mucoasei traheale (maxim 20 cm apă).
  se scoate canula interioara in caz de infundare si se spala cu apa
oxigenata si apoi se reintroduce
 observarea obstrucţiei canulei în vederea înlocuirii cu altă canulă.
 se face educatia sanitara a pacientilor purtatori de canula pentru a
respecta regulile de igiena.
pentru prevenirea infectiilor se administreaza antibiotice;
Schimbarea canulei:
• canula poate fi menținută p.nă la 7-10 zile n cazul canulelor obișnuite sau p.nă la 30 de
zile n cazul canulelor cu tub intern (la care se schimbă tubul intern)
• prima schimbare a canulei se face după 5 zile
• ulterior canula se schimb㠁in mod obișnuit la 2-3 zile
• dacă e nevoie (risc de colmatare) se schimbă de cate ori e nevoie (zilnic sau de mai
mult ori/zi)
• panglica cu care se fixează canula se trece n jurul g.tului și se strange in așa fel incat să
nu permită ieșirea canulei
Decanularea
• dureaza aproximativ 4-5 zile cand a trecut pericolul asfixiei. Plaga
se inchide spontan si se va pansa steril pana la vindecare
• scoaterea canulei se face progresiv, timp de cateva ore pe zi,
pacientul fiind supravegheat atent daca apar semne de
hipoventilatie se reintroduce canula, urmand ca in urmatoarele zile
sa se prelungeasca progresiv perioadele fara canula

ASPIRATIA TRAHEALA
 Aspirarea traheală ajută la îndepărtarea secreţilor din trahee şi bronhii prin introducerea unei sonde
cuplate la aspirator fie prin gură, fie prin nas, prin traheostoma, prin canula traheostomică, sau prin
sonda endotraheală. De asemenea, aspirarea traheală produce tuse ceea ce ajută la mobilizarea
secreţiilor. Prin aspirare traheală se poate preveni pneumonia rezultată ca urmare a stagnării
secreţiilor în căile aeriene. Aspirarea traheală se va face ori de câte ori este nevoie şi necesită o
tehnică sterilă.

Scop
Prevenirea pneumoniei determinată de stagnarea secreţiilor în căile aeriene la pacienţii imobilizaţi, la
care reflexul de tuse este diminuat sau abolit sau care nu pot să tuşească.
Materiale
- sursă de oxigen portabilă sau pe perete;
- balon Ruben cu mască detaşabilă;
- aspirator de perete sau portabil;
- sonde de aspirare de diferite mărimi;
- mănuşi sterile şi nesterile, mască facială;
- seringă pentru umflarea balonaşului;
- soluţie cu ser fiziologic, flacon cu apă sterilă;
- comprese sterile;
- seringă de 10 ml;
- recipient de colectare.
Pregătirea echipamentului:
-se alege o sondă de aspiraţie de mărime potrivită
-diametrul sondei nu trebuie să fie mai mare de jumătate din diametrul traheostomei sau sondei de
intubaţie pentru a minimaliza hipoxia în timpul aspirării
- se ataşează recipientul de colectare al aspiratorului şi se conectează la tubul acestuia
Implementarea
-se verifică semnele vitale ale pacientului, zgomotele respiratorii şi starea generală pentru a putea face
comparaţie cu starea pacientului de după aspirare
-este indicat să se verifice concentraţia gazelor sanguine prin recoltarea de sânge arterial
-se verifică capacitatea pacientului de a respira profund şi de a tuşi, deoarece aceste manevre pot
mobiliza secreţiile spre partea superioară a arborelui traheobronsic, ajutând la aspirarea lor
-dacă se va efectua aspirare nasotraheală se va face un istoric al pacientului în ceea ce priveşte
deviaţia de sept, polipii nazali, epistaxis, traume nazale etc
-se spală mâinile şi se pune echipamentul de protecţie
-se explică procedura pacientului chiar dacă nu este total conştient
-va fi atenţionat pacientul că aspirarea îi poate provoca tuse tranzitorie şi reflex de vomă
-se poziţionează pacientul în poziţie semişezândă pentru a uşura expansiunea plămânilor şi tusea
productivă
-se toarnă în două recipiente sterile soluţie normal salină într-unul şi o soluţie sterilă în altul
-folosind tehnica sterilă se va deschide folia protectoare a sondei de aspirat şi apoi se vor pune mănuşi
sterile considerând mâna dominantă sterilă şi cea nondominantă nesterilă
-folosind mâna sterilă se va lua sonda de aspirare, se va ţine înfăşurată în jurul mâinii pentru a nu
atinge nimic nesteril cu ea
-cu cealaltă mână, nesterilă se conectează capătul sondei la furtunul de la aspirator şi se setează acesta
la valori cuprinse între 80 şi 120 mmHg. Se va acoperi cu degetul portul de aspirare a sondei pentru a
se verifica funcţionalitatea aspiratorului
-cu mâna sterilă se va introduce vârful cateterului în recipientul steril cu soluţie normal salină pentru a
se lubrefia exteriorul sondei (în felul acesta se reduc eventualele leziuni ce apar în timpul inserţiei
sondei de aspirare)
-apoi se introduce cateterul în soluţia sterilă, se acoperă portul sondei de aspiraţie şi se aspiră o mică
cantitate pentru a lubrefia şi interiorul cateterului ceea ce ajută la trecerea secreţiilor prin sondă
-pentru aspirarea nazotraheală se lubrefiază vârful sondei de aspiraţie cu un lubrefiant steril pe bază
de apă
-se oxigenează pacientul înainte de aspirare (dacă este neintubat i se cere să respire adânc de câteva
ori, dacă este intubat, se va deconecta de la ventilator şi se va ventila manual pentru a avea o
concentraţie mare de oxigen
Inserţia sondei de aspiraţie nazotraheală la un pacient neintubat:
-se îndepărtează sursa de oxigen dacă este cazul
-folosind mana nondominantă se ridică nara pe care se va introduce sonda
-sonda prin nară prin mişcări blânde de rotaţie pentru a-i facilita înaintarea
- in inspirul pacientului se va introduce cat mai repede sonda, fără a face aspiraţie în timpul inserării
-dacă pacientul începe să tuşească când sonda ajunge în laringe se va opri înaintarea şi se va începe
doar în inspirul pacientului
Inserţia sondei de aspiraţie la un pacient intubat:
-dacă se foloseşte un sistem închis de aspirare a pacientului intubat, acesta va avea sondă de aspiraţie,
învelită într-un plastic etanş, protector, ataşată între sonda de intubaţie şi ventilator.
-va putea fi folosită de mai multe ori fără a se atinge decât plasticul. Se va putea face aspirarea în
timp ce pacientul este ventilat, reducând astfel hipoxia. Sistemul închis de aspirare previne apariţia
infecţiilor
-dacă se foloseşte un sistem deschis de aspirare al pacientului intubat, cu mana nesterila se
deconecteaza pacientul de la ventilator şi se introduce cu mâna sterilă sonda de aspiraţie prin sonda de
intubaţie
Aspirarea :
-după inserţia sondei de aspirare, se va acoperi intermitent portul de aspirare al acesteia folosind
policele mâinii nesterile, folosindu-se simultan mâna sterilă pentru a mişca şi roti sonda între degete -
nu se va aspira mai mult de 10 secunde o dată pentru a preveni hipoxia
-dacă pacientul este intubat se va folosi mâna nondominantă pentru a stabiliza sonda de intubaţie
-în timp ce se va scoate cea de aspiraţie, pentru a preveni detubarea accidentală a pacientului
se va reconecta pacientul la ventilator sau la altă sursă de oxigen înainte de a continua aspirarea
pentru a preveni sau ameliora hipoxia
-pacientul va fi supravegheat după aspirare pentru a evalua eficienţa acesteia şi îmbunătăţirea
respiraţiei
-frecvenţa şi durata aspiraţiilor va fi în funcţie de starea pacientului
-se va observa aspectul şi culoarea sereţiilor. Dacă sunt vâscoase se va curăţa sonda în soluţie salină
aspirând pentru a le îndepărta
-se va observa şi notifica medicului apariţia de sânge în secreţii (roşu însemnă sânge proaspăt, maro
însemnă sânge vechi), culoare anormală (normal, secreţiile sunt translucide) sau alte modificări
- se notează procedura în Fişa pacientului