Chimie organică

Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii, proprietăților, reacțiilor (de

sinteză, de descompunere, etc) a compușilor organici.[1] Studiul structurii determină formulele
chimice pe baza compoziției chimice. Studiul proprietăților include cele fizice, chimice și evaluarea
reactivității chimice. Studiul reacțiilor include sinteze chimice de produși naturali, medicamente,
polimeri.
Printre compușii organici se numără hidrocarburile (compuși formați doar din carbon și hidrogen),
dar și o gamă largă de substanțe derivate de la hidrocarburi, care pot conține
și oxigen, azot, sulf, fosfor, halogeni sau bor, precum și alte elemente, dar în cantități mult mai mici.[1]
[2][3]
. Conexiunea cu chimia anorganică e realizată prin chimia organometalică, ca o știință de trecere
între chimia anorganică și organică. De asemenea, se mai studiază și metaloizii ca elemente din
constituția compușilor organici.
Diversitatea structurală a compușilor organici asigură o gamă largă de aplicații în diferite domenii de
activitate prin fabricarea la nivel industrial a multor produse comerciale (precum
cele farmaceutice, petrochimice și derivați ai lor, plastice și explozivi). De asemenea, chimia
organică este o știință de legătură, fiind punctul de plecare pentru alte științe: chimia
organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc.[1]